CAPITOLUL III
Marturii - partea intai
Am abordat practicile yoga venind dintr-un haos rela tiv, mi-am format si am
căutat să-mi impun un program zilnic, am căutat să mă disciplinez si am avut
iluzia că fac ceva. Imi puneam corpul la punct, spuneam eu. Am trecut de frica
de ridicol, dat fiind pozitiile corporale si anumite practici putin anormale
în ochii celorlalti..
Apoi încet acumulam anumite experiente si anumite cunostinte la care, consideram
eu, nu tot profanul are acces. Mă consideram destept. Mă impregna mândria. Eram
mai individualist. Mă pândeau toate pericolele rezultate din cultivarea (aproape
inconstientă) a propriului ego, hrănindu-l zi de zi, ceas de ceas.
In timpul meditatiilor trebuia ca orice sugestie interioară ce ar veni să o
consider ca fiind de ''întelepti''
(Shambala) si să o urmez. Este ca telefonul fară fir la care, culmea aberatiei,
mă chinui să mă conectez singur. Aceasta este valabilă pentru acei din MISA
condusă de Gregorian Bivolaru, care se proclamă sus si tare singurul guru din
România ajuns la iluminare?!?
Convingerea mea lăuntrică este că se face magie neagră fară nici un fel de scrupul
sub masca yoga. Prin yantră pot fi zăpăcite si manevrate mase de oameni. Această
MISA având o structură organizatorică bine pusă la punct e un fel de panaceu
national.
Din constatările mele ulterioare cred că oricine porneste prin yoga, sau karate
sau orice altă cale pseudo-spirituală, este prins în niste energii (draci) de
care se ancorează în subtil si care, oricât ar crede el că este independent
si deplin lucid, îl manevrează mai mult sau mai putin. In momentul în care persoana
realizează necesitatea desprinderii, si mai mult, trecerea spre crestinism,
apar dificultăti mari, suferinte fizice, neajunsuri de tot felul, întâmplări
cel putin stranii, nemultumiri lăuntrice, tensiuni nervoase, sechele fizice
(tremurături) etc. deci, in general se constată că atâta timp cât mergi pe o
cale pseudospirituală totul merge (sau crezi tu) bine. Dar când vrei să te eliberezi
de cale, sau mai mult să te îndrepti spre Dumnezeu, multe îti vor sta împotrivă.
Din cauza aceasta multi vor fi deconcentrati. Am constatat că multora din colegii
care caută să meargă la biserică, practicând in acelasi timp si yoga sau karate
sau altceva, le este rău. Un rău, în general, momentan. Efortul pentru simpla
rămânere în biserică este cu mult mai mare în acest caz.
Deci, dacă prin simpla practicare a uneia din căi apare în subconstient si vizibil,
tendinta depărtării de Biserică, atunci pentru cei din MISA problemele (cred
eu), sunt cu mult mai mari. Cred că prin ''simbolul'' lor, telefonul, sunt usor
de sugestionat de către oricine are interesul. Grupul de la centru, din jurul
lui Bivolaru stie ce face.
Prin yoga apare supradezvoltarea ego-ului si exacer barea unor dorinte mai vechi
înrădăcinate, obsesii, indi vidualizare, un pic de izolare si pierderea simtului
realitătii. Prin această pierdere a realitătii se produc de zordini sociale
si în viata fiecăruia. Cunosc câteva cazu ri de familii ''respectabile'' pe
cale de a se destrăma. In cazul pe care îl cunosc mai bine, mama (practicantă
yoga) îsi neglijează total copiii si sotul. Este prinsă nu mai în yoga, în executarea
asanelor si, pur si simplu, nu se poate discuta cu ea. Sotul, după ce a îndurat
destul timp starea de lucruri, este hotărât să rezolve într-un fel problema;
s-a ajuns până acolo încât vrea să dea divort. Aceasta e doar un exemplu din
ceea ce ''produce'' yoga chiar la nivel de intelectuali titrati.
Tinând cont de faptul că ''fascinatia'' în yoga apare când e vorba de energii
si corpuri subtile, de alte forme de viată sub formă de energii, mi se pare
interesant de dezvoltat ideea că nu e corect să apelezi si să lucrezi tot timpul
cu energii create (ca în yoga), când se poate apela la ceva necreat, Duhul Sfânt.
Pentru a mă desăvârsi nu pot apela la ceva nedesăvârsit, deci creat. (Mihail
S.).
***
Au trecut cam doi ani si jumătate de când am încetat cu desăvârsire frecventarea
cursurilor de yoga si practicarea acesteia. De atunci mă lupt, cu ajutorul lui
Dumnezeu, împotriva deprinderilor si a invătăturilor yoghine, lucru deloc usor,
întrucât, fară să realizez primejdia, am asimilat unele învătături adăugându-le
modului meu de viată. In cele ce urmează am să scriu despre experienta mea personală,
ca fiind ceva trăit, câteva din semnele care au produs în mine neliniste si
tulburare si prin care Dumnezeu m-a scos din această cursă a vietii.
Primul semn. După câteva sedinte de yoga am devenit nelinistit. Eram tulburat
fizic si psihic. Psihic, pentru că tot ce învătam era nou, învătătură pe care
eu o întelegeam ca pe un amestec de stiintă si religie, a cărei scop final era
unirea cu Dumnezeu, sau după cum am auzit pe instructor zicând odată, să devii
un nimeni, cumva în afara răului si a binelui.
Lupta mea a început cand am văzut această tentă reli gioasă la care nu mă asteptam
si pentru care eu nu veni sem. Eu m-am înscris la yoga pentru că aveam ideea
că-i o stiintă medicală deosebită si o gimnastică teribilă, atras mai mult de
această gimnastică prin care vedeam o cale spre o sănătate deosebita, spre realizarea
unei mobilităti articulare de care credeam că am nevoie la cătărarea sportivă
de dificultate pe stâncă pe care o practicam ca alpinist.
Al doilea semn. Când am auzit că raportul sexual, cali tatea acestui raport
care se poate realiza prin yoga te poate duce la unirea cu infinitul (nu îndrăznesc
să mai scriu cu Dumnezeu), nelinistea mea a crescut întrucât nu mai intelegeam
latura religioasă, curătenia acesteia. Pen tru că, Dumnezeu stie cum, dar, atunci
când am aflat acestea mi-a venit în minte porunca: ''Să nu fii desfrânat''.
Al treilea semn. Când am auzit pe instructor zicând că putem merge si la biserică;
dar el a avut atunci o expre sie deloc linistitoare pentru mine, zicând: ''Biserica
vrea să-L tină pe Dumnezeu numai pentru ea''. La această afirmatie mi-am adus
aminte că am auzit cândva vorbindu-se despre stricarea bisericilor, de izgonirea
preotilor si de defăimarea a tot ce tine de Biserică. Tot atunci, în sala în
care mă aflam, mintea mea a realizat că această defăimare si lepădare de Biserică
si slujitorii ei ar fi posibilă din moment ce Dumnezeu poate fi scos din Biserică
prin această învătătură yoghină. Această afir matie a instructorului si acest
argument al mintii mele au avut menirea să-mi coboare nelinistea spre amărăciune
si să-mi ridice în surdină ideile despre sco pul acestei ''Miscări de integrare
spirituală'', cum am aflat mai târziu că se numeste toată treaba aceasta.
Al patrulea semn. Intr-o zi instructorul ne aduce în sală un număr de fotografii
tip ''poster'' cu cei mai renumiti maestri yoghini fiecare cu titlul său, dar
printre ei Hristos!!! Hristos yoghin!?! Eu stiam că Hristos e Dumnezeu! Aud
pe acolo, pe la instructor, că ar fi o reîncarnare a lui Rama-Krishna, unul
dintre cei mai îndrăgiti maestri indieni care a ajuns la desăvârsire pe calea
Tantra Yoga, un stil de yoga prin care se ajunge la desăvârsire prin contact
sexual!!! Nedumerire totală.
Al cincilea semn. In altă zi aud pe instructor zicând că ei urmăresc unirea
cu Dumnezeu si nu doar mântuirea, iar eu stiam atunci că nimic nu poate fi mai
mult decât mântuirea sufletului si mă întrebam: Oare într-adevăr poate fi yoga
o cale a unirii cu Dumnezeu, unire despre care pentru prima dată am aflat că
ar fi posibilă? Aceasta a sporit si mai mult nelinistea si războiul gândurilor.
Din cele scrise până aici, puteti deduce că organizatia aceea spiritual-yoghină
în paralel cu latura fizică, adică cu practicarea exercitiilor fizice yoghine,
avea si această latură religioasă de învătătură mistică-religioasă asiatică.
Al saselea semn a fost credinta în reîncarnare. Ei zic că se reîncarnează continuu
până ating desăvârsirea si se unesc cu Dumnezeu, si că, dacă nu evoluează spiritual,
se reîncarnează în vietăti inferioare.
La această veste nu mai întelegeam ce rost au iadul si raiul nostru crestin.
tin minte că întrebat fiind despre asta, instructorul a zis că este si rai si
iad, dar atunci altă explicatie nu a dat.
Al saptelea semn, au fost anunturile de a merge la mare, la Costinesti, undeva
pe o plajă de nudism, numai noi yoghinii, sau undeva prin apropierea Clujului,
unde ar fi nu stiu ce punct de interes deosebit pentru această organizatie,
si invitatiile la filme video greu de calificat. Mărturisesc că am fost si eu
la vreo două si nu m-am simtit bine deloc; la unul mi-a venit rău si a trebuit
să ies din sală (ne aflam într-o sală de cursuri la Universitatea Al. I. Cuza-Iasi);
filmul se chema Shoching-Asia.
De asemenea si experientele în grup. Erau foarte multi care în timpul exercitiilor
scoteau niste zgomote urâte si cadeau lesinati. Instructorul ne spunea că sunt
neelevati adică sunt necurati la anumite centre de fortă, care re prezintă anumite
nivele de elevare spirituală, după parerea lor, si că nu trebuie să ne tulburăm.
De aici înainte am să vă povestesc din cele ce s-au pe trecut cu mine în timpul
asanelor: După cum spun ei de-a lungul coloanei vertebrale, s-ar afla un număr
de centri de fortă. Fiecare centru are efectele lui proprii asupra organismului,
atât pe plan fizic, cât si în cel inte lectual. Pentru toate acestea sunt anumite
pozitii corpo rale, miscări, asane cum le zic ei, în care trebuie să stai. Aceste
centre sunt activate cu energie telurică din pămant si energie cosmică, ce s-ar
afla pe anumite ni vele în spatiu.
Practic, ne arăta postura respectivă, ne spunea cum să ne concentrăm, asupra
cărui centru, si cum să constientizăm fluidul energetic care s-ar capta pe centrul
dorit pentru scopul-urmărit, si natura acestui fluid teluric sau cosmic. Eu,
cu ajutorul lui Dumnezeu, am uitat multe din vrăjitoriile acestea,- asa că nu
mai tin minte tot ce am învătat.
Aceste exercitii le învătam si practicam acolo în grup si fiecare singur acasă.
Aveam sedinte de meditatie la ore fixe, care trebuia să le facă fiecare acasă,
fiind controlate telepatic de la distantă de instructor sau chiar de la Bucuresti
de Bivolaru, din câte am înteles. Mai târziu mi s-a implantat, pentru că într-adevăr
se implantează ceva, un sunet despre care ziceau că este neînregistrabil pe
aparate, o anumită rezonantă din cuvântul Haum prelung. Concret: intram câte
unul în sală unde instructorul, stând pe un scaun, ne punea capul între ge nunchi,
ne punea mâinile cumva pe cap, după câte mai tin minte, si scotea acel sunet.
Când 1-am auzit nu mi-a plăcut, mi s-a părut chiar urât, dar am tinut asta pentru
mine, după care spunea că avem această ''mantră'', iar noi în timpul sedintelor
de grup sau personale, trebuia să-l căutăm în minte concentrându-ne. După ce
prin concen trare eliminam toate simturile, trebuia să-mi pun în minte că eu
sunt Rama-Krishna, Hristos sau alt maestru si după ce făceam această unire sau
identitate mintală, începeam să caut în minte ''mantra'' sau acest sunet pe
care îl re ceptionam ca pe un zumzet al unui roi de albine sau mur murul unei
ape, cântec de fluier sau alte sunete. Această concentrare dura între 20-30
minute.
Eu am primit o singură mantră, despre care am vorbit si pe care am practicat-o,
dar un coleg cu care practicam această nebunie, ar fi auzit că în final se vor
implanta ,nouă sau zece mantre, în decursul a cinci sau sapte ani, cât urma
să tină acest curs. Când se facea în grup au fost cazuri de horcăieli si de
lesin. Personal am avut o vedenie stranie, pe care o povestesc cu frică: Când
ajungeam în sală, pe la inceputul sedintei, se începea cu niste miscări ale
corpului mai usoare. In timpul acestor miscări eu mă gândeam la Dumnezeu, pentru
că ei ziceau să ne gândim în acest timp la ceva elevat, si deodată văd, nu stiu
cum că ochii îi aveam închisi, două pisici negre că sar din gura mea si fug
spre fereastră; una am văzut-o disparănd după pervaz, a doua era aproape să
ajungă la perete si să sară pe geam. M-am speriat si am tresărit, dar am apucat
să văd a doua pisică, cea care nu ajunsese până la geam, intorcandu-se in fuga
si intrand inapoi in gura mea! (diavolul n.n.)
O alta experientă stranie: Ne aflam intr-o sală de sport si in timp ce toti
ne concentram s-au auzit geamuri sparte, lemne rupte , altii spuneau ca au auzit
pasi spre acoperis. Eu am crezut că intradevăr a deschis cineva geamul si s-a
rupt ceva pe acolo, nedandu-i importanta. Dupa catva timp instructorul a spus
ca acele zgomote erau niste spirite, deoarece sub sala s-ar afla o groapă comuna
a unor nemti ingropati fara preot, de pe timpul razboiului. Abia atunci mi-am
dat seama ca acele zgomote pe care le-am auzit nu au fost firesti. Si incă ceva.
După terminarea acestor sedinte eu nu mă aflam ''in toate apele'' , simtindu-mă
obosit si oarecum indispus.
In timpul unei tehnici Laya-yoga, la o anumită fază, m-am simtit cumva gol pe
dinăuntru, parcă imi dispăruse portiunea de corp de la stern in jos iar partea
de deasupra o mai simteam intru-catva. Tot in acelasi timp am avut impresia
puternică că cineva respira langă mine. Aceasta m-a intărit in convingerea că
in afară de trup mai poate si suflet. Numai Dumnezeu stie de ce in mintea mea
s-a făcut atunci o asa legătură.
Am mai avut o experientă pe Muntii Caraiman in urma căreia am hotărat să citesc
Biblia ca să văd dacă este spre Dumnezeu o cale care duce cu adevărat la El
sau nu. Abia după ce am terminat de citit toată Sfanta Scriptură m-am hotărat
să urmez calea credintei si a Bisericii si sa lepăd toată minciuna asta yoghină.
Instructorul, Dumnezeu stie cum, a recomandat să se citească ''Pelerinul român''!
După ce am citit si această carte, m-am hotărât definitiv pentru Biserică. Din
''Pelerin'' am înteles că am nevoie de un duhovnic si de atunci, cu ajutorul
lui Dumnezeu, Căruia îi multumesc pentru toate, am ajuns să urmez cu adevărat
Calea dreptei credinte care duce la Viată. (Silviu A.).
***
Tânărul meu yoghin, vrei să fii fată în fată cu adevărul? Te interesează adevărul?
Atunci te cunosc si stiu ce greu îti este si stiu că nici evaziunea în ''plăcut''
nu te relaxează. Iti cimosc disperarea si mă bucur pentru tine. Atentie însă,
yoga vrea să-ti atingă exact această disperare care este chiar sansa ta. Urmăreste
si vezi cum exer citiile, meditatiile si lecturile tale te duc într-o stare
relaxată în care pe prim plan se află o stare de bine. Această stare e lucrarea
potrivnicului care se străduieste mereu să ne alunge de la veghere, de la lupta
pentru câstigarea trezviei. E aceeasi stare periculoasă pe care o induce muzica
''psihedelică'' sau spatială, exercitiile de relaxare si toate tehnicile de
producere a undelor pe creier. S-a ajuns până la folosirea rugăciunii inimii
în acest scop.
Deci, dacă vrei să ajungi la adevăr, fugi cât mai curând de această stare. Noi
nu avem nevoie de nici un exercitiu pregătitor pentru a ajunge la adevăr si
nu ne interesează nimic din ceea ce ne priveste. Ori yoga te aruncă înspre tine,
în ciuda pretentiilor si promisiunilor ei.
Dragul meu, greseala capitală este formularea gresită a întrebării. încă Pilat
zicea: ''Ce este adevărul?'' Ori adevărul nu este un ce, este un cine. E Cinele
Absolut. E Cel ce ne mântuieste de tatăl minciunii (diavolul). Nu e nevoie de
yoga ca să intri în relatie cu El. Dimpotrivă. Yoga e o învălmăseală de zdrente
strălucitoare aruncate de vrâjmasul. Toate energiile declansate de fiecare gest,
gând si cuvânt sunt ale vrăjmasului. O mantra spusa chiar în glumă, e vehicol
al vrăjmasului si pătrunde adânc, rănindu-ne sufletul.
Eu am scăpat mai usor si n-am intrat până la ireversi bil în jocul lui de-a
sinceritatea căutării, pentru nestiinta mea si, mai ales, pentru oroarea cu
care am respins ''pu terile'' ce-mi veneau. Nu mă interesa deloc ce gândesc
semenii mei, eu voiam să stiu cum vom scăpa de sufe rintă toti. Nu voiam să
mi se îndeplinească dorintele, ci să stiu ce sens are viata noastră. Mintea
mea era sa tisfăcută de teoria reîncarnării, dar adâncul tresărea in fata oribilitătii
sclaviei fată de o lege, de ceva, karma sau altceva, dar ceva, când eu eram
cineva.
Lucrând la lepădarea eu-ului simteam urâciunea celui care ar fi vrut să nu mai
fiu, să vreau pieirea ontologică a firescului miracol ce se zbătea întrebându-mă:
'' Cine sunt eu?''.
Da, pe mine m-a salvat sinceritatea căutării. Prin ea am ajuns la nevoia de
a mă închina. Si atunci L-am auzit pe El. Pentru că nu te poti închina la ceva
sau cineva ca tine.
Multumesc lui Dumnezeu că nu m-a lăsat să merg mai departe. Si asa, înca nu
stiu în ce pericol am fost. Tot insistam să activez sarpele (Kundalini). Dar
Donmul m-a păzit si sunt încredintată că-i păzeste pe toti cei sinceri în căutarea
lor.
Deci, dragul meu tânăr, dacă esti sincer în căutarea ta, acum, în clipa aceasta
priveste-te adânc si vezi ce vrei, ce cauti. Si vei găsi, dacă te numesti yoghin,
acel sâmbure pervers semănat de satana, dorinta de desăvârsire sau de strălucire
sau de eliberare sau alt interes. Atunci, leapădă-te de toate acestea si urmează-L
pe Creatorul si Mântuitorul tău, pe singura cale posibilă: Iisus Hristos. El
ne poartă si acum în bratele Sale. El, în Biserica Lui, ne-a pus la îndemână
o minunată cultură, cultura ascezei ortodoxe care depăseste orice cultură, orice
filosofie, orice tehnică.
Cum spunea Părmtele Sofronie, ucenicul Sfântului Siluam, asceza noastră este
o stiintă, o cultură, o artă. Si în centrul ei stă cultura ascultării, fără
de care omul ramâne, inevitabil, un cerc închis, mereu mizerabil în fata Eternitătii.
Fără ascultarea Evanghelică omul nu are acces la lumea sa interioară si la iubirea
lui Hristos. Ascultarea este nevointa în care omul trece de la modalitatea individuală
de a fi (comună cu animalele) la cea personală. Omul se naste apt să fie persoană,
dar este numai dacă vrea si numai în relatie ontologică si liberă cu Dumnezeu.
Eu nu vreau să mă mai gândesc la vremea aceea. Atunci erau alte planuri. Acum
lucrurile sunt limpezi. Oricine are posibilitatea să fie informat asupra adevarului.
Dar ''inflatia'' de informatie este bulversantă. Numai sinceritatea căutării
ne poate salva. Să nu ne rătăcim. Principalul e taina persoanei si taina crucii
legate si unite cu Sfintele Taine (Lenuta B.).
***
Din primele sedinte ni s-a spus că vom învăta multe lucruri care constituie
secrete ale practicii yoga, deci va trebui să nu le discutăm chiar cu oricine,
că la sedinte va trebui să nu lipsim prea mult deoarece trebuie să mentinem
ritmul cu ceilalti, că sunt niste reguli care tre buiesc respectate si anume:
în timpul sedintelor toată lu mea ascultă si execută ceea ce spune instructorul;
că materialele primite nu pot fi arătate la nimeni si mai ales nu pot fi multiplicate,
transmise si altora; unele tehnici erau secrete, de exemplu mantrele. Mereu
apăreau noi si noi reguli. .
Toate acestea au apărut treptat, în asa fel încât de la totala libertate pe
care o aveam la început am început să nu mai pot vorbi despre ceea ce făceam
decât cu colegii de la club.
Dintre cei care practicau yoga cei mai multi erau tineri, mai ales studenti,
dar nu numai, iar din ei mai mult de jumătate erau fete. Motivele care i-au
condus la yoga sunt diverse: unii, mai ales cei în vârstă, veniseră pentru probleme
legate de sănătate, altii, ca si mine, cu probleme care astăzi sunt întâlnite
frecvent: tot felul de complexe de inferioritate, goana după ceva care să-i
ducă la o viată mai bună, chiar dacă nu stiau ce poate fi acel ceva, oameni
care nu se simteau realizati, iar mai târziu mi-am dat seama că multi veniseră
acolo, mai ales fete, pentru că stiau că se practică Tantra-Yoga.
In fiecare vacantă de vară, yoghinii se întâlneau la Costinesti într-un fel
de tabără. Punctul de întâlnire era pe plajă în dreptul epavei din Costinesti.
Stiam că în zona aceea se face nudism, dar eu întelesesem că noi vom sta mai
departe de ei. Ajungând acolo, e greu de spus ce am simtit. Dacă la sală unele
asanasuri erau într-un fel comice, aici, unde aproape toti yoghinii, în frunte
cu instructorii si chiar Bivolaru, erau dezbrăcati, asanasurile făcute asa deveneau
de-a dreptul vulgare.
Primul exemplu de ''aspirant yoga'' pe care l-am avut eu, si toti cei ce încep
cursurile, este instructorul. La început îl priveam toti cu respect si chiar
cu putină admi ratie văzându-1 câte ne spune că trebuie să facă un yo ghin,
gândindu-ne că dacă el ne predă lucrurile acestea, deja a reusit să le facă
pe toate si chiar a ajuns la unele puteri paranormale. Spre surprinderea mea
si a unora din colegi, ei nu erau asa. Din cei pe care i-am cunoscut eu: Bozaru
Dan si Rosu Viorel, nici unul nu se apropia de ceea ce insemna pentru noi toti,
suficient de naivi la înce put, un yoghin adevărat.
Mereu orgoliosi, reusind mai mult sau mai putin să as cundă acest lucru, instructorii
spuneau mereu că ''egoul'' este o trăsătură de caracter primitivă, că pe măsură
ce progresezi spiritual, trebuie să dispară. Din moment ce ei spuneau altora
să facă acest lucru si că yoga este cea mai bună cale pentru a o face, noi credeam
că ei au reusit să se elibereze de mândrie. In realitate nu era asa. Orice întrebare
care nu convenea, sau la care nu stiau să răspundă, era răstălmăcită în asa
fel încât, cel care întreba, primea cu totul un alt răspuns, si asta pe un ton
superior astfel încât trebuia să tragi concluzia că tu nu ai suficientă minte
ca să întelegi un asa răspuns elevat, sau îi deranja si făceau morală, asa că
întrebările incomode s-au rărit.
Această fată a instructorilor, mai trufasă, mai iritabilă, s-a arătat mai târziu,
atunci apărând noi si noi reguli ce trebuiau respectate. Sigur totul era la
libera alegere, dar ar fi fost cel mai bine dacă făceai cum spune instructorul.
Se făceau meditatii pentru tot felul de lucruri care ur mau să aibă loc: ba
venea un meteorit spre pământ si noi prin meditatie încercam să-i modificăm
traiectoria pen tru a nu se ciocni cu Terra, ba era asteptat un mare cu tremur
(care în urma meditatiei noastre s-a produs în India si nu la noi, explicatia
fiind că noi nu suportam o asemenea încercare, pe când indienii, fiind mult
mai evoluati decât noi, puteau), ba erau meditatii cu tematică crestină înainte
de Pasti, Crăciun si altele care erau per manente, cu tema ''Iisus''.
In plus, de toate acestea; chiar în vacanta de la mare am fost pusi, toti cei
ce eram acolo, să facem o medi tatie în care să trimitem gânduri bune spre Moscova,
gânduri care ar putea ajuta ca situatia de acolo să se rezolve în bine (lovitura
de stat prin care a fost înlăturat Gorbaciov).
O altă meditatie a fost făcută folosind harta României, asezată pe jos, iar
în centru trebuia asezată o farfurie cu 7 lumânâri care să fie lăsate să ardă
până la sfârsit, meditatia durând o oră. Toate aceste subiecte de meditatii
m-au surprins si m-au intrigat, făcându-mă să privesc cu rezervă ceea ce ne
spuseseră până atunci instructorii si ce au mai spus în continuare. Deja apăruseră
detalii care se foloseau în magie, toate fiind camuflate (acoperite) de celelalte
lucruri care ni se spuneau.
In afara cursurilor apăreau si reviste de yoga, primul numar fiind în 1991,
vara. E suficient să citesti acest număr si să stii ce fel de yoga se face la
noi: Tantra-Yoga. Sigur, se învată si asanasuri care fac parte din Hata-Yoga,
se învată si Laya-Yoga, dar ceea ce se face mai mult, asta e: Tantra-Yoga. Bogat
ilustrată cu fotografii ale basoreliefurilor de pe templele tantrice, cu tot
felul de fotografii care ar putea apare cu succes într-o revistă pornografică.
Este si un interviu cu Bivolaru care are si o concluzie desenată : este schitat
un diavol asezat cu spatele care priveste satisfăcut si superior spre o femeie
care este în fata lui întinsă pe jos, sfârsită de puteri, având pe fată o urmă
de extaz. Deosebit de sugestiv, desenul este pus, asa cum spuneam, în loc de
concluzie si ca un argument hotărâtor.
Am vorbit cu mai multe persoane care au practicat yoga si nici acum nu pot să-mi
explic un lucru: atât eu, cât si celelalte persoane, am citit această revistă,
dar amănuntele pe care vi le-am spus acum le-am văzut numai după ce am renuntat
la yoga. E un fel de vrajă, sau poate altceva, care te face să nu vezi, la început,
decât lucrurile care-ti plac, urmand ca încetul cu încetul să le accepti si
pe celelalte, pe care atunci nu le-ai văzut sau nu le-ai înteles, sau ai spus
că nu sunt importante.
Asa am acceptat că există o divinitate, reîncarnare, karmă, eliberati spiritual,
energii malefice, zei si zeite pe care le invocam cu ajutorul unor mantre si
ei ne ajutau s.a.
Mereu erau citate fragmente din Evanghelii, tălmăcite si răstălmăcite; mereu
se reafirma ca există reincarnare, că si in Biblie se vorbea despre asta, dar
că pasajul acesta a fost scos mai demult de către Biserică. E un amalgam din
care oamenii răman cu niste notiuni care se contrazic, cu tot felul de intrebări
si nelămuriri.
Tarziu mi-am dat seama, după aproape trei ani, cu ajutorul unor prieteni, că
Dumnezeu este unic si că cel mai frumos si adevărat poate fi găsit în ortodoxie
(Maria C.)
***
Fiecare din noi caută ceva în sine sau în afara sa, nestiind însă unde să caute
si mai ales ce trebuie să caute. De aceea, de multe ori omul se risipeste în
lucruri care nu-i sunt de folos pentru mântuirea sufletului său, căci dacă există
ceva mai important, mai esential si mai necesar pentru, suflet aceasta este
mântuirea.
Sufletul are nevoie de mântuire si tocmai de aceea simte că trebuie să facă
ceva care să-i aducâ in viata aceasta linistea, pacea, împăcarea cu sine si
cu ceilalti, cominiunea cu Dumnezeu, iar după moartea trupului, mantuirea, viata
vesnică, adică nesfarsita si negrăita frumusete a raiului.
Desi Iisus ne spune: ''Eu sunt Calea, Adevărul si Viata , desi cuvintele Sale
sunt ca o vesnică chemare prin care ne dă o sansă, ne dă o solulie, o dezlegare,
o cale de acces spre ceea ce ne este atât de greu de cunoscut, totusi multi
caută calea, adevărul sau fericirea ori împlinirea sufletească prin locuri întunecoase,
în cuvinte mari si frumoase dar înselătoare, în ei însisi sau în cei din jurul
lor, uitându-L pe Dumnezeu.
Numai făcând voia lui Dumnezeu si împlinind poruncile Sale, (Cine Mă iubeste
pe Mine, împlineste poruncile Mele), numai slujindu-I cu adevărat, astfel iubindu-L,
numai atunci sufletul nostru simte că e mai aproape de Dumnezeu, găsindu-si
linistea si fericirea în credinta si nădejdea că Dumnezeu îi va da mantuirea.
In timp ce unii caută fericirea fiind lipiti de lucrurile si de oamenii din
jur, altii o caută într-o filosofie oarbă, într-o religie păgână, sau în ''eliberarea''
si ''iluminarea'' ori stările de extaz obtinute în urma unor practici cum ar
fi yoga, zen,.. care prind ca într-o vrajă sufletul omului, ucigându-1.
Adevărata împlinire o găsesti doar în Hristos, iar dacă îti place să meditezi,
e bine să meditezi la ceea ce a vrut să spună Mântuitorul când a zis: ''Eu sunt
Calea, Adevărul si Viata'' si: ''Credeti Mie, că Eu sunt întru Tatăl si Tatăl
întru Mine''.
Meditati si vedeti despre câte căi ne vorbeste Iisus Hristos, Mântuitorul nostru,
când zice: ''Intrati prin poartă cea strâmtă, că largă este poarta si lată este
calea care duce la pieire si multi sunt cei care o află si strâmtă este poarta
si îngustă este calea care duce la viată si putini sunt cei care o află'' (Matei
7,13). Oare aici ne vorbeste Mântuitorul de mai multe căi? Oare aceste două
căi de care ne spune duc amândouă la Dumnezeu?
Dar dacă vreti să vedeti cât de mult vă ajută yoga, pri viti cu sinceritate
spre voi insivă si în voi însivă la inima voastră amortită de tehnici si meditatii
fară rugaciune, cruce, smerenie, pocăintă pentru faptele rele spovedanie, împărtăsanie-analizându-vă
evolutia si incercati să recunoasteti, măcar fată de voi însivă, că în yoga
totul tine de moment.
Faci o tehnică sau o meditatie si apoi 20-30 de mi nute, poate o oră, te simti
bine si crezi că ai realizat ceva. Dar fii foarte atent cum după nici o jumătate
de ora de la terminare incepe să te cuprindă nelinistea si să te navălească
cu incetul, toate grijile si cum toată fiinta ta incepe sa devină, aproape brusc,
încordată iar stările de nervozitate, de agitatie, de neliniste interioară si
iras cibilitate, neintelegere cu cei din jur, încep să ia locul stării de liniste
momentană.
Dacă vrei sa te convingi ce mare diferentă este intre o tehnica yoghina si o
taină crestină, mergi la un preot du hovnic bun si spovedeste-te sincer si curat
de toate fap tele si gandurile tale si ai să vezi atunci starea duhovnicească
pe care o obtii în urma Sfintei Taine a spovedaniei si a împlinirii sfaturilor
pe care le primesti de la duhovnic. Abia atunci vei simti adevărata stare de
liniste interioara duhovnicească; si tot atunci Dumnezeu iti va da să cunosti
pe măsura iubirii si credintei tale bucuria comuniunii cu Dumnezeu, căci Mântuitorul
spune: ''Eu sunt Pâinea Vietii'' (Ioan 6, 48) Si daca vei fi vrednic de Sfânta
Impărtâsanie si o vei lua, vei intelege cuvintele Mântuitorului: ''Adevărat
adevărat zic vouă: de nu veti mânca Trupul Fiului
Omului si nu veti bea Sângele Lui, nu veti avea viată întru voi. Cel ce mănâncă
Trupul Meu si bea Sângele Meu, are viată vesnică si Eu îl voi învia în ziua
cea de apoi'' (Ioan 6, 53-54).
Dar să nu uităm niciodată să ne mărturisim mai întâi păcatele prin Taina Sfintei
Spovedanii, pentru că Mântuitorul, mai întâi de a vindeca vreo boală, mai întâi
de toate le spunea: ''Iertate îti sunt păcatele tale'' si iertându-le păcatele
se vindecau.
Iar dacă crezi că ai vreo putere paranormală obtinută prin yoga sau alte practici,
ori din senin, du-te si spune duhovnicului căci abia după aceea ai să vezi adevărul—că
totul a fost vrăjitorie, o minciună si o inselătorie a vrăjmasului omului, care
e diavolul. Căci dacă e de la Dumnezeu, de ce totusi prin spovedanie dispare
orice putere paranormală? Poate pentru simplu fapt că Bunul Dumnezeu ne-a făcut
pe toti absolut normali, suntem creaturi normale si Dumnezeu este Cel care,
pentru a rămâne normali ne dă sanătate la minte si la trup.
Căci orice minune pe care au făcut-o Sfintii vreodată au făcut-o numai în numele
lui Hristos, cu Sfânta Cruce, dar mai ales prin rugăciune—rugându-se mult si
cu toată fiinta), cu tot sufletul, cu lacrimi si smerenie, si nicidecum în meditatii
yoghine.
Să citim din frumusetile vietuirii crestine, din ''Proloage'', ''Vietile Sfintilor''
care au trăit pentru Hristos Cel viu si întru Hristos si care si-au dat viata
pentru El, care L-au mărturisit numai pe El refuzând să se închine la orice
alt dumnezeu primind astfel cununa muceniciei, răbdând pentru Hristos si urmând
sfânta Sa învătătură pe care azi putini o înteleg, iar vietile frumoase ale
sfintilor astăzi putini le cunosc.
In timp ce crestinismul e plin de viată, de iubire de credintă, smerenie si
adevăr, de sfinti si martiri yoga îti oferă posibilitatea de a crede într-o
lume moartă, într-o lume goală, care nu-L are pe Dumnezeu, pentru că nu-L poate
cunoaste fără Sfânta Biserică. Yoga îti oferă posi bilitatea de a crede în nimic,
ori în ''vidul creator beati fic'' care este cea mai mare înselătorie si scorneală
a satanei.
In yoga totul este o asceză fără sentimentul iubirii sau al umilintei fară lacrimi
si smerenie—un pământ sterp fără apă, fâră viată, adică fără iubire, fără adevăr
fără Dumnezeu Cel în Treime slăvit si închinat. Amin
(Loredana B.).
***
Incă din timpurile străvechi, urmasii lui Adam cei care au uitat de Dumnezeu,
au început să fie preocupati de următoarele întrebări: cât este de mare pământul
ce este în adâncul mării, ce vietuitoare trăiesc pe pământ si în apă, evolutia
vremii, mersul stelelor si, ca să fiu mai scurt, au fost preocupati de ''cunoastere''.
încercând să răspundă acestor întrebări, s-au dezvoltat diferitele ramuri ale
stiintei, care s-a întins până în zilele noastre si va continua până la sfârsitul
lumii.
Astfel, omul îsi închipuie că va putea dobândi cunoasterea si întelepciunea,
fără ajutorul lui Dumnezeu si in final va ajunge el însusi dumnezeu, uitând
că toată întelepciunea lumii acesteia este nebunie înaintea lui Dumnezeu''.
In aviditatea lui de a dobândi ''cunoasterea, mărirea si puterea'', omul se
aruncă în bratele pierzării cu capul înainte, fără să mai gândească. Cunoasterea
si puterea este dorită de omul nebun mai mult decât nemurirea si fericirea vesnică.
Această dorintă de cunoastere a biruit si pe primii oameni, când au fost amăgiti
de diavol: ''Nu, nu veti muri, ci vi se vor deschide ochii si veti cunoaste...''.
Acelasi vrăjmas al sufletelor omenesti, ademeneste si astăzi pe multi oameni
cu aceleasi promisiuni.
Filosofia hinduistă, spre exemplu, promite adevărata cunoastere, puterea, nemunrea
si indumnezeirea, iar omul modem de astazi, care se socoteste întelept în ochii
lui, desi a fost botezat crestin, nu este departe de ateism, socoteste că această
filosofie este ultima treaptă pe care mai trebuie să pună piciorul si va fi
desăvârsit. Sărmanul ''crestin'', a uitat că Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, este
singurul care poate cu adevărat să îndumnezeiască pe om, daruindu-i cunoasterea,
viata si fericirea în propria Lui fericire vesnică.
Filosofiile păgâne sustin că scopul vietii omului este de a-L cunoaste pe Dumnezeu,
iar cel care L-a cunoscut pe Dumnezeu, a devenit Dumnezeu . Desi este o parte
de adevăr în această afirmatie, nu este în totalităte adevărată.
Diferenta fundamentală dintre religia crestină si religiile (filosofiile) păgâne,
este aceasta: nu omul se ridică la cunoasterea lui Dumnezeu, prin asceză si
extaz, ci Dumnezeu S-a pogorât pe pământ, S-a întrupat si S-a făcut cunoscut
oamenilor. Iar dacă citim Biblia, singura Scriptură cu adevărat sfântă si adevărată
ne dăm seama că dumnezeul cunoscut de ''iluminatii'' păgâni nu este Adevăratul
Făcător al Cerului si al pământului, al tutu ror văzutelor si nevăzutelor!
Sfânta Evanghelie de la Ioan, spune: ''Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată,
Fiul Cel Unul-Născut care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut'''
Atunci, cum spune Budha sau alti ''iluminati'' dinainte de Hristos că L-au cunoscut
pe Dumnezeu? Iar cei ce după Hristos cum pot spune că L-au cunoscut pe Dum nezeu,
dar fără să-L cunoască pe Fiul Cel una cu Tatăl căci însusi Domnul Iisus spune
iudeilor: ''... dacă L-ati fi cunoscut pe Tatăl, M-ati fi cunoscut si pe Mine
''? Iar dacă luăm aminte si la cuvântul Domnului Iisus Hris tos, care atrage
atentia că nimeni nu-L poate recu noaste ca Domn decât în Duhul Sfânt, ne dăm
seama că alt duh, al altui dumnezeu, au cunoscut acesti ilu minati, adică acelasi
vrăjmas care de la început a fost ucigas de oameni, căci nu este viată în afară
de Hris tos, iar căutarea unui alt dumnezeu si lepădarea de Hristos, este moartea.
Termenul ''yoga'' are o largă acceptiune în conceptia hindusă. In limba sanskrită
înseamnă ''legătură'', adică legatura între bine si rău, intre pozitiv si negativ
sau mai bine zis, un fel de ''echilibru'' prin care se dobandesc ''puteri''.
Tot cel ce practică aceste exercitii fizice sau mentale, prin care se trezesc
în fiintă ''puterile paranormale'' sau
''Forta Kundalini'', se numeste yoghin, adică, în conceptia hindusă, yoghin
este si vrăjitorul si sfântul.
Calea spre Nirvana (raiul Extremului Orient), poate fi efectuată numai prin
intermediul ''Fortei Kundalini'', care se poate ''trezi'' în fiinta umană prin
mai multe căi (discipline), cum ar fi: exercitiile fizice rapide (cu consum
de energie); exercitiile fizice lente (fără consum de energie); concentrare
si meditatie; vointă dinamică; adoratie.
Maxima de căpetenie a acestor ''discipline'' care duc la ''desăvârsire'', este:
''cu cât te apropii mai mult de animalitate (cu cât devii mai instinctual, asemenea
animalelor), cu atât te apropii mai mult de desăvârsire'' si cu cât îti dezvolti
mai mult văzul ''celui de-al treilea ochi'' (să vezi primejdia, directia atacului,
cine este cel ce te atacă, cu ce anume etc.), cu atât esti mai aproape de desăvârsire''.
Oare chiar asa să fîe?!?
Câtid vom vedea acele meditatii care încep cu ''Eu sunt'', să stim cu sigurantă
că nu sunt crestine. In toată Biblia nici un om nu face vreo afirmatie ''Eu
sunt'' si să numească vreun atribut divin, decât numai Domnul, mai ales în Sfanta
Evanghelie de la Ioan afirmă: ''Eu sunt Lumina lumii''; ''Eu sunt Păstorul cel
bun''; ''Eu sunt Pâineavietii''; ''Eu sunt Calea, Adevărul si Viata''; ,,Eu
sunt intru Tatăl si Tatăl întru Mine''; ''Eu sunt vita cea adevărată'', iar
în a doua carte a lui Moise, tot Domnul Dumnezeu este Cel ce afirmă: ''Eu sunt
Cel ce sunt''.
Alt punct de vedere asupra meditatiilor este că si atunci când meditatorul foloseste
formula ''Dumnezeu este'', tot este departe de adevăr, căci în meditatii sunt
intercalate atribute panteiste, cum ar fi: Dumnezeu este Totul Dumnezeu este
Infinitul, Dumnezeu este întregul etc., care ne duce la ideea că materia este
coeternă cu Dum nezeu, sau că a emanat din Dumnezeu, ceea ce ar însem na că
Dumnezeu nu ar mai fi Atotputernic, deci contrar invătăturii crestine.
Crestinii care meditează folosind formula ''Dumnezeu este'' folosesc alte atribute,
spre exemplu: Dumnezeu este lumină pururea fiitoare, fără umbră de schimbare;
Drept Judecător; mult milostiv; îndelung răbdător Cel ce dă hrană la tot trupul;
Cel ce va judeca vii si mortii etc, iar o astfel de meditatie în conformitate
cu Sfanta Evanghelie îl va determina să se îndrepteze spre lucrarea virtutilor
în această singură viată, nu amânând lucrarea virtutilor în ''următoarea viată''
si astfel pierzându-si su fletul. Căci dacă omul s-ar fi putut ''purifica''
si ''mântui'' prin mai multe ''reîncarnări'', atunci, nu mai era nevoie să vină
Mântuitorul Hristos ca să răscumpere păcatele noastre. Căci nici frate nu poate
mântui pe frate, nici -pe sine nu se poate răscumpăra, nici cu bogătii etc,
după mărturisirea Duhului Sfânt prin gura Proorocului David: ''Că răscumpărarea
sufletului este prea scumpă si niciodată nu se va putea face'', deci numai însusi
Dumnezeu a putut răscumpăra sufletele oamenilor. Iar despre faptul că nu există
reîncarnare, mărturiseste Domnul prin gura Apostolului: ''... ci este rânduită
o singură viată, apoi să moară si apoi judecata''.
In final, putem observa că toate cele ce tin de yoga sunt aduse la fiintă de
vrăjmasul mântuirii omului si, ca să fim mai pe scurt, afirm că nu numai yoga,
ci toate invătăturile care propovăduiesc îndumnezeirea sau mântuirea omului
fără numele lui Iisus Hristos, sunt de la ucigasul de oameni, pentru că singur
Iisus Hristos este—Viata si ''nu este alt nume sub cer, în care să ne putem
mântui'', după cum afirmă Apostolul.
In concluzie, tot acela ce se îndepărtează de Hristos se îndepărtează de viată.
Nici asa zisa yogă-medicală nu este de la Dumnezeu, ci tot de la ucigasul de
oameni, pentru că acele ''exercitii'' se fac antrenând si ''psihicul'' si ''autosugestia'',
deci tot fără Hristos.
Dumnezeu îngăduie diavolului să se atingă de trupul oamenilor, dandu-le boală,
uneori pentru pedepsirea unui păcat, alteori pentru încercare, iar omul are
libertatea de a cere ajutor de la cine vrea: sau de la cel prin care vine pedeapsa
(diavolul), ori de la Cel Care a trimis pe cel ce îl pedepseste (Dumnezeu).
Omul modem nu mai acceptă sloganul medieval ''crede si nu cerceta''. Dacă un
lucru e rău trebuie să stie de ce e rău, sau dacă e bun, să stie de ce e bun.
Aparentele de obicei înseală. Spre exemplu, oamenii văd ceva bun în faptul că
există ''clar-vedere'' si ''clar-auditie'' si sunt capabili să execute operatii
chirurgicale ''fară bisturiu'', etc., dar adevărul este cu totul altul.
Dumnezeu nu se uită la faptă, ci la scopul cu care facem fapta, deci binele
nu este bine când scopul e rău. Diavolul, ca să-i atragă mai usor pe oameni,
îi învată mai întâi la ''bine'', iar după ce au crezut în sfaturile ''bune''
ale lui, îi va aduce si în fărădelegi.
Cea mai înaltă treaptă a desâvârsirii omului care a fost creat de Dmmiezeu după
chipul Său, este de a dobândi puterea de a iubi desăvârsit pe Creator cu acea
iubire desăvârsită care este din veci între Persoanele Treimii si cu care Treimea
1-a iubit pe om, chiar dacă 1-a adus la existentă din nimic. Pentru aceasta,
Ziditorul a zidit în om si puterea de a-L iubi desăvârsit. Păcatul neascultării
a prilejuit pierderea ''asemănării'', în care era inclusă si iubirea, însă prin
întruparea Sa, Donmul a dat posibilita tea de redobândi ''asemănarea lui Dumnezeu''
si a rein tra în iubirea Lui. ''Precum M-a iubit pe Mine Tatăl, asa v-am iubit
si Eu pe voi; rămâneti întru iubirea Mea''.
Iubirea este lumină. Crestinul va dobândi această lu mină a iubirii, prin împlinirea
poruncilor Evangheliei. Insă diavolul cel zavistnic, vrea să-si însusească lui
această putere de adoratie a omului.
Omul are libertatea să ajungă în comuniune, prin in termediul acestei lumini
a iubirii, cu cine vrea: sau cu Creatorul, prin împlinirea poruncilor Evangheliei,
sau cu Lucifer, prin meditatii transcedentale, yoga sau alte practici păgâne.
Mai sunt si cei care se iubesc numai pe ei însisi, prin meditatii de tipul:
mă simt foarte bine, mă simt din ce în ce mai bine, am o multumire deplină,
simt o mare bucurie, simt o mare fericire, sunt fericit... etc. sau cu ajutorul
exercitiilor si ''asanelor''. După intrarea în extaz nu mai respiră, nu mai
gândesc, nu mai au, simturi, ceva foarte asemănător cu somnul adânc. Această
iubire de sine este o iubire ''oarbă'', este o iubire ''schioapă'', care în
realitate nu se mai poate numi iubire.
Iubirea desăvârsită este aceea când cineva îsi pune sufletul pentru cel pe care
îl iubeste. Mai mare iubire decât aceasta nimeni nu are, au fost cuvintele Mântuitorului,
care a respectat această iubire, El însusi, punându-si sufletul pentru oameni.
Astfel, omul, dacă va îndrepta acea putere a iubirii către Domnul, va putea
face minuni (Domnul împlineste cererile celor ce-L iubesc pe El), iar dacă o
va îndrepta spre satana, va putea face si el ''minuni'' cu ajutorul lui satana.
Satana, desi are puterea încât ''numai cu o unghie ar putea întoarce pământul
pe dos'', este totusi ''îngrădit'' de puterea lui Dumnezeu să nu facă tot ce
vrea, dar cu ingăduinta lui Dumnezeu, poate da ''puteri'' celor ce îi slujesc
lui. Poate să imite adevărata mistagogie (simtirea si trăirea mistică) la omul
ascetic, care vrea să devină dumnezeu dar fără indumnezeitorul omului, care
este Hristos, si fără legea dreaptă a Evangheliei Lui.
Prin simplul fapt că vrea să devină dumnezeu, calcă în picioare una din cele
mai mari virtuti, care este smerenia, si omul mândru este ''necurat înaintea
lui Dumnezeu''. Mândrie este si când se foloseste ''autosugestia'' cu formulele
''eu sunt...'', ''eu am...'' deci încă o dovadă că yoga este o inventie a diavolului,
căci mândria este trăsătura de bază a lui si cauza căderii din cer. Opusă mândriei
este smerenia si este singura virtute pe care nu o poate lucra diavolul.
Cel care s-a prins în horă cu diavolul în filosofiile lui si învătăturile lui,
nu va mai putea scăpa decât numai cu ajutorul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu îl
va ajuta numai dacă se va smeri, dar în interiorul inimii, nu numai la extenor,ca
yoghinii.
Tot mândria este războiul cel mai mare pe care-1 dă diavolul celui ce s-a întors
de la yoga. Crede că stie mai multe chiar decat un călugăr sau preot si are
păreri bune despre sine însusi, că ar fi dobândit o sporire mare si chiar experiente
mistice. Un astfel de om este de plâns. Orbit fiind de diavolul, el nu vede
că în realitate este cu mult mai jos decât un om care nu si-a îndreptat nici
macar privirea spre calea spirituală.
Acum să vorbim de cei care, tot din mândrie, se cred intelepti, cred despre
sine că au mare putere de dis cernamant, că pot să selecteze ''ce e bun de la
filosofi si yoghini si ce e bun de la crestinism. După cum ''nimic necurat nu
va intra în Impărătia Cerurilor'' , la fel pot zice că ''nimic bun nu este de
la diavol'', căci si dacă va face cuiva un mic bine, nu-1 face decât să-1 arunce
pe om intr-un păcat si mai mare.
Domnul a zis că ''cel ce va călca o singură poruncă, se va face calcător a tuturor
poruncilor'', dar sunt '' cei întelepti în ochii lor'' care împlinesc numai
o parte din ele, care le convin, mai adăugând si alte învătături straine de
Evanghelie, uitând cuvântul Apostolului, care indeamnă :,,.. chiar înger din
cer de s-ar pogorî si ar vesti o altă Evanghelie decat cea pe care ati auzit-o,
să fie anatema''.
In Sfânta Evanghelie de la Ioan, Domnul zice: '' Eu sunt usa. Cel ce nu intră
în staul pe usă, ci sare pe aiurea, este fur si tâlhar''. Deci chiar dacă va
reusi '' sa sară pe aiurea , nu va rămâne la nuntă, căci nu va avea ''haină
de nuntă'' si va fi aruncat în ''întunericul cel mai dinafară unde sunt câinii
si vrăjitorii''.
O orbire gravă a celor ce învată yoga sau teosofia, este ideea că Iisus Hristos
nu este si Dumnezeu, ci doar un om care s-a apropiat mai mult de desăvârsire,
un ''iluminat''. Ei aduc argumentele Sfintei Scripturi, cuvintele pe care le-a
rostit Iisus pe Cruce: ''Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce M-ai părăsit?'',
sau motivează rugăciunea rostită de Iisus în Ghetsimani, adică, dacă El era
si Dumnezeu înseamnă că S-a rugat Lui însusi.
Ce rătăcire!!! Dar, la începutul Evangheliei de la Ioan nu specifică oare: ''La
început era Cuvântul si Cuvântul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul...
în lume era si lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut... Si Cuvântul
S-a făcut trup...''? Iar afirmatia Domnului: ''Eu sunt Păstorul cel bun... si
sufletul îmi pun pentru oi... Nimeni nu-1 ia de la Mine, ci Eu de la Mine însumi
îl pun. Putere am Eu să-1 pun si putere am iarăsi să-1 iau'', oare nu ne lămureste
pe deplin? Despre care ''iluminat'' s-a mai vorbit asa ceva?
Cei ce cred că Biblia este adevărată, trebuie să înteleagă si să creadă că Hristos
a avut două firi: dumnezeiască si omenească, iar rugăciunea Lui în firea omenească
si toate celelalte fapte ale Lui cu firea cea omenească, au fost nu din neputintă
sau nevoie, ci ca să fie răscumpărat păcatul chiar în neputinta omenească si
totodată să fie pildă vie tuturor oamenilor care vor să-L urmeze. Cei care vor
să stie mai multe, îi sfătuiesc să citească dogmele ortodoxe.
Un alt punct de vedere este că dumnezeul filosofului este un Dumnezeu pasiv,
iar Dumnezeul crestinilor este un Dumnezeu Atotputenic si activ Care ''lucrează
toate în toti'' si ''dă fiecăruia după inima lui''. Cuvintele Mântuitotului:
''Fără de Mine nu puteti face nimic'', chiar îi îndreptăteste pe crestini să
primească sfatul pro orocului David: ''Supune-te Domnului si roagă-L pe El...
descoperă Domnului calea ta si El va împlini''. Din toate cele ce se văd în
ziua de astăzi, este limpede că cineva netezeste căile lui Antihrist. Acest
luptător împotriva lui Hristos va fi un om care prin meditatii transcedentale
si yoga, va ajunge în comuniune cu Lu cifer, îl va adora, iar Lucifer va da
acestui om toată pu terea pe care o are. La ora actuală sunt deja cercuri sata
nice care se ridică împotriva lui Dumnezeu pe motiv că Dumnezeu a aruncat pe
Lucifer din cer pe nedrept.
''Calul de foc apocaliptic'' amintit de Sfântul Ioan Evanghelistul nu mai are
răbdare, nechează si bate din picioare; si nici lucrurile nu mai au răbdare,
si nici tim pul... Timpul nu mai are răbdare!!! (Un fost yoghin).
***
In religiile asiatice lumea se confundă cu divinitatea sunt acelasi lucru (''Tat
tvam asi''=Acesta esti tu), apoi se afirmă identitatea dintre Brahman, suflul
cosmic cu Atman,suflul personal. Ori, este greu de priceput pentru mentalitatea
asiatică că facerea lumii e un act prin care ceea ce se creează nu provine din
fiinta celui care crează, ci este cu totul deosebit de El, pentru că ceea ce
se aduce de la neexistentă la existentă nu poate să fie coetern cu Cel fără
de început si cu Cel Care există pururea. Dacă Dumnezeu ar fi făcut din fiinta
Lui lumea, atunci El nu ar fi creat- o, ci doar ar fi transformat ceva în altceva,
Deci, când afirmăm că Dumnezeu e Creatorul lumii spunem că lumea a fost adusă
de la nefiintă la fiintă si nu din fiinta lui Dumnezeu.
Deoarece se consideră Dumnezeu a fi ceva si nu cineva si nu se consideră că
Dumnezeu este Persoană, si în special datorită necredintei în Dumnezeu, e mai
usor pentru omul necredincios să se mintă pe sine si să se încânte cu alte învâtături
comode, să ''câstige'' mântuirea sa prin tot felul de tehnici si exercitii trupesti
decât să se roage lui Dumnezeu. Vor să devină dumnezeu fără Dumnezeu, sau mai
rău, îsi imaginează că prin concentrarea si efortul lor îl pot sili pe Dumnezeu
să facă ce vor ei în poftele lor.
Yoghinii încearcă o apropiere între ''iluminatii'' lor si sfintii lui Dumnezeu
uitând că ''diavolul se arată si sub înfătisare de înger de lumină'' (II Cor.
11,14) si că unii sunt ''iluminati'' de altcineva decât de Dumnezeu.
Yoghinii si budhistii nu stiu de Duhul Sfânt, a treia Persoană dumnezeiască
si-L consideră ceva, uitând că se pot lăsa posedati de cel rău.
Apar confuzii între discernerea duhurilor. Sfântul Ioan Evanghelistul spune
că ''duhul care nu propovăduieste pe Hristos Iisus si pe acesta în trup este
antihrist''. Se uită apoi că diavolul e tatăl minciunii si că el imită ca aspect
lucrarea Duhului Sfânt doar, doar va însela pe cineva.
Puterile paranormale ale yoghinilor si budhistilor sunt energii si puteri drăcesti.
Ei mută lucruri din loc, fac si vindecări miraculoase, citesc gândurile, etc.
Au niste puteri. Dar roadele Duhului Sfânt sunt altele: dragos tea, bucuria,
pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea facerea de bine, credinta, blândetea, înfrânarea
poftelor.
Energiile cu care lucrează omul (care e creatură) sunt energii create si au
alte roade. Am să dau un exemplu yoghinul se concentrează, face anumite respiratii
(pranayama) si acumulează energie (prana) si poate să stea gol pe un bloc de
gheată fără să sufere. La fel si Sfântul Serafim de Sarov stătea în zăpadă fără
să sufere de frig. Dar atentie la diferente: yoghinul topeste gheata, dar Sfântul
nu topea zăpada. Deci folosesc energii dife rite: yoghinul energie creată, din
natură, Sfântul e nergie necreată, harul care stăbate creatia fără să o modifice.
Apoi neputrezirea si semnele cu care Dumnezeu cinsteste moastele Sfintilor ortodocsi
grăieste despre Cel pe Care îl slujeau pe când despre yoghini nu am văzut si
nici nu am auzit că au moaste.
Yoghinii folosesc tehnici de captare a energiei; sfântul se roagă lui Dumnezeu
să-1 măntuiască.
Orice tehnică spirituală fară credintă în Dumnezeu e magie. Din acest punct
de vedere yoga, budhismul, taoismul etc. sunt magii—albe, negre dar magii. Nu
sunt mistici orientale, ci practici magice.
Diferenta între o tehnică spirituală si rugăciune se aseamănă cu diferenta dintre
o mumie egipteană (care s-a conservat după un anumit procedeu—scosul măruntaielor,
îmbălsămare) si moastele unui sfânt
Aceasta este diferenta intre magie (tehnici etc.) si rugăciune, intre sclavia
păcatului si libertatea de fiu al lui Dumnezeu, intre puterea omenească si cea
dumnezeiască.
O altă ciudătenie a asiaticilor e că, desi dispretuiesc lumea si trupul omenesc,
se folosesc de tot felul de tehnici ca să se perfectioneze cu ajutorul trupului,
spre deosebire de sfinti care pretuiesc trupul cu care intră in Impărătia lui
Dumnezeu, dar si-l gătesc prin sfintirea sufletului. (Constantin N.)
***
De mă iubeste cineva, il va iubi si Tatăl si vom veni si vom face locas la el.
Dar este posibil ca cineva să iubească (adore) pe Dumnezeu si in el să nu vină
Duhul lui Hristos, deci să nu fie al lui Hristos: cine nu are Duhul lui Hristos
nu este al Lui.
Este cumva contrazicere in cuvintele Domnului? Nicidecum! Căci tot El a subliniat:
Cine mă iubeste , implineste poruncile Mele.
Spre exemplu, prin metodele yoghine se poate ajunge la iubirea de Dumnezeu;
mai mult, chiar se poate folosi numele lui Iisus si va ajunge să facă minuni,
să scoată demoni etc. in numele lui Hristos. Dar in ziua Judecătii acestia vor
auzi: '' Duceti-vă de la mine blestematilor ...''; aceasta insemnand că nu au
făcut minunile cu Duhul lui Hristos.
Poate cineva să pună intrebarea : '' Cum e cu putintă să vină duhul altui dumnezeu,
cand eu am chemat numele lui Iisus?". Răspunsul e simplu: Când ai chemat numele
lui Iisus, nu ai stat în poruncile Lui.
Crestinul în rugăciunea lui Iisus mărturiseste Sfanta Treime: Doamne, Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă pe mine păcătosul.
Yoghinul foloseste numele lui Iisus fără nici o mărturisire, ci doar ca „mantră".
Nefiind o asemenea învătătură (cu privire la atingerea iubirii lui Dumnezeu)
înseanmă că această iubire este de la vrăjmasul mântuirii omului.
Cel mai dureros lucru este că nici ei însisi nu-si dau seama de înselare, fiind
convinsi că acela este Duhul lui Hristos: Căci se vor scula hristosi mincinosi
si prooroci mincinosi si vor da semne mari si chiar minuni, ca să amăgească,
de va fi cu putintă si pe cei alesi (Matei 24,24
***
capitolul urmator > Marturii - partea a doua
Despre YOGA - de parintele Arsenie Papacioc
CRESTINISM SI YOGA ?
Cuvant inainte
[ crestinism si yoga ]
Capitolul I
- Despre Dumnezeu [ crestinism si yoga ]
- Despre ingeri [ crestinism si yoga ]
- Despre diavol si demoni [ crestinism si yoga ]
- Despre Zidirea vazuta [ crestinism si yoga ]
- Despre inviere [ crestinism si yoga ]
- Despre Judecata [ crestinism si yoga ]
- Impotriva Reincarnarii [ crestinism si yoga ]
Capitolul II
Capitolul III
- Marturii - partea I [ crestinism si yoga ]
- Marturii - partea II [ crestinism si yoga ]
- Marturii - partea III [ crestinism si yoga ]
- Marturii - partea IV [ crestinism si yoga ]
Capitolul IV
Extrase din ''CRESTINISM SI YOGA ?'' de Parintele Ioan Filaret
Despre "Yoga crestina"
JURNALUL CONVERTIRII - De la zeita mortii la Imparatul Vietii [ de la YOGA la ortodoxie ]
Ieromonah SERAFIM ROSE
ORTODOXIA SI RELIGIA VIITORULUI
Cuvant
inainte
Prefata editorului la
editia a patra
Prefata autorului
Introducere
1. "Dialogul cu religiile necrestine"
2. Ecumenismul "crestin" si cel necrestin
3. "Noua era a Duhului
Sfant"
4. Cartea de fata
I Religiile "Monoteiste". Avem acelasi Dumnezeu ca si necrestinii?
II
Puterea zeilor pagani: Asaltul hinduismului asupra crestinismului
1. Atractia Hinduismului
2. Razboiul dogmelor
3. Locuri si practici hinduiste
4. "Evanghelizarea" Vestului
5. Scopul Hinduismului - "Religia Universala"
III. "Minunea" unui fachir si rugaciunea lui Iisus
IV.
Meditatia orientala invadeaza crestinismul
1.
"Yoga crestina"
2. "Zen-ul crestin"
3. Meditatia transcendentala
V.
"Noua constiinta religioasa". Cultele orientale din America anilor '70
1. Hare Krishna la San Francisco
2. Guru
Maharaj-ji pe Astrodomul din Houston
3. Tantra Yoga in muntii din New Mexico
4. Meditatie Zen in nordul Californiei
5. "Noua Spiritualitate"
fata in fata cu Crestinismul
VI.
"Semne din Cer" - Perspectiva Crestin-Ortodoxa asupra OZN-urilor
1. Atmosfera science-fiction
2. Aparitii
ale OZN-urilor si investigarea lor stiintifica
3. Cele sase tipuri de intalniri
extraterestre
4. Explicarea fenomenelor OZN
5. Semnificatia fenomenelor
OZN
VII. "Renasterea harismatica"
- un semn al vremilor
1. Miscarea
penticostala in secolul XX
2. Spiritul "ecumenist" al "Renasterii
Harismatice"
3. "Vorbirea in limbi"
4. Mediumismul "crestin"
5. Înselaciunea diavoleasca
A. Atitudinea fata de experientele "spirituale"
B. Reactii fizice care insotesc experienta harismatica
C. "Darurile Spirituale"
care insotesc experienta "harismatica"
D. Noua "revarsare"
a Duhului Sfant
VIII. Concluzie
- Spiritul Vremilor de pe urma
1.
"Renasterea harismatica" ca semn al timpurilor
A. O "Cincizecime"
fara Hristos
B. Noul Crestinism
C. "Isus vine curand"
D.
Trebuie Ortodoxia sa se alature apostaziei?
E. "Copii, este ceasul de
pe urma"
2. Religia Viitorului
Ce poate face rugaciunea ortodoxa :O asceza autentica ( de Parintele Cleopa )