V. "NOUA CONSTIINTA RELIGIOASA" CULTELE ORIENTALE
DIN AMERICA ANILOR '70
În general se poate afirma că influenta ideilor si practicilor religioase orientale
asupra unui Occident odinioară crestin a atins în decada anilor '70 proportii
nemaiîntâlnite. Sub formă de culte si miscări religioase orientale (si pseudo-orientale),
aceste idei au proliferat mai ales în America, tara care cu cel mult două decenii
în urmă era considerată încă "provincială" (cu exceptia câtorva orase
mari), datorită faptului că orizontul ei spiritual era constituit în cea mai
mare parte de religiile protestantă si romano-catolică.
Cauza acestei proliferări se găseste în amara deziluzie a generatiei de după
cel de-al II-lea Război Mondial, care s-a manifestat în anii 1950 prin protestele
sterile si libertinismul moral al asa numitei generatii "beat", *
al cărei interes pentru religiile orientale pornise dintr-o nemultumire fată
de "crestinism", fiind initial o preocupare a cercurilor universitare
si studentesti.
* Beat = adj. care se află în stare de epuizare, vlăguit de sentimentul fermitătii morale; care se referă la bitnici. Bitnic: (engl. americană, beatnik: beat + yiddish-nik, sufix ce denotă o persoană) persoana care se revoltă împotriva moralei sociale conventionale prin mod de comportare sau si de îmbrăcăminte si care se pasionează după moduri de expresie si filosofii exotice (WEBSTER'S New Collegiate Dictionary, ed. a 8-a (n. tr)).
A urmat apoi generatia "hippie" a anilor 1960 împreună cu muzica
"rock", cu consumul de droguri halucinogene si cu dorinta de a obtine
cu orice pret stări de "constiintă lărgită".
Tineretul american se avânta, fie în miscările politice protestatare (în special
contra războiului din Vietnam), fie într-o practicare ferventă a cultelor religioase
orientale. Este perioada când guru indieni, lama tibetani, maestri de zen japonez
si multe alte feluri de "întelepti", vin în Occident spre a găsi aici
multimi de tineri setosi să le soarbă învătătura si să le asigure astfel un
succes si o notorietate la care swamii din deceniile anterioare nici nu visaseră
să ajungă vreodată.
Acesti tineri au început astfel să călătorească până la marginile lumii în căutarea
întelepciunii sau a învătătorului sau a drogului, care să le aducă "pacea"
si "libertatea" atât de mult dorită.
În anii 70 generatia "hippie" este urmată de o a treia, mai linistită,
mai putin înclinată spre demonstratii si miscări de stradă si mai putin zgomotoasă
în comportament; dar în acelasi timp mult mai implicată în religiile orientale,
a căror influentă pătrunsese deja în mentalitatea generală cu mult mai adânc
decât înainte.
Pentru multi componenti ai acestei generatii, "căutările" pe plan
spiritual si religios erau încheiate: ei găsiseră în doctrinele orientale o
filozofie pe gustul lor, pe care acum o practicau cu seriozitate. Mai ales în
America, un număr de miscări religioase orientale se aclimatizaseră deja, devenind
"occidentale": există în prezent "mănăstiri" budiste compuse
în întregime din convertiti americani si europeni si apar, ca noutate absolută,
guru si maestri Zen proveniti din etnici occidentali.
Vom oferi în continuare câteva tablouri ale unor evenimente semnificative de
la mijlocul anilor '70 privitoare la ideile si practicile dominante din mediile
tinerelului american, care constituie fără îndoială "avangarda" tineretului
din întreaga lume. Primele două tablouri prezintă o mai superficială implicare
în religiile orientale, de felul celei caracteristice anilor '60; ultimele două
în schimb sunt revelatorii pentru o transformare de substantă a mentalitătii
americane în directia indicată de miscările religioase orientale.
1. Hare Krishna la San Francisco
"Pe o stradă mărginasă parcului Golden Gate din zona rezidentială Haight-Ashbury
a orasului San Francisco se află un templu al Constiintei Krishna... Deasupra
intrării în templu stau scrise cu litere de lemn lungi de două picioare cuvintele
"Hare Krishna". Ferestrele mari ca niste vitrine din fată sunt acoperite
cu pături în culorile rosu si portocaliu.
Sunetul muzicii dinăuntru si al vocilor care cântă pătrund până afară, în stradă,
în interior, peretii sunt plini de tablouri în culorile cele mai vii, pardoseala
este acoperită cu covoare rosii groase iar în aer pluteste fum de lămâie, semn
că ritualul este în plină desfăsurare. Cei dinăuntru murmură o melodie în cuvinte
sanscrite de abia auzite. Camera este aproape plină, vreo cincizeci de persoane
ce sed pe jos, si par cu totii foarte tineri. Grupati în fată se află alti douăzeci,
bărbati si femei, îmbrăcati în robe largi, în culorile portocaliu si galben
sofran si având nasurile vopsite în alb. Multi dintre bărbati au capetele rase
cu exceptia unei suvite în formă de coadă de cal, iar femeile au câte un mic
semn rosu în mijlocul fruntii. Tinerii care stau pe jos sunt îmbrăcati în mod
obisnuit, cu nimic deosebiti de rezidentii din Haight-Ashbury, legati cu benzi
late la frunte, purtând plete, bărbi (bărbatii) si diverse combinatii de inele,
brătări, clopotei si mărgele; cu totii participă cu entuziasm la ceremonie.
Cei cam zece care stau mai în spate par că se află acolo pentru prima dată.
Vocile care intonau mantrele ceremoniale îsi intensifică ritmul si volumul.
Două din fetele în robe galben-sofran au început să danseze în ritmul cântului.
Dirijorul acestui cor a început să strige unele din cuvintele cântecului, pe
care apoi întregul grup le repetă, străduindu-se să imite intonatia si ritmul
liderului-dirijor. Multi dintre participanti au în mâini instrumente muzicale
la care cântă. Liderul are o tobă în care bate în ritmul cântatului. Fetele
care dansează cântă în acelasi timp la timbale. Un tânăr sufla într-o scoică
de mare, altul cânta la tamburină. Pe pereti sunt peste o duzină de tablouri
cu scene din Bhagavad-Gita.
La un moment dat cu totii au început să cânte foarte tare, atât din gură cât
si la instrumente. Tobele bat fără contenire. Multi dintre discipoli au început
să strige unele cuvinte cu voce tare, ridicându-si mâinile în sus în mijlocul
cântării generale. Conducătorul ceremoniei a îngenuncheat în fata portretului
înfătisându-l pe "maestrul spiritual" al grupului, care se afla într-o
mică urnă în fata încăperii. Cântarea a culminat cu un crescendo asurzitor după
care s-a curmat brusc. Celebrantii au îngenuncheat si ei cu capetele la pământ
în vreme ce conducătorul a rostit o rugăciune scurtă în sanscrită. După care
se strigă de cinci ori "slavă si mărire discipolilor adunati aici",
cuvinte pe care toti ceilalti le repetă înainte de a se ridica. *
* Charles Glock si Robert Bellah, The New Religious Consciousness - Noua constiintă religioasă, University of California Press, Berkeley, 1976, pp. 31-32
Acesta este un ceremonial tipic al miscării "Krishna Consciousness"
(constiinta Krishna) întemeiate în America în 1966 de un fost om de afaceri
american pe nume A. C. Bhaktivedanta. Scopul lui a fost acela de a oferi disciplina
bhakti yoga hindusă tineretului dezorientat si căutător de nou din lumea occidentala.
Dacă în fazele mai timpurii (anii '50 si începutul anilor '60) interesul pentru
religiile orientale se limitase mai mult la o investigare intelectuală fără
mari implicări personale, în noua fază se cerea să participi la partea concretă
a cultului cu toată inima. Bhakti Yoga înseamnă să te unesti total cu "zeul"
pe care ti l-ai ales, adică să-l iubesti si să i te închini, si să-ti transformi
întreaga viată în functie de această preocupare centrală. Prin intermediul acestor
mijloace irationale de adorare (cântări, muzică, dans, gestică) mintea se "extinde"
si intră în starea de "constiintă Krishna" care - dacă participă la
ea un număr suficient de persoane - se presupune că reuseste să pună capăt zbuciumului
si haosului contemporan si să deschidă larg portile unei epoci noi (new age)
a păcii, iubirii si comuniunii.
Togele cele viu colorate ale "Krishni-lor" au devenit în scurt timp
un spectacol obisnuit pe străzile din San Francisco, mai ales într-o anumită
zi pe an când o imensă statuie reprezentând "zeul" lor a fost transportată
prin Golden Gate Park către ocean, ceremonie la care toti au participat conform
întregului ritual hindus, un spectacol tipic pentru India păgână, dar o adevărată
noutate pentru America "crestină". De la San Francisco miscarea s-a
răspândit în întreaga Americă si în Europa de Vest, până în 1974 aflându-se
în întreaga lume 54 de temple Krishna, multe dintre ele pe lângă colegii (licee)
si universităti, dat fiind că membrii cultului sunt cu totii foarte tineri.
Moartea recentă (raportată la anul 1979, n. tr. ) a fondatorului acestei miscări
a ridicat unele probleme privitoare la viitorul acesteia; si într-adevăr, numărul
membrilor săi a mai scăzut, desi a rămas în continuare important. Semnificatia
acestei miscări este oricum foarte clară: ea constituie încă un "semn al
vremilor" de care credinciosii crestini ar face bine să tină seama; căci
astăzi multimi de tineri îsi caută un dumnezeu la care să se închine si cad
astfel într-o idolatrie care nu pare să-i tulbure deloc.
2. Guru Maharaj-ji pe Astrodomul din Houston
Până în toamna lui 1973 un număr de guru orientali din scoala mai nouă condusă
de Maharishi Mahesh Yogi cu a sa meditatie transcendentală făcuseră deja în
Vest un număr imens de prozeliti, devenind - desigur, pentru1 un foarte scurt
timp - regii efemeri ai spectacolelor publicitare.
Guru Maharaj-ji a fost cazul cel mai extravagant si poate mai revoltător, în
vârstă de cincisprezece ani, el fusese deja proclamat "dumnezeu" iar
familia lui (compusă din mamă si trei frati) era "sfânta familie";
organizatia lui, "Misiunea Luminii Divine", avea comunităti (ashram-uri)
în întreaga Americă. Cei 80.000 de prozeliti ai lui, ca si cei ai lui Krishna,
trebuiau să renunte la plăcerile lumesti si să mediteze în scopul de a obtine
starea de constiintă "lărgită" (sau "extinsă") care să le
aducă pacea desăvârsită, fericirea si "extazul" - adică o stare în
care totul în jur este minunat si perfect exact asa cum este. Cu ocazia unei
initieri speciale în care ei "primesc stiinta", discipolilor li se
arată înăuntrul lor o lumină foarte intensă si încă trei semne pe baza cărora
mai târziu pot să-si continue meditatia singuri (The New Religious Consciousnes).
Pe lângă această "stiintă", discipolii acestia mai sunt uniti si în
credinta că Maharaj-ji este "Stăpânul Universului", care a venit să
instaureze o nouă eră (new age) de pace pentru întreaga omenire.
Timp de trei zile în noiembrie 1973 "Misiunea Luminii Divine" a închiriat
Astrodomul din Houston (o bază sportivă imensă în întregime acoperită), cu scopul
de a organiza acolo "evenimentul cel mai sfânt si mai semnificativ din
istoria omenirii". Prozelitii din întreaga lume (cu totii foarte tineri
si în marea lor majoritate adolescenti) aveau să vină acolo pentru a se închina
"zeului" lor si pentru a începe convertirea Americii (prin intermediul
mass-mediei pe care organizatorii avuseseră deja grijă s-o invite); toti aveau
să fie uniti în această închinare, punând astfel un nou început noii epoci (new
age, în engl. în orig.) a omenirii. Evenimentului i s-a ales titlul potrivit
de "Mileniul 73".
Un exemplu tipic de prozelit Maharaj-ji care actionează din convingere a fost
Rennie Davis, agitator politic de stânga si unul dintre "Cei 7 din Chicago"
acuzat de a fi incitat la revoltă în timpul Conventiei Democratice Nationale
din 1968. Vara anului 1973 si-a petrecut-o tinând conferinte de presă si discursuri
pentru oricine voia să-l asculte, mesajul lui către America fiind următorul:
"Guru Maharaj-ji este cel mai mare eveniment din istoria omenirii si noi
habar nu avem... îmi vine să urlu pe străzi. Dacă am sti cine este, ne-am târâ
în patru labe din toate colturile Americii ca să ne odihnim la picioarele lui".
*
* Robert Greenfield, The Spiritual Supermarket, -Piata de idei religioase. Saturday Review Press. New York. 1975. D. 43
Căci într-adevăr asa i se si închinau prozelitii lui Guru Maharaj-ji: prosternându-se cu fruntea până la pământ si rostind o expresie sanscrită de adorare. Aparitia lui la "Mileniul 73" a fost primită cu ovatii colosale, în timpul spectacolului el stând pe un tron înalt si având pe cap coroana de aur "a lui Krishna". Pe tabelele de afisaj electronic ale astrodomului apărea în flasuri cuvântul "D-U-M-N-E-Z-E-U". Masele de tineri ajunse la un paroxism isteric plângeau de bucurie; numeroase grupuri dansau pe scenă iar orchestra cânta 'The Lord of the Universe" (Stăpânul Universului) - cu textul si muzica adaptate după un imn protestant. *
* ibid, pp. 80, 94
Toate acestea, să retinem, într-o Americă totusi "crestină". Evenimentul
relatat depăseste deja sfera închinării la "dumnezei" păgâni. Până
acum câtiva ani o asemenea adulare a unei persoane în viată ar fi fost de neînchipuit
în orice tară civilizată (i. e. crestină); dar acum el este un fapt obisnuit
pentru multi dintre cei care-si "caută" o religie în lumea occidentală
de astăzi. Ceea ce am descris mai sus nu este decât o "vizionare "
a închinării la Antihrist ce va fi la sfârsitul timpului, de închinare adică
la cel care se va "înălta mai presus de tot ce se numeste Dumnezeu, dându-se
pe sine drept dumnezeu" (II Tes 2, 4).
"Mileniul 73" pare să fi atins culmea celebritătii lui Maharaj-ji,
desi la eveniment nu au participat decât 15000 de persoane, cu mult mai putine
decât s-a scontat. In plus, nu s-au produs nici un fel de "minuni"
sau semne extraordinare care să demonstreze că "noua eră" (new age)
a început. Un eveniment care a depins atât de mult de eforturile publicitare
si de gustul unei anumite generatii nu putea să dureze (muzica pentru "Mileniul
'73 " a constat dintr-un aranjament al melodiilor lansate de asa-numita
"contra - cultură" si foarte populare în anii '60); iar recenta căsătorie
(raportat la anul 1979, n. tr. ) a lui Guru Maharaj-ji cu secretara lui i-a
slăbit si mai mult popularitatea de "dumnezeu".
Alte miscări "spirituale" nu mai pot fi însă considerate apanajul
unor mode pasagere, ele indicând fără gres marea putere de influentă a religiilor
orientale în lumea occidentală.
3. Tantra Yoga în muntii din New Mexico
Pe un platou situat la o altitudine de 2250 m înăltime în Muntii Jemez din nordul
statului New Mexico s-au strâns o mie de tineri americani (cei mai multi între
20 si 25 de ani) pentru a petrece zece zile de exercitii spirituale; era perioada
solstitiului de vară din iunie 1973. Se sculau la ora 4 dimineata în fiecare
zi si se adunau la un loc înainte de răsăritul soarelui (înfăsurati în pături
căci diminetile erau înghetate) pentru a sedea în siruri, direct pe sol, în
fata unei estrade în aer liber. Ei îsi încep ziua rostind o mantra în limbaj
Punjabi (varietate de sanscrită) pentru a "se încălzi" în vederea
exercitiilor ce urmează.
Mai întâi era vorba de mai multe ore de yoga kundalini, adică niste exercitii
fizice extrem de obositoare, de cântări si meditatie, cu scopul de a atinge
un control constient al proceselor fizice si mentale din propriul corp, care
astfel să devină pregătit pentru "o revelatie interioară a lui Dumnezeu".
Apoi are loc ceremonia înăltării celor două drapele: al celui american si al
celui care reprezintă "natiunea Vărsătorului" - această "natiune"
fiind de fapt poporul "Epocii Vărsătorului" sau al "mileniului"
pentru care se pregăteste acest cult; în timpul înăltării acestor steaguri se
cântă "God Bless America" (Doamne, binecuvântează America) si se rosteste
o rugăciune pentru poporul american. Se serveste apoi un mic dejun vegetarian
(care este comun aproape tuturor noilor culte) si încep conferintele pe teme
spirituale si practice; după care cu totii se pregătesc pentru o lungă sedintă
de tantra yoga.
Până acum (1979) tantra yoga nu s-a practicat de loc în Vest, iar de auzit s-au
auzit foarte putine lucruri despre ea. Specialistii sunt cu totii de acord că
practicarea ei este extrem de periculoasă, ea având întotdeauna loc între bărbati
si femei, obtinându-se astfel potentiale de energie psihică foarte puternice
care necesită control si supraveghere strictă. Se mai afirmă că există un singur
maestru de tantra yoga în viată pe pământ la un moment dat; iar exercitiile
"Solstitiului" din New Mexico au fost conduse de "Marele Tantric"
al zilelor noastre, Yogi Bhajan.
Toti, îmbrăcati cu costume identice albe, stau asezati pe jos, în siruri drepte,
bărbati fată în fată cu femei, strânsi umăr la umăr în lungul sirurilor si aflându-se
cu spatele la sirul de alături. Cam zece astfel de siruri duble se întind pe
o lungime de peste 20 m dinspre estrade; iar supraveghetorii au în permanentă
grija ca sirurile să fie perfect drepte pentru a se asigura perfectul "flux"
al "câmpului magnetic".
Începe intonarea mantrelor, cu o invocare specială a duhului acelui guru care
este "protectorul special" al lui Yogi Bhajan. Yogi Bhajan în persoană,
care este el însusi un bărbat foarte impresionant la vedere (foarte înalt (l,
95m) îmbrăcat complet în alb, cu barbă neagră si purtând turban) apare pe scenă
si începe să prezinte "visul" său despre "o natiune nouă, puternică
si creatoare" în America, care se poate făuri cu ajutorul exercitiilor
spirituale de astăzi; adică cu ajutorul exercitiilor tantra, cheia acestei pregătiri
pentru noua natiune, care îi poate ajuta pe oameni să treacă de la nivelul de
"constiintă individuală" la cel de "constiintă de grup"
si în final la un nivel de "constiintă lărgită universală".
Si exercitiile încep. Ele sunt extrem de dificile, cerând efort fizic foarte
mare care provoacă dureri precum si stări foarte puternice de teamă, furie,
iubire etc. Toată lumea trebuie să facă exact acelasi lucru în exact acelasi
moment; trebuie rămas un timp îndelungat nemiscat în aceeasi postură dificilă;
exercitii si mantre complicate trebuie executate în perfectă coordonare cu partenera
(partenerul) si cu toti ceilalti de pe acelasi sir; un singur exercitiu poate
să dureze între 31 si 61 de minute, în această activitate intensă de grup constiinta
individuală într-adevăr dispare si apar efecte deloc surprinzătoare: epuizare
fizică si uneori paralizie temporară, sau epuizare emotională si euforie. Mai
mult, dat fiind că în cadrul "Solstitiului" comunicarea cu celălalt
este interzisă, cei prezenti nu au nici o posibilitate de a evalua rational
experienta prin care trec împreună; scopul fiind acela de a efectua o schimbare
radicală în chiar interiorul fiintei.
După orele de după amiază petrecute în studiul artelor martiale (de autoapărare),
al medicinii practice si al modului în care se organizează un ashram, se mai
serveste o dală masa (tot vegetariană) si se trece la o seară de "cântece
spirituale"; este vorba de mantre sanscrite aranjate pe muzica "rock"
la modă sau pe muzica folk; se obtine astfel atmosfera unui "festival rock"
de "adorare entuziastă" sau "rugăciune veselă" prin care
Yogi Bhajan se străduieste să facă din această religie o religie "tipic
americană". *
* The New Religious Consciouness, pp 8-l8.
Religia descrisă mai sus este o adaptare modernă a religiei Sikh ** din India de nord, combinată cu o serie de practici yoga.
** Populatia Sikh din India se caracterizează prin această mentalitate practică, ea constituind mai ales clasa negustorilor.
Supranumită "Organizatia celor 3H" (Healthy-Happy-Holy Organization
- Organizatia Sănătate-Fericire-Sfintenie), ea a fost fondată în 1969 la Los
Angeles de Yogi Bhajan care venise initial în America pentru a preda într-o
universitate si doar din întâmplare a devenit lider religios; sau mai curând
printr-un concurs de împrejurări: a remarcat interesul pe care cursurile sale
de yoga îl stârniseră tinerilor "hippie" din California de Sud. Combinând
setea de "spiritualitate" a acestora cu propriile sale cunostinte
despre religiile indiene, el a pus bazele unei religii "americane"
care diferă de cele mai multe din religiile indiene prin accentul pe care îl
pune pe aspectul practic al vietii în această lume. Tuturor membrilor acestei
religii li se cere să aibă o viată de familie stabilă, un loc de muncă serios
(nu o sinecură) si o implicare în viata socială.
De la înfiintarea ei în 1969, "3HO" (Org. celor 3 H) s-a extins la
peste 100 de ashram-uri (comunităti ce servesc ca locuri de întruniri pentru
nerezidenti) în orase americane si de asemenea în Europa si Japonia. Desi la
suprafată ea este foarte distinctă de noile culte orientale (membrii plini trec
ulterior în mod formal la religia Sikh prin aceea că arborează turbanul si îmbrăcămintea
albă), "3HO"se identifică totusi cu ele prin aceea că scopul declarat
(prin care îi si câstigă pe tinerii "hippie") este acela de a atinge
starea de constiintă "lărgită" sau "universală", sau "transcendentală",
văzându-se pe sine ca "avangarda" ce va schimba fata lumii în sensul
grăbirii noii epoci (new age) milenariste (al cărei simbol astrologie este considerat
de cele mai multe grupuri a fi "Epoca Vărsătorului").
Pe lângă cultele hinduiste care promovează în mod evident o mentalitate bazată
pe autosugestionarea sistematică că lumea e minunată asa cum e ea, "Organizatia
celor 3 H" este si ea un "semn al vremilor", prin faptul că militează
pentru o Americă "sănătoasă, fericită si sfântă" din care însă Hristos
lipseste cu desăvârsire. Nu mai există nici o îndoială că, atunci când auzim
pe câte un american "fericit" vorbind. cu convingere si seninătate
despre Dumnezeu si îndatoririle lui religioase fără nici cea mai vagă referire
la Hristos, epoca "post-crestină" nu mai este o exagerare sau o figură
de stil, ci o realitate de netăgăduit.
4. Meditatie Zen în nordul Californiei
În muntii împăduriti din nordul Californiei, la poalele muntelui Shasta - munte
"sfânt" al vechilor triburi de amerindieni, devenit apoi centru al
unor activităti si asezări oculte ce se află acum din nou în plin avânt - functionează
din 1970 o "mănăstire" Zen budistă, în orasele mai mari de pe Coasta
de Vest pe care se află stabilite comunităti de japonezi existaseră temple Zen
si înainte de 1970, după cum existaseră si încercări de a înfiinta "mănăstiri"
Zen în California; Dar "Mănăstirea Shasta" (căci despre ea este vorba)
este primul succes în materie de mănăstiri în care se practică zen-ul american,
(în zen budism "mânăstire" înseamnă scoala în care se pregătesc "preoti"
zen, atât bărbati, cât si femei).
La "mănăstirea" Shasta domneste o atmosferă de ordine si profesionalism.
Vizitatorilor li se permite accesul doar între anumite ore si doar însotiti
de un ghid, nu si stabilirea de contacte personale cu cei dinăuntru. "Călugării"
de la Shasta poartă traditionala îmbrăcăminte neagră si au capetele rase; ei
au în permanentă lucruri clare de făcut, pe care le execută cu o vizibilă seriozitate
si simt al datoriei.
Programul de la Shasta este foarte strict si durează cinci ani sau mai mult.
Absolventii devin "preoti" sau profesori de Zen si obtin certificate
pe baza cărora pot organiza si conduce ceremonii budiste. Ca la orice scoală
si la Shasta se plătesc taxe ce includ cazare si masă (175 de dolari pe lună,
care se plătesc în avans - la începutul fiecărei luni - deci o metodă clară
de a descuraja candidatii neseriosi, căci suma nu se mai rambursează celor care
se răzgândesc).
Programul în sine este unul de completă asceză si austeritate, nu unul obisnuit
studentesc. Există reguli de îmbrăcăminte si comportament, hrana este complet
vegetariană si se consumă în tăcere în cadrul meselor comune, nu se admit vizitatori
si nici conversatii ce ar putea primi calificativul de "desarte";
centrul de greutate îl constituie sala de meditatie unde cursantii dorm si mănâncă,
pe lângă faptul că meditează. De asemenea, sunt interzise practicile religioase
care nu sunt Zen. Viata la Shasta este foarte intensă si riguroasă si orice
eveniment al zilei (inclusiv spălatul si mersul la toaletă) este însotit de
o rugăciune budistă specifică, care este rostită mental.
Desi "mănăstirea" apartine unei secte Soto Zen "reformate",
pentru a sublinia independenta ei fată de Japonia si adaptarea ei la conditiile
de viată americană, ceremoniile si ritualurile ei sunt în traditia Zen-ului
japonez. Există ceremonii legate de convertirea la budism, ritualuri ale echinoctiului
ce serbează "transformarea lăuntrică a persoanei", ceremonialul "hrănirii
stafiilor flămânde" (adică comemorarea mortilor), ceremonia "Zilei
Fondatorului" care exprimă recunostinta fată de cei care au mentinut vie
traditia Zen până la actualul maestru, festivalul iluminării lui Buda, si altele.
Semnul de cinstire este acela al plecăciunilor în fata icoanei lui Buda, dar
accentul principal cade pe ideea că fiecare om poartă în sine "natura lui
Buda". *
* deci nu este vorba de o notiune personală de "chip", ci de cea impersonală de substantă, "natura" (n. tr)
Actualmente maestrul de Zen de la Shasta este o femeie occidentală, practica
budistă permitând acest lucru; este vorba de englezoaica Jiyu Kennet, născută
în 1924 din părinti budisti, si care si-a primit educatia în Extremul Orient
(în mai multe traditii budiste) si a fost "hirotonită" la o "mănăstire"
Soto Zen din Japonia. Ea a sosit în America în 1969 si a organizat în chiar
anul. următor comunitatea budistă Shasta cu câtiva tineri adepti. De atunci
comunitatea s-a dezvoltat rapid, atrăgând mai ales tineri si tinere între 20
si 25 de ani.
Cauza acestui succes - în afara atractiei explicabile pe care o exercită Zen-ul
asupra unei generatii scârbite de rationalism si de o educatie care rămâne de
ordin exterior, neafectând interiorul persoanei - pare să constea în mistica
unei "transmiteri autentice" a experientei si traditiei Zen, pe care
o întruchipează "stareta", prin educatia si certificările ei japoneze.
De asemenea, calitătile ei personale de străină (de britanică în teritoriu american),
de persoană care s-a născut în religia budistă si în acelasi timp de om occidental
cunoscător al mentalitătii contemporane (posedând evident mult admiratul simt
practic "american") par să asigure acestei maestre de zen o influentă
de nezdruncinat în rândurile tinerei generatii de americani care se converteste
la budism.
Scopul cursurilor Zen de la Shasta este acela de a umple întreaga viată a acelora
care le frecventează de un "Zen pur". Meditatiile zilnice (care pot
să ajungă de la opt până la zece ore pe zi) sunt expresia unei intense vieti
religioase care în mod ideal trebuie să conducă la o stare "durabilă de,
pace si armonie a trupului si a mintii"; publicatiile de la Shasta - un
jurnal bilunar si mai multe cărti scrise de "staretă" - avertizează
chiar împotriva falsei spiritualităti si a sarlatanismului. Comunitatea se opune
adoptării obiceiurilor nationale Japoneze (privite în opozitie cu cele budiste);
semnalează pericolele trecerii de la un guru la altul, cât si al idolatrizării
maestrului de Zen; interzice astrologia, ghicirea viitorului (chiar si cartea
IChing), călătoriile astrale si orice alt fel de activităti psihice si ocultiste;
priveste cu dispret abordările teoretice si intelectualiste ale doctrinei Zen
(ca alternativă la cele experimentaliste) si pune accentul pe munca riguroasă
si sustinuta, de luptă contra iluziilor si închipuirilor mintii, si pe "viata
spirituală". Stilul dezbaterilor "spirituale" la care participă
"preotii" Zen, asa cum se desprind ele din paginile Jurnalului care
se publică la Shasta, seamănă izbitor, prin aerul de competentă si prin realismul
lor cu tonul discutiilor între tineri convertiti la Ortodoxie sau între monahi
ortodocsi care dezbat cu convingere diferite aspecte ale vietii duhovnicesti.
Tinerii crestini ortodocsi ar putea afirma cu îndreptătire astfel: "Dacă
nu m-ar fi păzit harul lui Dumnezeu, eu însumi m-as putea afla acum acolo";
atât de autentică si de convingătoare pare viziunea spirituală a acestei "mănăstiri",
care oferă tânărului însetat de religie de astăzi, tot ceea ce crede că-si poate
dori, în afară de un singur lucru: viata vesnică si fericită pe care numai singur
Hristos Adevăratul Dumnezeu poate să o dea.
Comunitatea budistă Shasta învată că budismul nu este o "disciplină distantă
si rece", ci una plină de "iubire si compasiune". Contrar celor
cunoscute în general despre budism, "stareta" sustine că esenta credintei
budiste nu este topirea finală în "nimicul nirvanic" ci un "dumnezeu"
viu (esentă identificată de ea cu credinta ezoterică budistă): "Secretul
învătăturii Zen... este să cunosti cu certitudine si în mod personal că Buda
cel cosmic există. Adevăratul maestru (sau adevărata maestră) este cel (cea)
care nu ezită nici o clipă în această convingere că Buda cel cosmic există,
si în iubirea totală pentru el. Eu m-am simtit coplesită de bucurie când în
sfârsit am fost convinsă că el există; iubirea si recunostinta mea nu au cunoscut
margini. De asemenea, iubirea pe care am simtit-o venind dinspre el a fost nemăsurată.
Asa doresc s-o simtă fiecare". *
* The Journal of Shasta Abbey, Jan-Feb., 1978, p. 8
Există în prezent în jur de 70 de cursanti (ce urmeazăsă devină "preoti",
la Shasta si în "filiale"), mai ales în California. Comunitatea este
acum într-o situatie de expansiune rapidă, atât ca sediu cât si în ceea ce priveste
"misiunea" sa în rândurile poporului american; există o miscare crescândă
de budisti laici care fac din Shasta un centru de pelerinaj unde au loc numeroase
întâlniri si conferinte la care sunt invitati psihologi psihiatri si alte persoane
interesate, în tabere de durate diferite. Tinând cont de activitătile publicistice
si cele misionare si de "counselling" din orasele californiene, precum
mai ales de proiectata scoală si cămin de bătrâni, "mănăstirea" Shasta
înregistrează într-adevăr progrese remarcabile în atingerea scopului său de
a "dezvolta budismul zen în Occident".
Fată de Crestinism, "stareta" si discipolii săi au o atitudine condescendenta;
ei sustin că respectă Filocalia si celelalte scrieri spirituale ortodoxe, afirmând
că Ortodoxia le este cea mai apropiată dintre doctrinele "crestine",
dar se consideră pe ei însisi a se situa "dincolo de astfel de teologii,
dispute doctrinare si '-isme'" pe care le exclud din preocupările "Adevăratei
Religii" *
* Journal, Jan. -Feb, 1978, p. 54
Zen-ul nici nu are de altfel vreo fundamentare teologică, el bazându-se în
întregime pe "experientă" si căzând astfel în "eroarea pragmatică"
care deja s-a discutat în această carte la capitolul despre hinduism: "dacă
merge, înseamnă neapărat că este si bun". Zen-ul, lipsit de teologie cum
este, nu e mai capabil decât hinduismul să distingă între experientele spirituale
bune si cele rele; el nu poate afirma decât ceea ce pare bun din perspectiva
"simtirii" unei "păci" si "armonii" apreciate
pe baza puterilor naturale ale mintii si nu pe baza unei revelatii; în acest
fel, respingând orice altceva ca fiind iluzoriu (în afară de certitudinea propriei
minti), atractia Zen-ului constă în aceea că hrăneste si stimulează un foarte
subtil sentiment de mândrie, atât de răspândit în zilele noastre, si anume mândria
că omul se poate mântui prin eforturile personale, fără să aibă nevoie de vreun
Mântuitor.
Dintre toate curentele religioase orientale de astăzi, Zen-ul oferă poate cel
mai înalt grad de complexitate intelectuală si sobrietate spirituală. Cu învătătura
sa despre "compasiune" si despre un "Buda cosmic" iubitor,
el reprezintă probabil idealul cel mai înalt de spiritualitate fără Hristos.
Si tocmai în aceasta constă tragedia sa, că Hristos lipseste din el, si deci
mântuirea. Gradul înalt de intelectualism si asa-zisa trezvie spirituală sunt
tocmai elementele (foarte eficace) care îl împiedică pe acest tip de budist
să-si caute scăparea la Hristos.
Cu toată compasiunea si asceza sa tăcută, acest soi de Zen este poate rămăsita
cea mai tristă a vremurilor "post-crestine" pe care le trăim. Spiritualitatea
"necrestină" încetează deci de a mai fi o formă de import în Occident;
ea a devenit deja o religie a etniei americane care-i afectează mentalitatea
până la rădăcină. Si este cazul să tinem minte că religia viitorului nu va fi
o simplă sectă sau un cult printre multe altele, ci o orientare religioasă puternică
si profundă, care va fi absolut convingătoare pentru mintea si inima omului
modern.
5. "Noua spiritualitate" fată în fată cu Crestinismul
Prezenta cultelor orientale în Vest s-ar putea exemplifica la nesfârsit; în
fiecare an apar culte noi, sau variante noi ale altora vechi. Fapt interesant,
însă, este că pe lângă cultele specific religioase, se manifestă prezenta din
ce în ce mai intensă, în ultimele decenii mai ales, a asa numitelor culte de
constiintă (cum sunt ele numite de foarte populara revistă de stiri U. S. News
and World Report, 16 Feb. 1976), culte ce se delimitează clar de orice preocupare
religioasă.
Aceste grupuri de "terapie mintală" includ organizatii, precum "Erhard
Seminars Training" (fondat în 1971), "Rolfing", "Silva Mind
Control" (Controlul mintal Silva) si încă multe alte forme de "seminarii"
(întâlniri) si "bio-răspuns" (biofeedback), care oferă cu toatele
o "descătusare a tensiunilor" si o "captare a potentialelor ascunse"
ale omului, exprimate într-un jargon "stiintific" de secol XX, mai
mult sau mai putin plauzibil. De asemenea, se mentionează si alte miscări de
"constiintă", care sunt mai putin la modă astăzi, de la "Stiinta
crestină" si "Stiinta mintală", până la "Scientologie".
Toate aceste miscări sunt incompatibile cu Crestinismul. Crestinii ortodocsi
nu trebuie să aibă absolut nimic de-a face cu ele.
Si iată de ce suntem atât de categorici:
1. Aceste miscări nu au nici o fundamentare în traditia si practica crestină,
ci sunt pur si simplu fructul religiilor păgâne orientale sau al practicilor
spiritiste moderne, mai mult sau mai putin diluate, si prezentate adesea ca
fiind "lipsite de continut religios".
Nu numai că învătătura lor este gresită si în totală discordantă cu doctrina
crestină despre viata duhovnicească; dar prin experientele lor religios - păgâne
si prin experimentele lor psihiste ele pun în pericol sănătatea mintală a celor
care le devin victime, ducând la dezastru psihic si la pierderea sufletului
pentru totdeauna, stiind că fără Hristos si fără Biserică, nu este mântuire.
2. Mai precis, experientele de "tăcere spirituală" pe - care le oferă
diferitele tipuri de meditatie, fie cele asa-zis lipsite de continut religios
(precum meditatia transcendentală, unele forme de Yoga si Zen si cultele seculariste),
fie cele cu continut religios păgân (precum Hare Krishna, "Divine Light
Mission", "Organizatia celor 3H" etc. ), conduc în întregime
într-o zonă spirituală "cosmică" unde partea cea mai profundă a personalitătii
umane intră în contact cu fiinte spirituale reale.
Aceste fiinte, pentru omul aflat în starea de după căderea din Rai, nu sunt
altceva decât demonii sau spiritele căzute, care se află în cea mai mare apropiere
fată de om *. Chiar cei care practică meditatia zen-budistă, în pofida eforturilor
lor de a trata cu precautie "experientele spirituale", vorbesc si
ei despre întâlniri cu aceste spirite (în care se amestecă bineînteles si o
anumită doză de imaginatie), pretinzând că nu se lasă în nici un fel "contaminati"
de ele **.
* Vezi episcopul Ignatie Briancianinov cu expunerea lui despre învătătura ortodoxă asupra perceptiei senzoriale si mintale a spiritelor si asupra deschiderii portii simturilor omului in The Orthodox Word, no. 82, 1978
** Vezi Jiyu Kennet, How to Grow a Lotus Blossom, Shasla Abbey, 1977 - relatarea viziunilor din pragul mortii ale unei maestre de Zen
3. Partea cea mai periculoasă a acestor "initieri" constă în aceea
că ele scapă controlului constient al vointei omului; astfel, odată "initiat"
în aceste "culte de constiintă", este adesea cu neputintă să te mai
opui participării la experiente psihice nedorite.
Rezultă că "noua constiintă religioasă" este un dusman al Crestinismului
cu mult mai puternic si mai periculos decât au fost vechile erezii din trecut.
Deoarece atunci când se pune accentul pe experientă în detrimentul doctrinei,
atunci însăsi învătătura după care putem distinge si identifica binele de rău
cade sau devine inoperantă, iar duhurile necurate au cale liberă de atac, datorită
pasivitătii si "deschiderii" pe care le exaltă toate aceste noi culte;
ele nu fac altceva decât să transforme persoana umană în unealtă pasivă a manifestărilor
demonice.
Faptul acesta este demonstrat de numeroasele studii care s-au făcut asupra acestor
"culte de constiintă". Ele dau în vileag evolutia progresivă a acestor
experiente, care la început sunt "bune" sau "neutre", pentru
a deveni în final ciudate, terifiante si în ultimă instantă indubitabil demonice.
Chiar latura strict fizică a unor discipline psihice, precum Yoga este periculoasă,
pentru că aceasta derivă din ea si predispune la atitudini si experimente psihice
care sunt de fapt scopul initial si permanent al practicii Yoga.
Puterea de seductie a "noii constiinte religioase" este atât de mare
încât ea se poate înstăpâni chiar si asupra acelora care afirmă cu tărie că
sunt crestini. Nu este vorba aici doar despre cei care se complac în sincretismele
sau combinatiile artificiale dintre crestinism si cultele orientale la care
ne-am referit mai sus; ci, mai grav, este vorba si despre cei care se consideră
pe ei însisi niste crestini înflăcărati. Profunda ignorare a autenticei trăiri
crestine din zilele noastre creează conditiile proliferării unei false "spiritualităti"
crestine, a cărei natură este strâns înrudită cu "noua constiintă religioasă".
În capitolul VII vom studia îndeaproape cel mai răspândit curent de "spiritualitate
crestină" de astăzi. Din el se desprinde clar spectrul terifiant si amenintător
al "noii constiinte religioase" care îsi recrutează victimele mai
ales dintre rândurile crestinilor bine intentionati, chiar ortodocsi, la o scară
atât de întinsă, încât este cu neputintă să nu vedem în acest fenomen un alt
semn apocaliptic al vremilor, în care înselăciunea va fi atât de mare, încât
ea va cuprinde aproape întreaga omenire. Asupra acestui subiect vom reveni la
sfârsitul cărtii de fată.
Despre YOGA - de parintele Arsenie Papacioc
CRESTINISM SI YOGA ?
Cuvant inainte
[ crestinism si yoga ]
Capitolul I
- Despre Dumnezeu [ crestinism si yoga ]
- Despre ingeri [ crestinism si yoga ]
- Despre diavol si demoni [ crestinism si yoga ]
- Despre Zidirea vazuta [ crestinism si yoga ]
- Despre inviere [ crestinism si yoga ]
- Despre Judecata [ crestinism si yoga ]
- Impotriva Reincarnarii [ crestinism si yoga ]
Capitolul II
Capitolul III
- Marturii - partea I [ crestinism si yoga ]
- Marturii - partea II [ crestinism si yoga ]
- Marturii - partea III [ crestinism si yoga ]
- Marturii - partea IV [ crestinism si yoga ]
Capitolul IV
Extrase din ''CRESTINISM SI YOGA ?'' de Parintele Ioan Filaret
Despre "Yoga crestina"
JURNALUL CONVERTIRII - De la zeita mortii la Imparatul Vietii [ de la YOGA la ortodoxie ]
Ieromonah SERAFIM ROSE
ORTODOXIA SI RELIGIA VIITORULUI
Cuvant
inainte
Prefata editorului la
editia a patra
Prefata autorului
Introducere
1. "Dialogul cu religiile necrestine"
2. Ecumenismul "crestin" si cel necrestin
3. "Noua era a Duhului
Sfant"
4. Cartea de fata
I Religiile "Monoteiste". Avem acelasi Dumnezeu ca si necrestinii?
II
Puterea zeilor pagani: Asaltul hinduismului asupra crestinismului
1. Atractia Hinduismului
2. Razboiul dogmelor
3. Locuri si practici hinduiste
4. "Evanghelizarea" Vestului
5. Scopul Hinduismului - "Religia Universala"
III. "Minunea" unui fachir si rugaciunea lui Iisus
IV.
Meditatia orientala invadeaza crestinismul
1.
"Yoga crestina"
2. "Zen-ul crestin"
3. Meditatia transcendentala
V.
"Noua constiinta religioasa". Cultele orientale din America anilor '70
1. Hare Krishna la San Francisco
2. Guru
Maharaj-ji pe Astrodomul din Houston
3. Tantra Yoga in muntii din New Mexico
4. Meditatie Zen in nordul Californiei
5. "Noua Spiritualitate"
fata in fata cu Crestinismul
VI.
"Semne din Cer" - Perspectiva Crestin-Ortodoxa asupra OZN-urilor
1. Atmosfera science-fiction
2. Aparitii
ale OZN-urilor si investigarea lor stiintifica
3. Cele sase tipuri de intalniri
extraterestre
4. Explicarea fenomenelor OZN
5. Semnificatia fenomenelor
OZN
VII. "Renasterea harismatica"
- un semn al vremilor
1. Miscarea
penticostala in secolul XX
2. Spiritul "ecumenist" al "Renasterii
Harismatice"
3. "Vorbirea in limbi"
4. Mediumismul "crestin"
5. Înselaciunea diavoleasca
A. Atitudinea fata de experientele "spirituale"
B. Reactii fizice care insotesc experienta harismatica
C. "Darurile Spirituale"
care insotesc experienta "harismatica"
D. Noua "revarsare"
a Duhului Sfant
VIII. Concluzie
- Spiritul Vremilor de pe urma
1.
"Renasterea harismatica" ca semn al timpurilor
A. O "Cincizecime"
fara Hristos
B. Noul Crestinism
C. "Isus vine curand"
D.
Trebuie Ortodoxia sa se alature apostaziei?
E. "Copii, este ceasul de
pe urma"
2. Religia Viitorului
Ce poate face rugaciunea ortodoxa :O asceza autentica ( de Parintele Cleopa )