IV. MEDITATIA ORIENTALă INVADEAZă CRESTINISMUL
Ca răspuns la posibilitatea "dialogului" între Crestinismul Ortodox
si diferitele religii necrestine, cititorilor li s-au prezentat mărturiile a
trei crestini ortodocsi, care, pe baza învătăturii ortodoxe de credintă si a
propriei lor experiente, confirmă ceea ce Biserica Ortodoxă a mărturisit întotdeauna:
că ortodocsii crestini nu au nicidecum "acelasi Dumnezeu", ca si asa-zisele
religii monoteiste, care nu recunosc Sfânta Treime; că dumnezeii păgânilor sunt
de fapt idoli; si că experientele pe care le procură acesti "dumnezei",
cu puterile lor, sunt de natură satanică.
Această învătătură nu se contrazice deloc cu cuvântul Sfântului Apostol Petru,
care spune că Dumnezeu nu este părtinitor. Ci, în orice neam, cel ce se teme
de El si face dreptate este primit de El (Fapte 10,34-35). Sau al Sfântului
Apostol Pavel, care zice: Dumnezeu, în veacurile trecute, a lăsat ca toate neamurile
să meargă în căile lor. Desi El nu S-a lăsat pe Sine nemărturisit, făcându-vă
bine, dându-vă din cer ploi si timpuri roditoare, umplând de hrană, si de bucurie
inimile voastre (Fapte 14,16-17).
Dar cei care trăiesc în robia lui Satan, stăpânitorul lumii acesteia, în întunericul
lipsit de lumina Evangheliei lui Hristos, vor fi judecati de glasul propriei
lor constiinte, pe care Dumnezeu le-a lăsat-o tuturor, indiferent de robia în
care se află.
Dar pentru crestinul, căruia i s-a dăruit dumnezeiasca descoperire de sus si
care este vrednic de numele de crestin, nu este posibil vreun "dialog"
în afara credintei sale sfinte.
Să ascultăm deci, cuvântul Apostolului Pavel, care zice: Nu vă înjugati la jug
străin cu cei necredinciosi, căci ce însotire are dreptatea cu fărădelegea?
Sau ce împărtăsire are lumina cu întunericul? Si ce învoire este între Hristos
si Veliar? Sau ce parte are un credincios cu un necredincios? Sau ce întelegere
este între templul lui Dumnezeu si idoli? Căci noi suntem templu al Dumnezeului
Celui viu, precum Dumnezeu. a zis: "Voi locui în ei si voi umbla si voi
fi Dumnezeul lor si ei vor fi poporul Meu". De aceea: ,,Iesiti din mijlocul
lor si vă osebiti" , zice Domnul (II Cor. 6,14-17).
Chemarea crestinilor este mai curând aceea de a aduce ei lumina Crestinismului
ortodox la popoarele păgâne, asa cum a făcut odinioară si Sfântul Apostol Petru
cu casa temătoare de Dumnezeu a sutasului Cornelie (Fapte 10, 34-48), ca astfel
să părăsească si ei întunericul necredintei si să se unească cu turma Bisericii
lui Hristos, la care si ei sunt chemati.
Toate acestea le sunt clare si evidente crestinilor ortodocsi, care sunt constienti
de adevărul descoperirii dumnezeiesti si fii credinciosi ai Bisericii lui Hristos.
Dar multi dintre cei care se consideră crestini, nu-si dau seama de diferenta
radicală si ireductibilă dintre Crestinism si toate celelalte religii păgâne.
Si chiar cei care îsi dau seama de această diferentă, nu au discernământul duhovnicesc
de a deosebi între diferitele "experiente spirituale", discernământ
despre care se vorbeste în scrierile ortodoxe patristice si în Vietile Sfintilor
- numit acolo "dreaptă socoteală" -, pe care Sfânta Biserică Ortodoxă
l-a avut si îl are de aproape 2000 de ani.
In absenta acestei constiinte si a acestui discernământ, prezenta din ce în
ce mai intensificată a religiilor orientale în mijlocul maselor occidentale
si, de asemenea, est europene (n.tr.), seamănă confuzie si în mintile multora
ce îsi zic crestini. Cazul lui Thomas Merton este izbitor! Convertit sincer
la catolicism si devenit apoi călugăr catolic - în urmă cu aproape patruzeci
de ani (1940), cu mult înainte de inovatiile radicale ale Conciliului Vatican
II -, el si-a sfârsit zilele, proclamând egalitatea dintre experientele crestine
si cele ale budismului Zen si ale altor religii păgâne.
Ceva "a pătruns în atmosferă" cam în ultimii douăzeci de ani, care
a erodat si ultimile rămăsite ale unei mentalităti crestine sănătoase, rămase
în Bisericile Protestantă si Catolică. Acest ceva atacă acum si adevărata Biserică,
adică Sfânta Ortodoxie. "Dialogul cu religiile necrestine" este mai
curând rezultatul decât cauza aparitiei acestui nou "duh".
În capitolul ce urmează vom examina câteva din aceste miscări religioase orientale
care au avut o influentă covârsitoare asupra Vestului prin anii 1970, oprindu-ne
cu deosebire asupra încercărilor de dezvoltare a unui sincretism între crestinism
si religiile orientale care s-a manifestat mai ales în zona "experientelor
spirituale".
În cadrul acestor încercări s-a mers până la îndrăzneala de a afirma că traditiile
filocalice ale Ortodoxiei îsi au, de fapt, originea în Extremul Orient si că
de acolo ne vine si rugăciunea lui Iisus si contemplatia mistică ortodoxă!
După ce vom fi lămurit statutul unor astfel de afirmatii, vom putea să arătăm
clar ce diferentă, ca de la cer 'la pământ, există între "experientele
spirituale" crestine si cele necrestine, cât si extremul pericol care se
ascunde în filosofia religioasă, care stă la baza acestui sincretism mincinos.
1. "Yoga crestină"
Yoga hindusă este cunoscută în Vest de mai multe decenii, ea dând nastere, mai
ales în America, nenumăratelor secte si mai ales nenumăratelor forme de fizioterapii,
care nu-si afirmă nici un continut religios.
Acum aproape douăzeci de ani, un călugăr francez benedictin si-a notat experientele
încercate, pe când se străduia să facă din Yoga o practică crestină. Descrierile
ce urmează sunt luate din cartea lui.*
* J.M. Dechanet, Christian Yoga; Harper & Row, N.Y., 1972, prima trad. engleză a apărut în 1960
Yoga hindusă este o practică ce presupune o viată disciplinată până la asceză,
care include controlul respiratiei si anumite pozitii fizice, ce produc o stare
de relaxare, stare ce favorizează efortul de meditatie. Cu ajutorul "mantrelor"
si diferitelor rostiri de formule sacre se obtine o concentrare psihică mai
bună.
Esentială în yoga nu este atât disciplina în sine, cât meditatia la care trebuie
să se ajungă. Autorul are dreptate, atunci când scrie: "Scopurile pe care
le urmăreste yoga hindusă sunt strict spirituale. A uita acest fapt si a retine
doar aspectul fizic al acestei discipline străvechi, prin care să se urmărească
doar frumusetea si sănătatea fizică, echivalează cu o trădare". Trebuie
însă să se stie că cel care nu urmăreste decât aspectul fizic al practicii Yoga,
se predispune deja către anumite atitudini spirituale si chiar experiente, de
care nici măcar nu este constient, după cum se va vedea în continuare.
Acelasi autor spune mai departe: "Arta unui yoghin este aceea de a obtine
tăcerea totală, de a se goli de orice gânduri si iluzii, de a elimina si uita
toate ideile pe care le-a nutrit vreodată, cu exceptia uneia: că sinele adevărat
al omului este de natură divină, că el (omul) însusi este Dumnezeu si că restul
este tăcere".
Bineînteles că aceasta nu este o idee crestină, ci una păgână. Căci scopul "Yogăi
crestine" este de a folosi tehnica yoga sub numele de "meditatie crestină",
pentru a obtine efecte de relaxare, multumire si pasivitate mentală, care să
favorizeze receptarea fără impedimente a ideilor si experientelor cu finalitate
demonică. "De îndată ce veti executa respectiva "mudra" sau "asana"
(pozitii yoga) corpul dumneavoastră se va relaxa si vă va cuprinde o senzatie
generală de bine".
Exercitiile produc "un efect de un calm exceptional". "Relaxarea
generală se instalează încă de la început, cu o senzatie foarte durabilă de
bine si chiar euforică. Dacă nervii ne sunt tensionati si surmenati, ei, prin
aceste exercitii, se calmează si oboseala dispare în scurt timp". "Scopul
eforturilor unui yoghin este acela de a-si amuti sinea gânditoare si de a închide
ochii în fata tuturor ispitelor".
Starea euforică pe care o produce yoga "se poate numi foarte bine: o stare
de sănătate, care ne îngăduie să facem mai mult si mai bine pe plan fizic mai
întâi, apoi pe planul spiritual al religiei crestine. Cuvântul cel mai apt să
descrie această stare, este acela de multumire; o multumire atât trupească,
cât si sufletească, care ne predispune...la o viată spirituală".
Această stare schimbă întreaga personalitate a celui ce o încearcă: "Hatha
Yoga influentează caracterul în bine. După câteva săptămâni de exercitii, persoana
adultă admite că nu se mai recunoaste pe sine, si oricine va putea constata
schimbări în modul său de a fi si de a reactiona. El este mai blând si mai întelegător.
Primeste cu calm orice întâmplare. Este multumit... Întreaga sa personalitate
este schimbată si el însusi si-o simte din ce în ce mai deschisă; de aici decurge
o conditie aproape permanentă de euforie si de "multumire"".
Dar acestea nu sunt decât fazele intermediare premergătoare atingerii scopului,
la care se ajunge nu după mult timp. "Devenind în doar câteva săptămâni
foarte contemplativ, am observat că rugăciunea mea capătă caracteristici cu
totul noi".
Ajungând la o stare extraordinară de calm, autorul remarcă "usurinta cu
care se putea concentra asupra unui obiect oarecare". El devenea "mai
receptiv la impulsurile si sugestiile ce-i veneau din cer". "Prin
practica Yoga persoana devine mai receptivă si mai suplă în gândire, si astfel
mai deschisă fată de schimburile personale dintre suflet si Dumnezeu, care sunt
semnele unei vieti cu adevărat mistice". Chiar si pentru un "yoghin
începător" rugăciunea este "dulce" si "îmbrătisează omul
în întregime".
Persoana este relaxată si "gata să vibreze la atingerea Duhului Sfânt,
si să primească cu bucurie ceea ce Dumnezeu, în bunătatea Sa, binevoieste să
ne lase să simtim". "Ne vom pregăti fiinta, astfel încât ea să fie
în permanentă pregătită pentru această cuprindere, această apucare, care este,
fără îndoială, cea mai înaltă formă a contemplatiei crestine". "În
fiecare zi exercitiile si întreaga disciplină Yoga facilitează curgerea în mine
a harului lui Hristos. Foamea de Dumnezeu creste în permanentă, la fel si setea
mea de dreptate si dorinta arzătoare de a fi crestin în adevăratul sens al cuvântului".
Oricine întelege natura înselăciunii diavolesti sau a falsei experiente duhovnicesti
(vezi mai jos capitolul despre "Înselăciunea diavolească") si va identifica
în descrierea acestei mostre de "Yoga crestină" tocmai trăsăturile
persoanei, care, din punct de vedere spiritual, rătăceste, fie în directia religiilor
păgâne, fie în cea a experientelor "crestine" sectare. În amândouă
aceste directii avem de-a face cu aceeasi "deschidere" si cu aceeasi
dorintă de a fi "cuprins" sau "apucat" de un "duh";
aceeasi căutare, nu de Dumnezeu, ci de "consolări spirituale", aceeasi
auto-intoxicare care este luată drept "stare de gratie"; aceeasi usurintă
de necrezut cu care oricine devine deodată "contemplativ" si "mistic";
aceleasi "revelatii mistice" si stări pseudo-spirituale.
Acestea sunt trăsăturile distinctive ale tuturor acelora care se află în această
stare aparte de înselăciune diavolească. Însă autorul acestei asa-zise "Yoga
crestină", fiind călugăr benedictin, mai adaugă niste "meditatii"
speciale, atât de grăitoare pentru duhul "misticii" romano catolice
din ultimele sute de ani, în care este îngăduit jocul pe teme crestin al tuturor
fanteziilor.
Astfel, în urma meditatiei pe o temă din slujba catolică de Crăciun, el începe
"să vadă" Pruncul în bratele Mamei Sale: "Privesc; nimic altceva.
Idei, imagini, asociatii de idei: Mântuitor-Rege-Lumină-Nimb-Păstor-Prunc, -
din nou Lumină - se perindă unele după altele si trec pe lângă mine... Toate
aceste piese dintr-un joc magic de cuburi puse la un loc îmi naste în minte
o idee... o viziune tăcută a întregului mister al Nasterii lui Hristos".
Orice persoană, cât de putin avizată asupra trăirii duhovnicesti ortodoxe, vede
că acest biet "yoghin crestin" este victima unor demoni mai mărunti,
care îi pândesc pe căutătorii de "experiente spirituale". El nici
măcar n-a văzut un "înger de lumină", ci a căzut pradă propriilor
sale "închipuiri religioase", produse de o minte bolnavă si de o inimă
total nepregătite pentru purtarea unui război nevăzut contra înselăciunilor
diavolesti.
Astfel de "meditatii" se practică astăzi într-un număr important de
mânăstiri romano-catolice.
Faptul că această carte se încheie cu un articol semnat de traducătorul francez
al Filocaliei, dându-se chiar si câteva fragmente de texte filocalice, nu demonstrează
altceva decât prăpastia care îi desparte pe acesti diletanti de adevărata spiritualitate
ortodoxă, spiritualitate ce rămâne cu desăvârsire ascunsă de ochii "înteleptilor"
contemporani, care nu îi pricep nici măcar limbajul.
O indicatie suficientă pentru incompetenta autorului de a recepta corect mesajul
Filocaliei, este că el numeste "rugăciune a inimii", gestul facil
de a recita silabe în ritmul bătăilor inimii. Or, în traditia patristică ortodoxă
rugăciunea inimii este una din cele mai înalte forme de rugăciune, dobândită
foarte rar de monahi, după multi ani de nevointe ascetice si sub îndrumarea
unui duhovnic încercat.
Vom comenta pe larg pericolul practicării acestei yoga asa-zise crestin, când
vom vedea că are trăsături comune cu alte forme de meditatie orientală, care
li se oferă credinciosilor crestini din zilele noastre.
2."Zen-ul crestin"
Cartea preotului catolic irlandez William Johnston Christian Zen (Harper &
Row, New York, 1971) descrie mai pe întelesul tuturor o altă practică religioasă
orientală. Acest autor porneste, ca si autorul cărtii "Yoga crestină"
din acelasi punct: un sentiment de adâncă nemultumire Fată de crestinismul occidental,
în general, si dorinta de a-l îmbogăti cu dimensiunea unei contemplatii pierdute.
"Foarte multi, pierzând legătura cu vechile forme de rugăciune, si care,
în acelasi timp, nu mai sunt multumiti de pietatea trecutului, caută ceva care
să satisfacă aspiratiile sufletului modern".
"Contactul cu spiritualitatea Zen... a deschis noi căi, descoperindu-mi
că există în crestinism posibilităti la care nici nu visasem". O persoană
poate "să practice Zen-ul ca pe o modalitate de a-si lărgi si adânci propria
credintă crestină".
Tehnica zen-ului japonez este foarte asemănătoare cu yoga indiană - din care
de fapt si derivă -, desi este cu mult mai simplă. Este vorba tot de o postură
corporală (dar lipseste varietatea posturilor fizice din yoga), de o tehnică
a respiratiei, de repetarea unei formule "sacre" după dorintă, precum
si alte mici detalii caracteristice zen-ului.
Scopul lor este, însă, identic cu cel din yoga: Părăsirea gândirii rationale
si atingerea unei stări de liniste si de meditatie calmă. Pozitia sezând "împiedică
ratiunea discursivă si gândirea" si facilitează "coborârea în centrul
propriei fiinte, printr-o contemplare tăcută si lipsită de imagini". Senzatia
astfel obtinută este asemănătoare aceleia de pe urma consumului de droguri,
căci "persoanele care au folosit sau folosesc droguri înteleg întrucâtva
natura experientelor Zen, fiind sensibilizati asupra faptului că în mintea omenească
există adâncimi demne de explorat".
Toate acestea nu împiedică deschiderea "către o nouă abordare a lui Hristos,
mai putin dualistă si mai apropiată de conceptia religioasă orientală".
Chiar si cel mai începător în meditatia Zen are posibilitatea să atingă "o
senzatie de comuniune si să aibă sentimentul unei prezente supranaturale",
împreună cu savoarea unei "tăceri mistice"; prin Zen, starea de contemplatie,
care până acum le era rezervată doar câtorva "mistici" initiati, este
"lărgită", astfel, încât "cu totii au viziuni si ajung la "samadhi"
(iluminare).
Autorul cărtii "Christian Zen" vorbeste de o înnoire a crestinismului
afirmând că experientele care duc la ea pot fi avute de oricine, fie el crestin
sau necrestin. "Cred că există un sentiment esential al iluminării, care
nu este nici crestin nici budist, ci pur si simplu omenesc".
Si cu adevărat, la o Conventie pe temele meditatiei Zen, care a avut loc lângă
Kyoto, "lucrul surprizător a fost absenta desăvârsită a unei credinte comune,
care să-i unească pe cei prezenti. Pe nimeni nu părea să intereseze câtusi de
putin ce credea sau ce nu credea celălalt si nimeni, din câte pot să-mi amintesc,
nu a pomenit nici măcar o singură dată numele lui Dumnezeu".
Acest tip de meditatie agnostică prezintă mari avantaje din perspectiva scopurilor
"misionare", pentru că "poate fi acceptabilă si pentru cei care
nu (mai) au credintă, dar au o constiintă încărcată sau le e teamă că Dumnezeu
a murit. Astfel de oameni nu au niciodată nimic împotrivă să stea jos si să
respire adânc. Pentru ei această "meditatie" reprezintă o căutare,
si mi-am dat scama că ...cei ce caută astfel, găsesc până la urmă pe Dumnezeu.
Nu pe Dumnezeul antropomorfic pe care l-au respins, ci fiinta infinită în care
trăim, ne miscăm si suntem".
Experienta de "iluminare" descrisă mai sus este deci esential aceeasi
cu experientele "cosmice" întâlnite în samanism si în multe alte religii
păgâne. "Eu însumi sunt convins că se află zăgăzuite în noi torente nesfârsite
de bucurie, care pot fi eliberate prin meditatie, care uneori izbucnesc cu o
fortă ce ne umple fiinta de o bucurie atât de extraordinară, încât nici nu ne
dăm prea bine seama de unde ne vine".
Autorul chiar a fost surprins să constate că experientele Zen sunt foarte asemănătoare
cu cele penticostale, ceea ce l-a hotărât să primească "Botezul Duhului"
la una din "întâlnirile harismatice". După care a concluzionat: "Revenind
la adunarea penticostală, mi se pare că punerea mâinilor, rugăciunile fratilor,
ajutoarele lor către ceilalti, toate acestea constituie forte capabile să elibereze
potentialul uman de iluminare psihică, mai ales în cazul persoanei care practică
cu perseverentă meditatia zazen".
Natura experientei penticostale sau "harismatice" va fi examinată
în capitolul sapte al acestei cărti.
*
Modul si motivele pentru care Ortodoxia respinge aceste practici sunt aceleasi
ca si în cazul yogăi asa-zis crestine. Deosebirea între "Zenul crestin"
si "Yoga crestină" este că, primul este mai popular si nu atât de
ezoteric ca cea de-a doua. Iar persoanele capabile să afirme că experientele
agnostic-păgâne, de tip Zen, pot constitui "baza unei reînnoiri mistice
crestine", sunt cu totul străine de adevărata si marea traditie patristică
ortodoxă, care presupune o credintă arzătoare, convingeri adevărate si luptă
intensă ascetică.
Vedem însă cum acest autor ignorant al traditiei filocalice nu ezită să târască
Filocalia si "marile scoli ale Ortodoxiei" în paginile cărtii sale,
zicând că si ele ajută la obtinerea unei stări de "liniste si pace contemplativă"
si că sunt tot atâtea exemple de "practici Zen din interiorul traditiei
crestine". El recomandă chiar si rostirea rugăciunii lui Iisus în timpul
meditatiei Zen, pentru cei care doresc.
Dar această ignorantă devine cu deosebire periculoasă atunci când ea se sălăsluieste
în cineva chemat să instruiască pe altii si care, la cursurile sale, recomandă
studentilor săi să experimenteze "misticismul sezând în pozitie zazen,
timp de patruzeci de minute în fiecare seară".
Toate acestea se întâmplă pentru că trăim vremuri când proorocul mincinos se
află si în persoana câte unui ins bine intentionat dar ignorant, care, cu convingerea
că luptă pentru fericirea aproapelui, nu face altceva decât să-l împingă la
dezastrul psihic si spiritual.
3. Meditatia transcendentală
Tehnica de meditatie orientală cunoscută sub numele de "Meditatie Transcendentală"
(sau pe scurt MT), a atins în putini ani un asemenea grad de popularitate, mai
ales în America, si este propovăduită prin mass-media într-un mod atât de zgomotos,
încât orice persoană care vrea să studieze serios curentele religioase contemporane,
este tentată să o lase la o parte, considerând-o un produs supradimensionat
al industriei publicitare americane. Tentatie care ar constitui o greseală,
pentru că în aspectele sale de bază MT nu diferă semnificativ de Yoga sau de
Zen, iar la o privire mai atentă, se dovedeste chiar a fi mai autentic "orientală",
decât oricare din formele sincretice si artificiale ale "yogăi crestine"
sau "zenului crestin".
Potrivit unui manual, devenit deja clasic despre această miscare * , "meditatia
transcendentală" (MT) a fost adusă în America (unde a avut un succes spectaculos)
de un yoghin indian destul de "neortodox", pe nume Maharishi Mahesh
Yogi, începând să capete un puternic avânt mai ales după 1961. În 1967 publicitatea
sa a ajuns la apogeu când binecunoscutul grup de muzică "Beatles"
s-a convertit la MT, renuntând astfel la droguri; dar grupul a abandonat în
scurtă vreme miscarea (continuând însă să mediteze) si Maharishi a intrat astfel
în declin, cu atât mai tare cu cât turneul său american din anul următor, de
data aceasta efectuat împreună cu un alt grup de cântăreti convertiti (pe nume
"Beach Boys") s-a dovedit a fi un dezastru financiar.
* Toate citatele din acest capitol sunt extrase din cartea lui Jhan Robbins si David Fisher Tranquility Without Pills - All about Transcendental Meditation (Calm fără pastile - meditatia transcendentală de la A la Z), Peter H. Wyden, Inc; N.Y.,1972
Totusi miscarea a continuat să crească: până în 1971 existau cam 100.000 de
"meditatori" si 2000 de instructori calificati, ceea ce o făcea de
departe cea mai importantă miscare de "spiritualitate orientală" din
America. În 1975 miscarea a atins apogeul, cu aproape 40.000 de cursanti în
fiecare lună si cu peste 600.000 de simpatizanti. În toti acesti ani ea s-a
folosit intens în cadrul armatei, în învătământul de stat, în închisori, spitale,
anumite grupuri religioase, si chiar în interiorul unor parohii ale Arhiepiscopiei
grecesti din America, fiind considerată o formă neutră de "terapie mentală",
compatibilă cu orice practică sau credintă religioasă.
Cursurile MT sunt, trebuie s-o spunem, parcă special croite pentru modul de
viată american, ele fiind chiar numite cu simpatie "cursuri despre cum
să fii fericit fără să încerci cu adevărat". Maharishi însusi le numeste
tehnici care sunt la fel de usoare "precum spălatul pe dinti". Maharishi
a fost chiar aspru criticat de alti yoghini hindusi pe motivul că vulgarizează
vechea traditie indiană Yoga si că pune la îndemâna maselor, pentru bani, practici
ezoterice milenare (în 1975 taxele pentru un curs erau de 125 $, 65 $ pentru
studenti, si progresiv mai ieftine pentru elevi de liceu, elevi de gimnaziu
si prescolari).
În scopurile, premisele si rezultatele sale, MT nu diferă semnificativ de "Yoga
crestină" sau de "Zen-ul crestin"; sau diferă doar printr-o simplificare
extremă a tehnicilor si a întregii sale filosofii, prin usurinta cu care se
ajunge la rezultatele dorite.
Ca si ele, MT nu necesită nici un fel de convingeri, capacitate de întelegere
sau coduri morale si nici măcar să fii de acord cu filosofia sau ideile sale".
Ea este pur si simplu o tehnică, care "se bazează pe tendinta naturală
a mintii de a căuta fericirea si plăcerea... În timpul meditatiei transcendentale
mintea cursantului trebuie să urmărească exact lucrul care i se pare mai firesc
si mai plăcut în acel moment".
"Meditatia transcendentală este în primul rând o practică si numai după
aceea o teorie. Si este esential ca la început persoana să nu-si folosească
deloc capacitatea de gândire intelectuală".
Tehnica concepută de Maharishi este aceeasi în toate centrele MT din lume: După
două cursuri introductive, persoana plăteste taxa si apoi merge la "initiere",
ducând cu sine o colectie aparent bizară de obiecte, dar invariabil aceeasi:
trei varietăti de fructe dulci, cel putin sase flori proaspete, si o batistă
curată.
Aceste articole sunt puse într-un cos si introduse în "camera de initiere"
care este foarte mică si în care se află o masă cu portretul guru-lui lui Maharishi
deasupra; pe această masă, pe care arde tămâie si pe care se află o lumânare
aprinsă în permanentă, se plasează si cosul cu ofrande. Discipolul se află singur
în acea încăpere împreună cu învătătorul său, care trebuie să fi fost si el
obligatoriu initiat si instruit de Maharishi personal.
Ceremonia din fata portretului durează o jumătate de oră si constă dintr-o intonare
usoară a unei melodii în cuvinte sanscrite (al căror înteles rămâne necunoscut
initiatului) si, de asemenea, din intonarea numelor "maestrilor" yoga
din trecut. La sfârsitul ceremoniei, initiatului i se desemnează o "mantra",
adică un cuvânt sanscrit secret, care trebuie repetat fără întrerupere în timpul
meditatiei si pe care nu are voie nimeni să-l cunoască în afară de maestrul
celui în cauză.
Traducerea engleză a acestei ceremonii nu este niciodată dezvăluită celor ce
se initiază; ea este cunoscută doar de învătători si de cei care sunt ei însisi
initiatori. Ea există însă într-un manual nepublicat, intitulat "The Holy
Tradition" (Sfânta Traditie) iar textul său a fost tipărit mai nou ca pamflet
separat de "Spiritual Counterfeits Proiect" (Dosarul Falsuri Spirituale)
din Berkeley.
Această ceremonie nu este nimic altceva decât traditionalul ritual hindus de
închinare la zeii (puja), în care se includ guru zeificat al lui Maharishi (Shri
Guru Dev) si întregul sir de "maestri", prin care el însusi si-a primit
initierea.
Ritualul se încheie cu o serie de douăzeci si două de "ofrande" aduse
în fata guru-lui lui Maharishi (adică a portretului său), după fiecare ofrandă
adusă rostindu-se cuvintele "Mă plec în fata lui Shri Guru Dev". La
încheierea ceremoniei, initiatorul se pleacă până la pământ în fata portretului
lui Shri Guru Dev si îl invită si pe cel ce se initiază (novice) să facă la
fel; numai după acest moment se câstigă statutul de initiat. (Plecăciunea nu
este obligatorie pentru initiat, dar ofrandele sunt).
Iată cum este introdus agnosticul modern, de cele mai multe ori pe nesimtite,
în sfera practicilor hinduiste; el este condus spre a executa un gest la care
strămosii săi crestini nu ar fi consimtit niciodată, preferând să fie mai curând
ucisi în cele mai sângeroase torturi. Acest gest se numeste închinare la idoli.
În plan spiritual, explicatia succesului spectaculos al meditatiei transcendentale
constă în "simpla" comitere a acestui păcat capital si nu neapărat
în respectarea tehnicii psihice în sine.
Odată initial, practicantul meditatiei transcendentale meditează câte douăzeci
de minute de două ori pe zi (exact timpul recomandat si de "Yoga crestină"),
lăsându-si mintea să se desfăsoare liber si repetând "mantra" cât
mai des consideră el necesar; experientele care apar sunt supuse frecvent controlului
maestrului.
Foarte curând persoana începe deja să pătrundă într-o nouă stare de constiintă,
care nu este nici de somn si nici de veghe. Ea este starea de "meditatie
transcendentală". Căci "meditatia transcendentală produce o stare
de constiintă, care nu se poate compara cu nici o experientă trecută a persoanei
respective sau care se poate compara doar cu starea de meditatie Zen la care
se ajunge însă după ani îndelungati de practică intensă".
"Spre deosebire de tehnicile orientale de tip yoga, care cer eforturi de
ani de zile pentru a se ajunge la o performantă, practicând meditatia transcendentală,
se ajunge practic la aceleasi rezultate într-un interval de minute". Din
unele mărturii personale aflăm că este vorba de o "stare de împlinire",
asemănătoare senzatiei din urma consumului de droguri. Dar Maharishi preferă
să o descrie în termeni hindusi mai traditionali: "Când individul a atins
performanta de a-si constientiza permanent această stare, se cheamă că a atins
nivelul constiintei cosmice, telul oricărui adevărat meditator". În stările
avansate de MT se trece la executarea de pozitii yoga, dar acestea nu sporesc
neapărat calitatea tehnicii de bază; si nici nu sunt cerute exercitiile de disciplină
fizică obisnuite.
Odată "starea de existentă transcendentală" atinsă, nu se mai cer
decât cele patruzeci de minute de meditatie zilnică, căci MT nu este destinată
pentru o viată dusă în recluziune, ca în India, ci se adresează (în America)
celor cu o viată activă în societate. "Meritul" lui Maharishi constă,
asadar, în aceea că el a pus la îndemâna tuturor practici care până atunci fuseseră
rezervate doar câtorva alesi.
Aceste mase găseau în MT rezolvarea tuturor problemelor lor: Drogatii reuseau
să se lase de droguri, familiile se refăceau, toată lumea devenea mai fericită
si mai sănătoasă; fetele instructorilor MT erau în permanentă zâmbitoare si
plesnind de bucurie. Căci MT nu înlocuieste alte religii, ci "le întăreste"
pe cele care există deja, indiferent de credinta lor. "Crestinii"
protestanti sau catolici găsesc si ei că această practică le adânceste propria
religie si le-o îmbogăteste cu noi întelesuri.
Succesul facil si spectaculos al MT, desi simptomatic pentru pierderea progresivă
a valorilor si a mentalitătii autentic crestine în omenirea contemporană, a
fost in acelasi timp cauza declinului meditatiei transcendentale însăsi. Poate
mai mult decât oricare alta din miscările de "spiritualitate orientală",
MT a avut caracterul unei "mode", iar ambitia proclamată de Maharishi
de a "initia" întreaga omenire este în mod evident condamnată la esec.
După anul de vârf 1975, înscrierile la cursuri MT au scăzut stabil si atât de
dramatic încât în 1977 organizatia a anuntat deschiderea unei noi serii de cursuri
pentru "avansati" cu scopul vădit de a recâstiga popularitatea pierdută.
Ele ambitionau să-i învete pe initiati cum să dobândească "siddhis"
sau "puteri supranaturale", adică cum să treacă prin zid, cum să devină
invizibili, cum să leviteze si să zboare în aer, si asa mai departe.
Noul program a fost întâmpinat cu cinism, în pofida faptului că brosura sa publicitară
afisa pe copertă un "meditator" în plină "levitatie" (vezi
revista Time, 8 aug.1977). Dacă aceste cursuri (care costă până la 3000 de dolari)
vor produce sau nu rezultatele pretinse - care tin de recuzita fachirului din
Ceylon (vezi mai sus) - nu stim. Dar în orice caz, MT este dovedită a fi o fază
a interesului pentru ocultism, manifestată de societatea umană în a doua parte
a secolului XX. Iar rezultatele acestui interes sunt si ele grăitoare. S-au
dat publicitătii multe cazuri de instructori si discipoli MT, care au fost loviti
de maladiile obisnuite ale celor care se ocupă cu practici oculte: boli mintale
si nervoase, sinucideri, tentative de crimă, posedări de natură demonică.
În 1978, Curtea Federală a Statelor Unite a luat până la urmă hotărârea că MT
este într-adevăr de natură religioasă si deci predarea ei în scoli este interzisă
*: textul complet al deciziei federale în cazul Malnak contra Maharishi Mahesh
Yogy **. Această decizie va limita fără îndoială si mai mult influenta "MT"
în care multi vor continua poate să vadă o formă de meditatie compatibilă cu
crestinismul; atitudine care, din păcate, există si constituie si ea un trist
semn al vremilor.
* Vezi MT in court "MT în fata instantei"
** Spiritual Counterfeit Project (Dosarul Falsuri Spirituale), P.O. Box 4308,
Berkeley, Ca., 94704
Despre YOGA - de parintele Arsenie Papacioc
CRESTINISM SI YOGA ?
Cuvant inainte
[ crestinism si yoga ]
Capitolul I
- Despre Dumnezeu [ crestinism si yoga ]
- Despre ingeri [ crestinism si yoga ]
- Despre diavol si demoni [ crestinism si yoga ]
- Despre Zidirea vazuta [ crestinism si yoga ]
- Despre inviere [ crestinism si yoga ]
- Despre Judecata [ crestinism si yoga ]
- Impotriva Reincarnarii [ crestinism si yoga ]
Capitolul II
Capitolul III
- Marturii - partea I [ crestinism si yoga ]
- Marturii - partea II [ crestinism si yoga ]
- Marturii - partea III [ crestinism si yoga ]
- Marturii - partea IV [ crestinism si yoga ]
Capitolul IV
Extrase din ''CRESTINISM SI YOGA ?'' de Parintele Ioan Filaret
Despre "Yoga crestina"
JURNALUL CONVERTIRII - De la zeita mortii la Imparatul Vietii [ de la YOGA la ortodoxie ]
Ieromonah SERAFIM ROSE
ORTODOXIA SI RELIGIA VIITORULUI
Cuvant
inainte
Prefata editorului la
editia a patra
Prefata autorului
Introducere
1. "Dialogul cu religiile necrestine"
2. Ecumenismul "crestin" si cel necrestin
3. "Noua era a Duhului
Sfant"
4. Cartea de fata
I Religiile "Monoteiste". Avem acelasi Dumnezeu ca si necrestinii?
II
Puterea zeilor pagani: Asaltul hinduismului asupra crestinismului
1. Atractia Hinduismului
2. Razboiul dogmelor
3. Locuri si practici hinduiste
4. "Evanghelizarea" Vestului
5. Scopul Hinduismului - "Religia Universala"
III. "Minunea" unui fachir si rugaciunea lui Iisus
IV.
Meditatia orientala invadeaza crestinismul
1.
"Yoga crestina"
2. "Zen-ul crestin"
3. Meditatia transcendentala
V.
"Noua constiinta religioasa". Cultele orientale din America anilor '70
1. Hare Krishna la San Francisco
2. Guru
Maharaj-ji pe Astrodomul din Houston
3. Tantra Yoga in muntii din New Mexico
4. Meditatie Zen in nordul Californiei
5. "Noua Spiritualitate"
fata in fata cu Crestinismul
VI.
"Semne din Cer" - Perspectiva Crestin-Ortodoxa asupra OZN-urilor
1. Atmosfera science-fiction
2. Aparitii
ale OZN-urilor si investigarea lor stiintifica
3. Cele sase tipuri de intalniri
extraterestre
4. Explicarea fenomenelor OZN
5. Semnificatia fenomenelor
OZN
VII. "Renasterea harismatica"
- un semn al vremilor
1. Miscarea
penticostala in secolul XX
2. Spiritul "ecumenist" al "Renasterii
Harismatice"
3. "Vorbirea in limbi"
4. Mediumismul "crestin"
5. Înselaciunea diavoleasca
A. Atitudinea fata de experientele "spirituale"
B. Reactii fizice care insotesc experienta harismatica
C. "Darurile Spirituale"
care insotesc experienta "harismatica"
D. Noua "revarsare"
a Duhului Sfant
VIII. Concluzie
- Spiritul Vremilor de pe urma
1.
"Renasterea harismatica" ca semn al timpurilor
A. O "Cincizecime"
fara Hristos
B. Noul Crestinism
C. "Isus vine curand"
D.
Trebuie Ortodoxia sa se alature apostaziei?
E. "Copii, este ceasul de
pe urma"
2. Religia Viitorului
Ce poate face rugaciunea ortodoxa :O asceza autentica ( de Parintele Cleopa )