I. RELIGIILE "MONOTEISTE"
AVEM ACELASI DUMNEZEU CA SI NECRESTINII?
"Evreii, mahomedanii si crestinii sunt trei expresii ale aceluiasi monoteism,
iar glasul traditiei lor autentice si străvechi este si cel mai cutezător si
mai plin de încredere din istorie. De ce nu ar fi posibil atunci ca, în loc
să genereze opozitii ireconciliabile, numele acestui unic Dumnezeu să ducă la
un respect reciproc, la întelegere si coexistentă pasnică? De ce să nu privim
cu încredere la ziua în care, fără nici un prejudiciu adus dezbaterii teologice,
vom descoperi ceea ce este atât de evident si totusi atât de greu de acceptat
- si anume că, în calitate de fii ai aceluiasi Tată, suntem prin urmare cu totii
frati?"
Papa Paul al Vl-lea, La Croix, aug.11, 1970
În ziua de joi, 2 aprilie 1970, a avut loc o mare manifestare religioasă la
Geneva, în cadrul celei de a II-a Conferinte a "Asociatiei Religiilor Unite",
reprezentantii a zece mari religii au fost invitati să se reunească în Catedrala
Sfântului Petru. Această rugăciune comună a avut la bază următoarea motivatie:
"Credinciosii tuturor acestor zece religii au fost invitati să se reunească
în comuniune în cadrul cultului aceluiasi Dumnezeu". Să vedem cât de validă
este această afirmatie în lumina Sfintelor Scripturi
Pentru a explica mai bine problema, ne vom limita în analiza noastră la trei
mari religii care s-au succedat istoric după cum urmează: Iudaismul, Crestinismul
si Islamismul. Toate aceste trei religii se revendică de la o origine comună,
ca religii ale Dumnezeului lui Avraam. Astfel, s-a împământenit părerea că,
din moment ce suntem toti fii ai lui Avraam (evreii si musulmanii, în mod trupesc,
iar crestinii în mod duhovnicesc), atunci noi cu totii îl avem ca Dumnezeu pe
Dumnezeul lui Avraam, (la care ne închinăm fiecare în felul nostru, se întelege),
care este ca atare "Unul si acelasi Dumnezeu". Si acest Dumnezeu constituie,
într-un oarecare mod, punctul nostru de unire si de "întelegere reciprocă",
lucru care ne îndeamnă la o "relatie de frătie" si de "întelegere
reciprocă", asa după cum a apăsat Marele Rabin Dr. Safran, citându-l pe
psalmist: Ce este mai bun si mai frumos, decât numai a locui fratii împreună...
(Ps. 132,1)
Din această perspectivă este evident că Iisus Hristos, Dumnezeu si Om, Fiul
co-etern cu Tatăl mai înainte de veci, întruparea si Crucea Sa, învierea Sa
minunată si preaslăvită si cea de-a doua si înfricosata Sa venire nu mai sunt
decât niste detalii secundare care nu pot să ne împiedice să "fraternizăm"
cu cei care îl consideră pe Hristos "un simplu profet" (potrivit Coranului)
sau "fiul desfrânatei" (potrivit anumitor traditii talmudice)! Iisus
din Nazaret nu se mai deosebeste, deci, prin nimic de Mahomed. Ne întrebăm care
crestin vrednic de acest nume ar admite aceste fapte în constiinta sa?
S-ar putea totusi crede că, tinând cont de spiritul acestor trei religii si
lăsând la o parte pentru moment trecutul, am putea să cădem de acord că Iisus
Hristos este o fiintă exceptională trimisă de Dumnezeu.
Dar pentru noi crestinii, dacă Iisus Hristos nu este însusi Dumnezeu, ci simplu
"profet" sau "trimis al lui Dumnezeu", atunci El este nimic
mai mult decât un impostor fără seamăn, Care S-a făcut pe Sine "Fiu al
lui Dumnezeu" si asemenea cu Dumnezeu! (Marcu 14,61-62)
Potrivit acestei solutii ecumenice la nivel supra-confesional, Dumnezeul Treimic
al Crestinilor ar trebui să fie ceva asemănător cu monoteismul Iudaismului si
Islamismului, cu vechea erezie a lui Sabelie, cu anti-trinitarismul modern si
cu anumite secte iluministe. Nu ar mai fi vorba de Trei Persoane si o singură
Dumnezeire, ci de o singură Persoană, neschimbătoare pentru unii, sau care-si
schimbă succesiv măstile (Tatăl-Fiul-Duhul) pentru altii. Si în pofida acestor
neconcordante ar trebui să credem că ne închinăm la "acelasi Dumnezeu"!
Totusi ar putea să se ridice si următoarea naivă propunere: "Dar aceste
religii au un punct comun: toate trei îl mărturisesc pe Dumnezeu Tatăl!"
Răspuns: Potrivit Sfintei Traditii ortodoxe, acest lucru este o absurditate.
Iată mărturisirea noastră: "Slavă Sfintei, Celei de o fiintă, de viată
făcătoarei si nedespărtitei Treimi". Cum deci L-am putea despărti pe Tatăl
de Fiul, când Iisus Hristos afirma clar: Eu si Tatăl Meu una suntem! (Ioan 10,30)
Si când Sfântul Ioan, Apostol, Evanghelist si Teolog al iubirii, afirmă si el:
Oricine tăgăduieste pe Fiul nu are nici pe Tatăl (I Ioan 2,23).
Si chiar dacă toate cele trei religii îl numesc pe Dumnezeu, Tată, al cui Tată
este El cu adevărat?
Pentru Evrei si Musulmani El este Tată al oamenilor în plan creatural, trupesc,
câtă vreme pentru noi, crestinii, El este Tată al nostru, rânduindu-ne spre
înfierea întru El, prin Iisus Hristos (Efeseni 1,5) în planul mântuirii. Ce
asemănare poate fi atunci între Paternitatea Dumnezeiască din Crestinism si
cea din celelalte religii?
Altii ar putea încă spune: "Totusi, Avraam s-a închinat la Unul Dumnezeu;
Iar evreii prin Isaac si musulmanii prin Agar sunt descendentii acestui adevărat
închinător al lui Dumnezeu".
Aici ar trebui clarificate însă mai multe lucruri: Avraam nu s-a închinat nicidecum
la un Dumnezeu unipersonal si monoteist, ci la Dumnezeul Cel prezent în Sfânta
Treime, după cum citim în Sfânta Scriptură: Apoi Domnul S-a arătat iarăsi lui
Avraam la stejarul Mamvri... Atunci ridicându-si ochii săi, a privit si iată
trei Oameni stăteau înaintea lui; si cum i-a văzut, a alergat din pragul cortului
în întâmpinarea Lor si s-a închinat până la pământ (Facerea, 18,1-2).
Deci în ce chip era Domnul, Căruia I S-a închinat Avraam? Într-o formă unipersonală,
sau în forma Treimii Dumnezeiesti? Noi crestinii ortodocsi cinstim această arătare
vechi testamentară (veterotestamentară) a Sfintei Treimi la Ziua Cincizecimii,
când ne împodobim bisericile cu ramuri ce închipuie acel străvechi stejar si
când asezăm în mijlocul lor icoana cu Cei Trei îngeri si o cinstim, întocmai
cum a făcut-o părintele Avraam!
Descendenta trupească din Avraam nu ne poate fi de nici un folos dacă nu suntem
înnoiti prin apele Sfântului Botez în credinta lui Avraam. Iar credinta lui
Avraam era credinta în Iisus Hristos, după cum Domnul însusi a spus-o: Avraam,
părintele vostru, a fost bucuros să vadă ziua Mea si a văzut-o si s-a bucurat
(Ioan 8,56).
Aceasta a fost si credinta proorocului David, care L-a auzit pe Tatăl ceresc
vorbind cu Fiul Cel de o fiintă cu Sine: Zis-a Domnul Domnului Meu (Ps. 109,1;
Fapte 2,34).
Aceasta a fost si credinta celor trei tineri din cuptorul de foc care au fost
scăpati de Fiul lui Dumnezeu (Daniel 3,25); si tot aceeasi a proorocului Daniel
care a văzut în duh cele două firi ale lui Iisus Hristos în taina întrupării
Sale atunci când L-a văzut pe Fiul Omului îndreptându-se către Cel vechi de
zile (Daniel 7,13). De aceea spune Domnul, adresându-se posteritătii (incontestabile)
după trup a lui Avraam: Dacă ati fi fiii lui Avraam ati face faptele lui Avraam
(Ioan 8,39), iar aceste fapte sunt să credeti în Acela pe Care El L-a trimis
(Ioan 6,29).
Cine sunt deci urmasii lui Avraam? Fiii lui Isaac după trup sau ai Agarci egipteanca?
Sunt Isaac sau Ismael, urmasii lui Avraam? Ce ne învată pe noi Scriptura prin
gura dumnezeiescului Apostol? Făgăduintele au fost rostite lui Avraam si urmasului
său. Nu zice: "si urmasilor" - ca de mai multi - ci ca de unul singur:
"si Urmasului tău", Care este Hristos. (Galateni 3,16) Si mai departe
...Iar dacă voi sunteti ai lui Hristos, sunteti deci urmasii lui Avraam, mostenitori
după făgăduintă (Galateni 3,29). Deci în Iisus Hristos a devenit Avraam tată
al multor neamuri (Facerea 17,5; Romani 4,17). După asemenea făgăduinte si asemenea
adeveriri, ce înteles mai poate avea a fi urmas al lui Avraam după trup? După
Sfânta Scriptură, Isaac este considerat sământă sau urmas, dar numai ca chip
al lui Iisus Hristos.
Spre deosebire de Ismael, fiul Agarei (Facerea 16,1 si urm.) Isaac s-a născut
din libertatea miraculoasă a unei mame sterpe si înaintate în vârstă. Deci,
contrar legilor naturii, întocmai ca Mântuitorul, Care S-a născut din Fecioară
în chip minunat. El a fost urcat în muntele Moria, întocmai cum Iisus a urcat
pe Golgota, purtând pe umerii Săi lemnul Crucii.
Un înger l-a scăpat pe Isaac de la moarte, după cum tot un înger a prăvălit
piatra pentru ca să putem noi privi mormântul gol si să vedem că Cel înviat
nu mai este acolo. La ceasul rugăciunii, Isaac a întâlnit-o pe Rebeca în câmpie
si a dus-o în cortul maicii sale Sara, asa cum si Hristos îsi va întâmpina Biserica
Sa pe nori pentru a o duce la sălasurile vesnice, în Noul Ierusalim, patria
mult dorită.
Deci răspunsul este: Nu. Noi nu avem nicidecum acelasi Dumnezeu pe care îl au
si necrestinii.
Conditia obligatorie de a-L cunoaste pe Tatăl este Fiul: cel ce M-a văzut pe
Mine a văzut pe Tatăl; nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine (Ioan 14,6-9).
Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al întrupării, pe Care L-am văzut cu ochii
nostri si cu mâinile noastre L-am pipăit (l Ioan 1,1).
Nematerialnicul a devenit astfel material pentru mântuirea noastră, asa cum
spune Sfântul Ioan Damaschin, "...si ni S-a arătat, purtând chip ca al
nostru..."
Dar oare când S-a arătat El printre evreii si musulmanii de astăzi, asa încât
să presupunem noi că si ei îl cunosc pe Dumnezeu? Dacă ei au o cunostintă despre
Dumnezeu care este în afara lui Iisus Hristos, atunci înseamnă că Hristos S-a
întrupat, a murit si a înviat în zadar!
Nu. Ei nu-L cunosc pe Tatăl. Ei au diverse conceptii despre Tatăl; însă fiecare
conceptie despre Dumnezeu este un idol, pentru că este un rod al imaginatiei
lor, o creatie după chipul si asemănarea lor. Pentru noi, crestinii, Dumnezeu
este de necuprins, de neînteles, de nedescris si nematerial, asa cum spune Sfântul
Vasile cel Mare. Iar pentru mântuirea noastră, El S-a făcut (în măsura în care
ne împărtăsim de El) cuprins, descris si material prin aceea că S-a arătat în
Taina întrupării Fiului Său. A Lui fie slava în vecii vecilor. Amin.
De aceea spune si Sfântul Ciprian al Cartaginei că cine nu are Biserica drept
mamă, nu-L are nici pe Dumnezeu drept Tată!
Fie ca Dumnezeu să ne păzească de lepădarea de credintă a Antihristului ce va
veni, si ale cărui semne se înmultesc pe zi ce trece. Fie ca El să ne păzească
de grozăviile care nu le-ar putea îndura nici cei alesi dacă prin harul lui
Dumnezeu nu s-ar scurta acele zile. Si fie ca El să ne păzească pe noi, "turma
cea mică", "rămăsita cea după alegerea Duhului", asa încât să
ne putem si noi bucura
Împreună cu Avraam în lumina fetei Sale, prin rugăciunile Preasfintei, de Dumnezeu
Născătoarei si Pururea Fecioarei Măria, a dumnezeiestilor puteri si a multimii
de mucenici, prooroci, mărturisitori, ierarhi, apostoli si propovăduitori care
au fost credinciosi până la moarte, si care si-au vărsat sângele pentru Hristos,
Care ne-a câstigat pe noi prin Evanghelia Lui si prin apa Sfântului Botez. Noi
suntem fiii lor - slabi, păcătosi si nevrednici, asa cum suntem; dar nu ne vom
întinde niciodată mâinile noastre către un dumnezeu străin! Amin.
Părintele Basile Sakkas
La Foi Transmise, 5 apr. 1970
Despre YOGA - de parintele Arsenie Papacioc
CRESTINISM SI YOGA ?
Cuvant inainte
[ crestinism si yoga ]
Capitolul I
- Despre Dumnezeu [ crestinism si yoga ]
- Despre ingeri [ crestinism si yoga ]
- Despre diavol si demoni [ crestinism si yoga ]
- Despre Zidirea vazuta [ crestinism si yoga ]
- Despre inviere [ crestinism si yoga ]
- Despre Judecata [ crestinism si yoga ]
- Impotriva Reincarnarii [ crestinism si yoga ]
Capitolul II
Capitolul III
- Marturii - partea I [ crestinism si yoga ]
- Marturii - partea II [ crestinism si yoga ]
- Marturii - partea III [ crestinism si yoga ]
- Marturii - partea IV [ crestinism si yoga ]
Capitolul IV
Extrase din ''CRESTINISM SI YOGA ?'' de Parintele Ioan Filaret
Despre "Yoga crestina"
JURNALUL CONVERTIRII - De la zeita mortii la Imparatul Vietii [ de la YOGA la ortodoxie ]
Ieromonah SERAFIM ROSE
ORTODOXIA SI RELIGIA VIITORULUI
Cuvant
inainte
Prefata editorului la
editia a patra
Prefata autorului
Introducere
1. "Dialogul cu religiile necrestine"
2. Ecumenismul "crestin" si cel necrestin
3. "Noua era a Duhului
Sfant"
4. Cartea de fata
I Religiile "Monoteiste". Avem acelasi Dumnezeu ca si necrestinii?
II
Puterea zeilor pagani: Asaltul hinduismului asupra crestinismului
1. Atractia Hinduismului
2. Razboiul dogmelor
3. Locuri si practici hinduiste
4. "Evanghelizarea" Vestului
5. Scopul Hinduismului - "Religia Universala"
III. "Minunea" unui fachir si rugaciunea lui Iisus
IV.
Meditatia orientala invadeaza crestinismul
1.
"Yoga crestina"
2. "Zen-ul crestin"
3. Meditatia transcendentala
V.
"Noua constiinta religioasa". Cultele orientale din America anilor '70
1. Hare Krishna la San Francisco
2. Guru
Maharaj-ji pe Astrodomul din Houston
3. Tantra Yoga in muntii din New Mexico
4. Meditatie Zen in nordul Californiei
5. "Noua Spiritualitate"
fata in fata cu Crestinismul
VI.
"Semne din Cer" - Perspectiva Crestin-Ortodoxa asupra OZN-urilor
1. Atmosfera science-fiction
2. Aparitii
ale OZN-urilor si investigarea lor stiintifica
3. Cele sase tipuri de intalniri
extraterestre
4. Explicarea fenomenelor OZN
5. Semnificatia fenomenelor
OZN
VII. "Renasterea harismatica"
- un semn al vremilor
1. Miscarea
penticostala in secolul XX
2. Spiritul "ecumenist" al "Renasterii
Harismatice"
3. "Vorbirea in limbi"
4. Mediumismul "crestin"
5. Înselaciunea diavoleasca
A. Atitudinea fata de experientele "spirituale"
B. Reactii fizice care insotesc experienta harismatica
C. "Darurile Spirituale"
care insotesc experienta "harismatica"
D. Noua "revarsare"
a Duhului Sfant
VIII. Concluzie
- Spiritul Vremilor de pe urma
1.
"Renasterea harismatica" ca semn al timpurilor
A. O "Cincizecime"
fara Hristos
B. Noul Crestinism
C. "Isus vine curand"
D.
Trebuie Ortodoxia sa se alature apostaziei?
E. "Copii, este ceasul de
pe urma"
2. Religia Viitorului
Ce poate face rugaciunea ortodoxa :O asceza autentica ( de Parintele Cleopa )