III. "MINUNEA" UNUI FACHIR SI RUGăCIUNEA LUI IISUS
De Arhimandritul Nicholas Drobyazgin
Autorul acestei mărturii, ucis prin moarte martirică în timpul regimului comunist,
pe atunci proaspăt instaurat în Rusia, s-a bucurat de o carieră plină de succes
în calitate de ofiter în flota imperială rusă, fiind în acelasi timp un pasionat
al practicilor oculte si editor al jurnalului de ocultism Rebus.
Salvat dintr-un tragic accident naval printr-o minune a Sfântului Serafim de
Sarov, el a întreprins un pelerinaj la Sarov, în urma căruia a renuntat la cariera
sa militară si la practicile sale oculte si a devenit monah. După ce a fost
hirotonit preot, a plecat ca misionar în China, India si Tibet, slujind la capelele
diferitelor ambasade, birouri consulare si legatii si ca staret al mai multor
mânăstiri.
După 1914 s-a retras la Marea Lavră a Pesterilor Kievene (Pecerska), unde sfătuia
îndelung pe multi tineri care îl căutau, cerându-i lămuriri despre ocultism
si practicile oculte, si despre influenta lor asupra evenimentelor pe atunci
în plină desfăsurare în Rusia. În toamna anului 1924, la o lună după ce primise
vizita unui anume Tuholx, autor al cărtii intitulate Magia Neagră, el a fost
asasinat în chilia sa de "persoane necunoscute" dar în mod clar nu
fără stirea bolsevicilor. Stiletul cu care fusese înjunghiat avea un mâner cu
semnificatii oculte.
Incidentul descris în povestirea ce urmează si care dezvăluie natura unuia dintre
"darurile" mediumistice întâlnite frecvent în religiile orientale,
a avut loc cu putin înainte de anul 1900 si a fost consemnat în scris în jurul
anului 1922 de Dr. A. P. Timofievich stabilit ulterior la Mânăstirea Nov - Diveyevo,
N.Y. *
* Text în lb. rusă in Ortodox Life 1956, no. 1
*
În acea minunată dimineată tropicală, vasul nostru tăia valurile Oceanului Indian
în directia Insulei Ceylon. Pasagerii, în cea mai mare parte englezi care mergeau
la posturile sau afacerile lor din colonia indiană, erau vioi si nerăbdători
să vadă pământul de vis pe care îl aveau în fată, insula misterioasă ale cărei
basme minunate le încântaseră copilăria. Încă nu se vedea insula, când vasul
era deja învăluit de mireasma grea si îmbătătoare adusă de briză, a arborilor
aromati de la tărm.
La un moment dat un nor albastru cuprinse orizontul, mărindu-se din ce în ce
mai mult pe măsură ce vasul se apropia. Deja începeau să se vadă clădirile de
la tărm îngropate în verdeata palmierilor maiestuosi si se vedea si multimea
multicoloră care astepta sosirea vasului.
Pasagerii, care deja se împrieteniseră în timpul călătoriei, duceau conversatii
animate admirând peisajul insulei de poveste care se desfăsura în fala ochilor
lor. Vaporul se legăna încet, pregătindu-se să ancoreze în portul orasului Colombo.
Aici vasul se oprea să încarce cărbune, asa încât pasagerii aveau timp suficient
să iasă la tărm. Ziua era atât de caniculară, încât multi se hotărâseră să nu
iasă din cabină până seara, când fierbinteala zilei avea să fie înlocuită cu
o răcoare plăcută. Asa încât, spre seară, un grup de opt persoane, cărora m-am
alăturat si eu, ghidati de colonelul Elliot, care mai fusese la Colombo si cunostea
bine orasul si împrejurimile, a pornit la explorarea frumusetilor insulei.
Colonelul chiar a făcut o propunere foarte ispititoare: "Doamnelor si domnilor,
ce-ati spune de o vizită la câteva mile în afara orasului spre a-i vedea si
noi pe vestitii fachiri magicieni de prin părtile locului? Poate vom avea posibilitatea
unor experiente interesante!" Toti au acceptat cu entuziasm propunerea
colonelului.
Pe când străzile zgomotoase ale orasului rămaseră mult în urma noastră, seara
se lăsase deja de-a binelea iar drumul nostru serpuitor prin jungla minunată
era luminat de milioane de licurici. La un moment dat drumul s-a lărgit brusc
si ne-am aflat deodată în interiorul unui luminis înconjurat de junglă. La marginea
lui se afla un copac înalt sub care se vedea o colibă si un om subtire, bătrân,
cu turban pe cap, ce sedea turceste si privea fix la un foc mic ce ardea în
fata lui.
În pofida sosirii noastre zgomotoase, bătrânul nu s-a clintit din nemiscarea
sa si nu ne-a acordat nici cea mai mică atentie. De undeva a apărut un tânăr
care s-a îndreptat către colonel si l-a întrebat încet ceva. Imediat după aceea
a adus câteva scaune pe care grupul nostru s-a asezat în semicerc nu prea departe
de foc. Am simtit în jurul nostru un miros de fum plăcut parfumat. Bătrânul
era în aceeasi pozitie, neobservând pe nimeni si nimic, din câte puteam să ne
dăm noi seama. Pătrarul de lună care răsărise mai împrăstia întrucâtva întunericul
noptii si în lumina aceea fantomatică toate contururile căpătau un aer ireal.
Toti au tăcut fără să vrea, asteptând să vadă ce o să se întâmple.
Miss Mary a soptit la un moment dat cu însufletire:
"Priviti acolo sus, pe copac!". Ne-am uitat cu totii într-acolo. Si
într-adevăr, vârful coroanei copacului sub care stătea fachirul parcă se topea
în lumina moale a lunii si copacul pur si simplu dispărea treptat de sub ochii
nostri, sters parcă de o mână nevăzută, până când nu a mai rămas nici o urmă
de copac si în fata noastră a apărut marea. Îi vedeam valurile rostogolindu-se
unele după altele si rândurile de spumă albă; pe cerul, devenit deodată albastru,
pluteau nori usori. Eram uluiti.
Apoi la orizont a apărut un vapor alb. Din cele două hornuri ale sale iesea
un fum gros. Se apropia cu repeziciune de noi, tăind valurile. Spre uluirea
noastră am văzut că este propriul nostru vas, cel cu care sosiserăm la Colombo!
Un murmur a trecut printre noi, când am citit la pupa chiar numele vasului nostru,
"Luiza", cu litere mari, aurii. Dar lucrul cel mai uluitor a fost
că pe vapor ne vedeam chiar pe noi însine! Vă reamintesc că la acea oră nu se
pomenea de cinematografie, si asemenea efecte nu erau de conceput.
Deci fiecare dintre noi se vedea pe el însusi pe punte, printre oamenii care
râdeau si conversau unul cu celălalt. Dar lucrul cel mai uluitor era că ne vedeam
nu numai pe noi, ci până si cele mai mici detalii de pe punte, ca si când ne-am
fi aflat într-un elicopter ceea ce hotărât că nu era în realitate. Eu de exemplu
m-am văzut pe mine printre pasageri, pe marinari lucrând la capătul celălalt
al vasului, pe căpitan în cabina sa si până si pe maimutica Nelly, favorita
tuturor, mâncând banane pe catargul mare. Toată lumea comenta în soaptă si era
emotionată la culme de ceea ce vedea.
Eu aproape că uitasem cu totul de mine, de faptul că eram la urma urmei un preot
monah ortodox si că n-ar prea fi fost locul meu acolo, într-o asa situatie.
Vraja era atât de puternică, încât inima si mintea mea erau ca paralizate. Pulsul
mi s-a accelerat deodată, ca în fata unei primejdii, si m-a cuprins o spaimă
de moarte.
Am început să-mi misc buzele si să rostesc: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul
lui Dumnezeu, miluieste-mă pe mine păcătosul!". M-am simtit deodată usurat.
Parcă s-ar fi desfăcut si ar fi căzut de pe mine niste lanturi grele, invizibile.
Rugăciunea mea a devenit mai concentrată si odată cu ea sufletul meu s-a linistit.
Priveam în continuare copacul, când, deodată, tabloul mării dispăru, suflat
parcă de vânt. Nu se mai vedea decât copacul scăldat de lumina lunii, fachirul
sezând tăcut lângă foc si însotitorii mei, care continuau să privească marea,
ce pentru ei încă nu dispăruse. Dar la un moment dat fachirul însusi păti ceva:
se răsturnă într-o parte si tânărul, alarmat, alergă să-l ridice. Spectacolul
se întrerupse brusc.
Adânc miscati de ceea ce văzuseră, spectatorii se ridicară, împărtăsindu-si
cu însufletire impresiile si neîntelegând de ce totul se terminase atât de brusc
si de neasteptat. Tânărul a explicat că din cauza epuizării fizice a fachirului,
care acum sedea ca si mai înainte, cu privirea îndreptată în jos si neacordând
nici o atentie celor prezenti.
După ce l-am răsplătit cu generozitate prin intermediul tânărului, multumindu-i
pentru că ne dăduse ocazia acestui uluitor spectacol, si când deja ne porniserăm
cu totii să plecăm, mi-am întors fără să vreau capul pentru a-mi imprima mai
bine întregul tablou. Atunci am întâlnit privirea plină de ură a fachirului.
Nu a durat decât o secundă, pentru că imediat si-a întors capul în pozitia obisnuită;
dar acea privire de o secundă, mi-a fost de-ajuns pentru a întelege odată pentru
totdeauna a cui fusese puterea care produsese acel "miracol".
"Spiritualitatea" orientală nu se limitează nicidecum la asemenea
"trucuri" mediumistice, de soiul celor pe care le practica fachirul.
În capitolul ce urmează vom constata aspecte cu mult mai adânci si mai periculoase.
Dar toate aceste fenomene au la bază acelasi mediumism, a cărui caracteristică
esentială este o pasivitate totală fată de realitatea "spirituală"
respectivă, care permite intrarea în contact cu "zeii religiilor necrestine".
Acest fenomen se constată si în "meditatia orientală" (chiar dacă
uneori ea mai este numită si "crestină") si în acele ciudate "daruri"
sau "puteri", cărora, în vremurile noastre de declin spiritual, li
se zice "harismatice"...
Despre YOGA - de parintele Arsenie Papacioc
CRESTINISM SI YOGA ?
Cuvant inainte
[ crestinism si yoga ]
Capitolul I
- Despre Dumnezeu [ crestinism si yoga ]
- Despre ingeri [ crestinism si yoga ]
- Despre diavol si demoni [ crestinism si yoga ]
- Despre Zidirea vazuta [ crestinism si yoga ]
- Despre inviere [ crestinism si yoga ]
- Despre Judecata [ crestinism si yoga ]
- Impotriva Reincarnarii [ crestinism si yoga ]
Capitolul II
Capitolul III
- Marturii - partea I [ crestinism si yoga ]
- Marturii - partea II [ crestinism si yoga ]
- Marturii - partea III [ crestinism si yoga ]
- Marturii - partea IV [ crestinism si yoga ]
Capitolul IV
Extrase din ''CRESTINISM SI YOGA ?'' de Parintele Ioan Filaret
Despre "Yoga crestina"
JURNALUL CONVERTIRII - De la zeita mortii la Imparatul Vietii [ de la YOGA la ortodoxie ]
Ieromonah SERAFIM ROSE
ORTODOXIA SI RELIGIA VIITORULUI
Cuvant
inainte
Prefata editorului la
editia a patra
Prefata autorului
Introducere
1. "Dialogul cu religiile necrestine"
2. Ecumenismul "crestin" si cel necrestin
3. "Noua era a Duhului
Sfant"
4. Cartea de fata
I Religiile "Monoteiste". Avem acelasi Dumnezeu ca si necrestinii?
II
Puterea zeilor pagani: Asaltul hinduismului asupra crestinismului
1. Atractia Hinduismului
2. Razboiul dogmelor
3. Locuri si practici hinduiste
4. "Evanghelizarea" Vestului
5. Scopul Hinduismului - "Religia Universala"
III. "Minunea" unui fachir si rugaciunea lui Iisus
IV.
Meditatia orientala invadeaza crestinismul
1.
"Yoga crestina"
2. "Zen-ul crestin"
3. Meditatia transcendentala
V.
"Noua constiinta religioasa". Cultele orientale din America anilor '70
1. Hare Krishna la San Francisco
2. Guru
Maharaj-ji pe Astrodomul din Houston
3. Tantra Yoga in muntii din New Mexico
4. Meditatie Zen in nordul Californiei
5. "Noua Spiritualitate"
fata in fata cu Crestinismul
VI.
"Semne din Cer" - Perspectiva Crestin-Ortodoxa asupra OZN-urilor
1. Atmosfera science-fiction
2. Aparitii
ale OZN-urilor si investigarea lor stiintifica
3. Cele sase tipuri de intalniri
extraterestre
4. Explicarea fenomenelor OZN
5. Semnificatia fenomenelor
OZN
VII. "Renasterea harismatica"
- un semn al vremilor
1. Miscarea
penticostala in secolul XX
2. Spiritul "ecumenist" al "Renasterii
Harismatice"
3. "Vorbirea in limbi"
4. Mediumismul "crestin"
5. Înselaciunea diavoleasca
A. Atitudinea fata de experientele "spirituale"
B. Reactii fizice care insotesc experienta harismatica
C. "Darurile Spirituale"
care insotesc experienta "harismatica"
D. Noua "revarsare"
a Duhului Sfant
VIII. Concluzie
- Spiritul Vremilor de pe urma
1.
"Renasterea harismatica" ca semn al timpurilor
A. O "Cincizecime"
fara Hristos
B. Noul Crestinism
C. "Isus vine curand"
D.
Trebuie Ortodoxia sa se alature apostaziei?
E. "Copii, este ceasul de
pe urma"
2. Religia Viitorului
Ce poate face rugaciunea ortodoxa :O asceza autentica ( de Parintele Cleopa )