DE VORBA CU UN GRUP DE PREOTI
- Binecuvântati, Părinte Dumitru! Sunteti bolnav?
- Nu-i prima dată. Până acum am căzut de trei ori.
- Nu-i din cauza lipsei de aer?
- Nu. Stau cu usa deschisă până la zece, unsprezece noaptea. Am
aer. Nu pot să spun. Sunt anemic, spune doctorul. Sunt nehrănit...
- Ce slujbă ati făcut astăzi, Părinte Dumitre?
- Utrenia. Sfântul Maslu nu-l fac singur.
- Dar Utrenia o puteti face?
- O fac. Si apoi acatistul Sfântului Mina, sfântul zilei. Putin
îi destul. Era plin de oameni aici pe sală si pe cealaltă sală. O săptămână
nu am putut face slujbă. Nu puteam vorbi. Si asa vorbesc peltic. Am căzut în
casă.
- Duminica mai puteti merge la biserică sau slujiti acasă?
- Nu, nu sunt în stare. Ce pot face acasă. Mă duceam la biserică.
La Biserica Sfântului Dumitru, a lui Petru Rares. Dar acum nu sunt în stare,
decât până la poartă. Aici în Hârlău sunt trei biserici cu trei preoti. Două
biserici sunt voievodale. Una este a lui Stefan cel Mare si alta a lui Petru
Rares. A treia este la cimitir.
- Dar se slujeste si la cea a lui Stefan cel Mare?
- Se face acum slujbă si acolo.
- Unde vă duceati la slujbă si la împărtăsit când vă puteati duce?
- Mă duceam totdeauna pe rând si erau preotii foarte binevoitori
si mă primeau, desi mult timp mi s-a interzis să intru în Sfântul Altar. Si
la preotii vecini a dat poruncă aspră să nu mă primească în Altar. Si nu m-au
primit. Mi-au zis: ''Părinte, stai în biserică. In Altar nu te putem primi,
că avem poruncă de la Inalt Prea Sfintitul''. Probabil că se temea să nu stric
bunele raporturi dintre Biserică si stat. A mai venit si securitatea pe capul
meu. M-au lăsat cu domiciliu obligatoriu până la 22 decembrie, 1989!
- Ati avut domiciliu obligatoriu aici?
- Tot timpul.
- Vă mai controlau si prin casă sau numai la poartă?
- Aveam un maior de securitate care era zilnic la mine. Femeile
care veneau le mai întreba la poartă, le mai fugărea. Veneau, săracii. Veneau.
- Si-n scrisori vi se umbla?
- Toate mi le cenzurau. Si cei de la Iasi mă înjurau si mă băteau.
Nu erau crestini. Asta de la Hârlău se purta frumos si politicos. Isi făcea
rapoartele regulat, dar ce scria acolo, numai el stia. Intr-o seară, după revolutie,
mi-a arătat dosarele. Sunt declaratii de la cunoscuti si localnici. Dar i-am
iertat pe toti! Mă rog pentru ei ca Dumnezeu să nu le socotească păcatul acesta!
- Bine că i-ati iertat! Mă bucur. Ei au îndrăznit să-si ceară iertare
în ultimii ani?
- Nu. I-am iertat fără să îndrăznească. Trebuia să-si ceară. Dar
n-au cerut. Eu le-am spus, când i-am întâlnit: ''V-am iertat pe toti, fratilor,
si Dumnezeu să vă ierte!
- Citeati molitfele Sfântului Vasile aici în casă la credinciosi?
- Nu aici. In paraclisul de alături. Aici nu îndrăzneam. Acolo
sunt icoane, este aranjat. Ca un paraclis. Merg cu dumneavoastră si vă arăt.
Merită.
- Stati linistit si vă odihniti, Părinte Dumitru.
- Pot vorbi mai usor dacă stau asa întins.
- Parcă ne-ati spus că în noaptea aceea, de 21-22 decembrie, 1989,
s-au ascuns securistii aici la sfintia voastră.
- Au venit dimineata pe la orele patru. Era colonelul de la Iasi
si cu doi maiori, care erau evrei. Aceia m-au persecutat cel mai tare. Da. Au
stat de vorbă cu mine si si-au cerut iertare de la mine! I-am iertat, cu adevărat!
Imi ziceau: ''Părinte, ne-am făcut datoria! Nu te-am bătut, nu te-am omorât!''
Dar mă bătuseră destul! Multumesc lui Dumnezeu pentru toate! El m-a întărit
să pot răbda si să ajung cu constiinta nepătată până astăzi! Apoi le-am dat
ceva de mâncare si s-au dus la un preot în alt sat, prigonit ca si mine, si
nu stiu ce s-a mai întâmplat. Voiau să fugă peste Prut. Fugeau undeva si oamenii
i-au prins!
- Mă-ntreb ce-or fi făcut cu dânsii?
- Mai stii! Sunt liberi acum, au servici sau or fi deputati pe
undeva! Si-au făcut datoria după conceptia lor. Eu sunt multumit. Cum să spun,
părintilor, eu multumesc lui Dumnezeu că am intrat în încer-cările acestea cu
fruntea sus si am iesit cu constiinta curată, cu fruntea sus! N-am nimic pe
constiintă, decât păcatele mele personale. Acum m-am spovedit de două zile la
un preot tânăr de aici, curat la suflet. Foarte curat. Avem niste preoti aici
la Hârlău, ca niste sfinti de curati si activi!
- Mă bucur, mă bucur!
- Foarte frumosi, curati, umblă frumos îmbrăcati, în tinută preotească
si foarte civilizati...
- Deci, aveti preoti buni aici.
- Foarte buni, părintilor! Nu buni, ci foarte buni! Suntem bucurosi
de ei, încântati. Si toti sunt tineri. Toti au făcut seminarul la Neamt si după
aceea au făcut teologia; sunt buni.
- Acesta-i lucru mare.
- N-ai ce-i cere omului. Sunt vesnic în biserică: lunea, miercurea,
vinerea. Frumos. Se duc fără mofturi, n-au preturi; cât îi dă omul, atât. Sunt
multumiti, zic bogdaproste. Cred că si eu i-am influentat un pic. Toti au venit
pe aici si au văzut ce fac eu.
- Credeti că ar fi bine să citesc molitfele Sfântului Ioan Gură
de Aur sau ale Sfântului Vasile cel Mare?
- Dacă nu te ispitesti în trup, sunt bune foarte. Eu le citesc
pe amândouă. Eu am făcut greseala că m-am hirotonit la 31 de ani, părintilor.
Si în prima zi în care am fost hirotonit preot am citit molitfele Sfântului
Vasile într-o biserică eparhială, unde am fost hirotonit, la Cernăuti. La toti
oamenii care au rămas la urmă le-am citit molitfele Sfântului Vasile. Era prima
mea zi de preotie.
- Ati avut ispite mari pentru asta, că le citeati?
- Nu, că am intrat în război peste o săptămână. Nu m-am mai întors
înapoi, decât la 60 de ani. N-am avut nici o ispită. Cel mai curat am fost când
am fost în război, în puscărie si-n lagăr. Curat! Mă spove-deam la alt preot.
N-aveam împărtăsanie, până am făcut rost de împărtăsanie. Mă simteam înger în
trup. Sigur că era o mândrie! Eram tânăr. Nu-mi dădeam seama. Dar, ăsta-i adevărul.
Doamne, iartă-mă! Nu aveam ispite. Deloc. N-avea nimeni. Atât eram de slabi
si de nemâncati si chinuiti si bătuti. Asta-i viata! Părintele de la Iasi nu
vă spune lucrurile acestea că si el este ispitit. Stiu că-i ispitit, chiar dacă
nu mi-ar spune-o. Si nici nu se poate altfel. Câtă golătate nu vede el la Mitropolie,
vara? Intră toate dezbrăcate. Este?
- Da, asa este.
- Sigur că femeia trebuie să fie frumoasă. Că dacă noi ne-am lua
după părintii monahi si am intra toti în mânăstire, s-ar termina viata pe pământ
într-o generatie. Ori Dumnezeu a zis:
- Părinte Dumitru, un student teolog care are un grav impediment
canonic poate să fie hirotonit preot?
- Este o problemă... Să se mărturisească la un arhiereu. Eu doresc
mântuirea lui. Nu doresc să fie preot! Insă ce suntem noi ca să oprim harul
lui Dumnezeu? Asta-i întotdeauna. Dacă are păcate grele, nu intră la preotie.
Orice candidat la preotie este obligat să facă o spovedanie generală înainte
de hirotonie. Si duhovnicul îi dă sau nu voie. In cazuri grave trebuie să se
ducă cu patrafirul pe gât si să-i spună direct ierarhului, impedimentele canonice
ale candidatilor de preotie. In orice caz, sunt impedimente. Eu sunt preot,
deci sunt delegatul unui arhiereu. Nouă nu ne apartine în totalitate harul.
Noi suntem delegatii unui episcop.
- Dar dacă tinem cont de Canoane si de tot ce are Ortodoxia până
acum, poate arhiereul să ridice asemenea impedimente grave si să hirotonească
preot un candidat nevrednic?
- Nu poate. Canoanele sunt stabilite în Sinoade locale si chiar
ecumenice. Nu poate. Dar, se întâmplă următorul lucru. Matale mi se pare că
esti încă student! Părinte, se pune problema cam de 100 de ani pentru modificarea
Canoanelor Bisericii. Se pune mai ales în Biserica greacă, zic că n-ar mai fi
de actualitate; că unele nu se mai potrivesc cu societatea de astăzi. Se pune.
Si la viitorul Sinod panortodox vor trece prin filiera acelui Sinod si Canoanele
toate, si portul clericilor si alte reguli ale Bisericii Ortodoxe. Cum să-ti
spun eu, părinte. O să fie un fel de apropiere de conceptiile catolice! Nu-s
bune, dar asa o să fie!
- Bine, dar acele hotărâri vor trebui ascultate si respectate de
ortodocsi. Nu?
- Intâi trebuie să fie date de unanimitatea ortodoxă. Canoanele
merg cum merg si dogmele, prin acelasi vot al Sinodului panortodox. Odată aprobate,
ele sunt obligatorii pentru întreaga Biserică Ortodoxă. Nu cred să fie o schimbare
prea mare. Sunt prea bune Canoanele Bisericii!
- Probabil se vor schimba si canoanele referitoare la hirotonie?
- Nu cred să îndrăznească. Asta tine de un Sinod general.
- Până atunci, păstrăm Canoanele pe care le avem!
- Păstrăm, că-s bune Canoanele. N-au căzut în desuetudine. Câteva
trebuie schimbate numai, că nu mai sunt la zi ca moravuri, nu ca impedimente.
Canoanele toate sunt valabile si astăzi. Există o carte, o lucrare de doctorat
foarte bună, normativă în acest sens, scrisă de preotul C. Dron, doctor în Teologie
si în Drept, cu studii la Paris, iar doctoratul si l-a făcut la Bucuresti, cu
titlul Valabilitatea Canoanelor. El nu numai că a publicat această teză de
doctorat, dar ia pe rând, pe probleme, toate Canoanele. A fost ca un fel de
consilier patriarhal. Erau trei care conduceau problemele întregii Biserici.
El era un fel de supraveghetor, pe tară cu aplicarea Canoanelor. Foarte bun.
Nu exclude nici un canon.
- Dacă un candidat la preotie, cu impedimente canonice, este pus
între ascultarea de duhovnic si ascultarea de episcop si vrea mântuire, de cine
trebuie să asculte? De ierarh sau de duhovnic si de constiintă?
- De duhovnic. Ierarhul poate să gresească. Si duhovnicul poate
să gresească, dar mai putin. Episcopul, cum este cazul unui tânăr fără experientă,
fără practică si având toată puterea ierarhică, zice: ''Du-te , frate, să te
facă preot'', fără să intre să judece problema lui. Merge asa o vorbă, pe care
o stiu si eu de când m-a hirotonit. Iartă-mă! Eu am fost foarte curat la viata
mea... Foarte curat... Iartă-mă! Si stiu cum m-am spovedit două ore la Mitropolia
din Cernăuti, la un duhovnic jumătate rus, jumătate român, dar bun, foarte bun.
Două ore m-am spovedit. Am vorbit cu el toate problemele mele. Nu erau probleme
grave, dar erau probleme care trebuiau puse la punct. A fost mai mult o conversatie.
Poate ti-am spus odată că Părintele Cleopa m-a spovedit o noapte si jumătate
de zi, dar n-am terminat spovedania! Am discutat toate problemele si am uitat
că trebuie să mă spovedesc. Am plecat nespovedit. Asa mi s-a întâmplat cu acel
canonic de la Mitropolia din Cernăuti, care nu era un călugăr oarecare, ci un
doctor în Teologie. Aceia aveau altă scoală. Scoală nemtească. Invătau mult.
Erau doctori în teologie, de la Cernăuti, care stiau să pună probleme. Si acum
îl pomenesc. Si acum. Si toată lumea care a trecut prin hirotonie pe acolo,
a rămas cu amintirea unui călugăr sfânt.
- Se mai obisnuieste a se citi de episcopi ru-găciunea de dezlegare
la credinciosi, când se face liturghie arhierească. Poate fi considerată aceasta
spovedanie?
- Nu-i spovedanie, părinte, chiar dacă spui că: "acestea toate
le-am făcut...".
- Spovedania este să-ti pună duhovnicul amân-două mâinile pe cap
si să spună formula de dezlegare!
- Unii spun că-i jumătate de spovedanie, dar nicăieri nu scrie
asta. Este o însiruire foarte corectă si foarte complexă a tuturor păcatelor.
Mai sunt si care nu sunt spuse acolo. Eu cunosc molitfelnicul Mitropolitului
Petru Movilă, editia de la Kiev, care cuprinde si alte păcate. Acelea sunt rugăciuni
în care sunt adăugate si alte păcate.
- Le aveti cumva scrise pe undeva?
- Numai Academia Română le are. Acolo se gă-seste acum Molitfelnicul
cel Mare al Mitropolitului Petru Movilă.
- Mi-ati spus odată, când am fost astă-iarnă, o rugăciune de dezlegare
foarte frumoasă din molitfelnicul lui Petru Movilă. Vă rugăm să ne cititi această
dezlegare.
- Stati în genunchi, să vă citesc dezlegarea!
Domnului să ne rugăm, ''Doamne, dacă asupra robilor Tăi, părintilor si fratilor ce sunt de fată, mai stăruie vreun blestem ori afurisenie, cu care ei singuri s-au jurat, s-au blestemat, s-au afurisit, s-au dat necuratului singuri sau un alt monah sau credincios, din subordine sau din aceeasi slujire, ori cumva părintii lui, socrii, bunicii, neamurile, dar, mai ales, străinii l-au jurat, l-au blestemat si l-au afurist; ori cumva casa părintească este asezată pe loc jurat, blestemat sau afurisit; sau dacă a lucrat, a dormit, a mâncat, prin institutii publice, prin mânăstiri, pe câmpuri, prin vie, prin livezi, prin păduri, pe la schituri, prin orase, prin gări si autogări, prin hoteluri si restaurante, prin piete publice, prin magazine după cumpărături si s-a lipit vreo scârbă si afurisenie de ei, de părinti, de copii si de casa lor; ori cumva fără să stie în viată, au mâncat sau au băut ceva spurcat, otrăvit, descântat sau fermecat; sau poate anume li s-au dat în mâncare sau în băutură, li s-au aruncat în ogradă sau în casă, s-au atins de trupul lor si de hainele lor si de lucrurile lor, de cărti, de uneltele cu care lucrează; poate că s-au atins de lucruri vrăjite, descântate sau fermecate si au venit peste dânsii în decursul anilor tot felul de întâmplări grele si patimi si boli si amărăciuni de care nu este scutit nici un pământean. Tu, Stăpâne Doamne, sfărâmă toată această lucrătură diavolească si omenească, trimite tot răul în locuri pustii si neumblate, iar pe robii Tăi, dezlegându-i prin mine nevrednicul si păcătosul preotul Tău, Dimitrie, de sub puterea a tot blestemul, mai ales a blestemelor părintesti, înconjură-i din ceasul rugăciunii noastre, cu îngeri de lumină care să-i păzească si ziua si noaptea împotriva răutătilor omenesti si diavolesti. Dă-le, Doamne, bun spor si ajutor în muncă; dă-le, Doamne, din roadele si din grăsimea pământului si umple casa lor de bunătăti, ca să aibă cu ce trăi, ba chiar, să ajute pe cei mai săraci decât ei. Dă-le, Doamne, viată crestinească si fără prihană si dă-le locul la masa vietii care li se cuvine. Că Tu esti Cel ce dezlegi pe cei legati, nădejdea celor deznădăjduiti, odihna celor osteniti si Tie mărire Iti înăltăm, Tatălui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si-n vecii vecilor, Amin!
Domnului să ne rugăm, Depărtează, Doamne, orice lucrare diavolească, orice
patimă, orice bubă, orice rană, orice durere de la robii Tăi, răul scoate-l
din sufletele si din trupurile lor, si anume: din cap, din creieri, din nervi,
din ochi, din gură, din urechi, din gât, din brate, din spate, din piept, din
inimă, din plămâni, din stomac, din ficat, din intestine, din măruntaie, din
rărunchi, din picioare, din oase, din muschi, din sânge, din degete, si din
toate mădularele si fă-i sănătosi si tine-i sănătosi si harnici si cuminti.
Dă-le, Doamne, bun spor si ajutor în duhovnicie si în munca pe care o duc acolo,
în biserica si locul în care i-ai rânduit. Dă-le din roua cerului, din grăsimea
pământului ca să aibă cu ce trăi si să împrăstie la altii cu amândouă mâinile.
Depărtează, Doamne, boala si suferinta din cap si din tot trupul si fă-i sănătosi
la minte, la trup si la suflet, să poată îndruma poporul ce vine si-i întreabă.
Indeamnă-i, Doamne, la o viată lină si fără prihană, că-i nevoie în lume si
de stele, nu numai de întunericul noptilor păgâne; pentru că robii Tăi acestia
sunt pecetluiti si botezati în numele Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh.
Amin! Si când vine vremea noptii, dă-le, Doamne, îmbăierea sufletească de la
miezul noptii, la rugă-ciunea cea mai sfântă pe care o poate face un crestin,
noaptea. Dă-le, Doamne, rugăciunea inimii în care să fie egală gura cu participarea
inimii. Dă-le, Doamne, bune sfătuiri pentru îndrumarea peniten-tilor care li
se adresează să nu-i refuze nici pe cei avuti, nici pe săraci, nici pe cei destepti,
nici pe cei prosti, că duhovnicul, după legea lui Dumnezeu, este al tuturor
si n-are voie să-i refuze. Omul care zice: "Părinte, am venit să mă spovedesc",
trebuie să-l primesti. Depărtează, Doamne, de la dânsii bolile diminetii, toate
răutătile si ispitele trupesti care sunt legate de viata preotilor. Fereste-i,
Doamne, de ispita trupului, care este cea mai gravă ispită care loveste pe oamenii
singuratici. Fă, Doamne, ca nici o clipă din viata lor să nu fie părăsiti de
îngerul de lumină si îndepărtează de la ei si de la viata lor, ispitele satanei,
care sunt mai multe si năvălesc mai tare si lovesc în mânăstiri si în călugări,
mai mult decât în restul lumii. Că Tu esti Cel ce dezlegi pe cei legati, nădejdea
celor deznădăjduiti, odihna celor osteniti si Tie mărire înăltăm: Tatălui si
Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin! Harul Domnului
nostru Iisus Hristos, cel dat Sfintilor Săi ucenici si Apostoli, zicând:
