[ dreapta credintă ] [ drumul sufletului dupa moarte ] [ yoga ] [ magie. vrăjitorie ] [ diavol ] [ sex ] [ avort ] [ noroc ] [ superstitii ] [ OZN ] [ muzica rock ] [ bioenergie ] [ horoscop ] [ noile buletine 666 ] [ alte religii ] [ televizor ] [ vise ] [ stiintă si religie ] [ păcate ] [ canoane ] [ căsătorie familie ] [ rugăciuni ] [ cum postim ] [ asceza ] [ foto galerie ] [ interviuri online ] [ psaltică MP3 ] [ calendar ortodox ] [ cărti ] [ duhovnici ] [ noutăti ] [ index ]
 





Cuvânt înainte

Cartea de fată, intitulată "Ortodoxia si religia viitorului", pe care o publicăm în traducere românească, a fost scrisă în anul 1972, de Ieromonahul Serafim Rose (+1982), vestit ascet si scriitor bisericesc, vietuitor din obstea Mânăstirii Sfântul Paisie din nordul Californiei.

Fără îndoială, cartea a fost scrisă pentru spatiul american, lipsit de traditie si cultură patristică, cu o populatie foarte variată, etnic si religios, lovită de tot felul de rivalităti si frământări sectare, crestine si necrestine furibunde, duse uneori până la crimă.

Încă de la început, cartea a avut un larg ecou în lumea crestină ortodoxă din Statele Unite ale Americii, prin faptul că dezvăluie, cu numeroase argumente biblice si stiintifice, prozelitismul religios de toate nuantele, care a găsit un teren prolific într-o tară atât de vastă, cu cel mai mare număr de confesiuni, secte si grupări religioase din toată lumea.

Autorul a urmărit, în general, două aspecte principale.

Întâi, studierea si analiza exactă a fenomenului religios autohton, în contextul conglomeratului multinational specific.

Al doilea, constatarea unui crud adevăr, că majoritatea grupărilor crestine neoprotestante, ca si a celor necrestine, de origine oriental-asiatică, actionează si fac prozelitism sub influenta mascată a duhurilor rele, demonice, fapt care tulbură mult si dă de gândit oricărui crestin adevărat, care crede cu tărie în Hristos.

Între acestea sunt amintite atât organizatiile asiatice păgâne, de tot felul, mai ales cele hinduse, budiste, yoghine, zen si meditatie transcedentală, care actionează cu forte satanice oculte, ca: vrăjitorie, magie, ocultism, hipnoză, bioenergie, satanism etc., cât si grupările sectare neoprotestante, cu tot felul de aberatii religioase.

Toate împreună urmăresc un singur scop: îndepărtarea crestinilor de la Biserica Ortodoxă Apostolică si realizarea unei religii sincretiste universale, numită si "Noua Eră", care va trebui să cuprindă toate confesiunile crestine si necrestine, în perspectiva asteptării unui nou "Mesia", care va fi, desigur, Antihrist, cum citim în Sfânta Scriptură.

Autorul acestei cărti, fiind un suflet luminat si devotat lui Hristos, trage un puternic semnal de alarmă în America, ale cărui ecouri au ajuns si în Europa, prin traducerea acestei lucrări în câteva limbi de mare circulatie.

Desi în spatiul balcanic ortodox nu se întâlnesc atâtea grupări si organizatii sectare neoprotestante si oriental păgâne; ca în America de Nord, totusi asaltul sectar de toate nuantele din ultimii ani atrage atentia tuturor.

Aceasta ne-a obligat si pe noi să traducem cartea de fată a Părintelui Serafim Rose, pe care o considerăm cea mai bună, fiind bine documentată si mai realistă în - ceea ce priveste prozelitismul religios actual si scopul lor ascuns, demonic, de distrugere a Bisericii vii, întemeiată de Hristos prin Sfintii Apostoli si a moralei evanghelice traditionale - sacre, pentru a semăna în locul Ortodoxiei, apostazia, ateismul, haosul, satanismul, sincretismul religios, crima, violenta, pornografia, homosexualitatea, sinuciderea, sectarismul de tot felul, ura, moartea fără Dumnezeu si osânda vesnică.

Or, nu putem accepta ca puterile iadului si ale întunericului sectar si păgân să se instaureze în tările noastre ortodoxe bimilenare. Si credem cu toată tăria că Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale si ale tuturor sfintilor Săi, nu ne va lăsa biruiti de puterea si armele satanei, căci Însusi El a zis Sfântului Apostol Petru: ...Pe această piatră voi zidi Biserica Mea, si portile iadului (gurile sectarilor) nu o vor birui. (Matei 16,18)

Asa cum a rezistat Ortodoxia în timpul marilor persecutii păgâne din primele secole; cum a iesit biruitoare în fata marilor eresuri, care au tulburat Biserica lui Hristos peste o mie de ani; cum am supravietuit în fata marilor migratii păgâne din răsăritul asiatic si în fata imperiului otoman cotropitor, ca si în fata comunismului satanic din secolul nostru, avem toată speranta că vom rezista si de acum înainte, cu puterea si harul lui Hristos

Războiului nedeclarat al grupărilor religioase, crestine si necrestine, al satanismului si al fortelor oculte de tot felul, au un singur scop: nimicirea Ortodoxiei si a trăirii duhovnicesti în Hristos, folosind toate armele întunericului, pregătind astfel venirea lui Antihrist.

Această carte se adresează în special intelectualilor si tinerilor, studenti si adolescenti, care sunt cel mai afectati de practicile demonice, paranormale, fie din curiozitate, fie din mândrie, fie din lipsă de educatie religioasă, după atâtia ani de ateism si dezamăgire.

Lor le recomandăm în primul rând această carte, pentru a cunoaste adevărul despre secte si practicile orientale si a nu le cădea pradă din nestiintă. Căci se stie că nu putini tineri si chiar intelectuali practică yoga, spiritism, ocultism, magic, vrăjitorie, satanism etc., renuntând la biserică, la rugăciune, la Sfânta Liturghie, la traditia patristică ortodoxă si la bucuria învierii în Iisus Hristos.

Toti acesti fii ai Bisericii Ortodoxe si ai Neamului trebuie salvati, trebuie reîntorsi în sânul Ortodoxiei si în bratele lui Hristos. Suntem încredintati că această carte are darul de a descoperi adevărul despre aceste secte si "miscări" satanice, si poate contribui nu putin la recuperarea tineretului afectat din zilele noastre.

Pentru a birui în această grea luptă profetită de Însusi Hristos, trebuie să ne înarmăm cu toate armele Duhului Sfânt, care sunt: dreapta credintă ortodoxă, rugăciunea neîncetată acasă, pe cale si la biserică; postul, deasa spovedanie, împărtăsania regulată, ascultarea de duhovnic, citirea cărtilor sfinte, milostenia, viata crestină curată, ascultarea, smerenia, cinstirea Sfintei Cruci, si, mai ales, trăirea în iubire si iertare, în numele lui Iisus Hristos, Care a spus Sfintilor Apostoli si prin ei nouă tuturor:

Îndrăzniti, Eu am biruit lumea! (Ioan 16,33)

REDACTIA



Prefata editorului la editia a patra *

* ianuarie 1990

Părintele Serafim Rose, autorul acestei cărti, a fost unul din acei oameni rari, în care geniul intelectual s-a unit cu adâncimea covârsitoare a unei inimi pline de iubire. Preocupat de la o vârstă foarte fragedă de problema fundamentală a Adevărului, el L-a descoperit după căutări chinuitoare, nu sub forma vreunei idei abstracte sau a unui sistem, ci în Însăsi Persoana lui Iisus Hristos, asa cum i S-a descoperit El în plinătatea Bisericii Crestin Ortodoxe.

Nu mult după ce a descoperit Ortodoxia la începutul anilor 1960, Părintele Serafim** a început să studieze, din această nouă perspectivă, curentele filosofice, sociale si spirituale ale lumii contemporane, cărora le-a demonstrat, la lumina Descoperirii dumnezeiesti, caracterul constitutiv nihilist. Acest studiu avea să rezulte într-o lucrare filosofică de mari proportii, intitulată Împărătia omului si Împărătia lui Dumnezeu.

** pe atunci Eugen(n.tr.)

Dar din cauza unor griji mai urgente, precum organizarea unei frătii misionare ortodoxe si a unei reviste aferente, cartea nu a fost terminată niciodată. Unul din principalele capitole despre "noua spiritualitate" a vremurilor din urmă nu a rămas decât sub forma de note si plan general. Totusi cu ani mai târziu, când Părintele Serafim avea să plece spre a vietui ca monah în muntii din nordul Californiei, el a revenit asupra problematicii "noii spiritualităti".

De data aceasta însă modul său de a întelege crestinismul ortodox era considerabil lărgit, atât datorită studiului teoretic cât si, mai ales, trăirii si ascezei personale. În acest cadru de studiu întărit de rugăciune apărea si mai puternic contrastul dintre curentele pseudo-spirituale si adevărata viată duhovnicească mântuitoare care pune accentul pe trezvie. Limbajul folosit de Părintele Serafim pentru descrierea acestor realităti spirituale complexe nu este nici pe departe dificil sau obscur ci, dimpotrivă, accesibil si la obiect.

Prezenta lucrare a apărut la mijlocul anilor 1970 si ea precizează lapidar si fără echivoc pozitia Ortodoxiei fată de curentele spirituale contemporane, într-un limbaj ai cărui termeni sunt limpezi si rostiti cu voce tare. Chiar dacă Părintele Serafim folosea în lucrările sale un ton întrucâtva mai atenuat, el nu ocolea niciodată adevărul ce trebuia rostit; el avea constiinta clară că timpul pe care î1 mai avem la dispozitie este scurt, si că el trebuie răscumpărat, mai ales că, azi ca si ieri, numărul căderilor de la dreapta credintă creste văzând cu ochii, iar formele pe care acestea le capătă sunt din ce în ce mai subtile.

Părintele Serafim avea constiinta că trebuie să-i scuture pe contemporanii săi din somnul lenevirii si al înselării de sine si să le indice calea adevărului. Această atitudine multi cititori o apreciază, altii în schimb o consideră dură în mod inutil. Acestora din urmă le recomandăm să citească si conferintele pastorale ale Părintelui Serafim, apărute atât în volum cat si în publicatia "The Orthodox Word".*

* Vezi cartea sa God's Revelation to the Human Heart, (Platina California,1987 ) si articolele "In Step with Sts. Patrick and Gregory of Tours"( in The Ortodox Word, Platina, California, no.136), "Raising the Mind, Warming the Heart" (The Orthodox Word, no. 126), "The Orthodox Word-View" (The Ortodox Word no. 105), si "Ortodoxy in the USA" (The Orthodox Word, no. 94).

În aceste conferinte, tonul Părintelui Serafim, desi "sever" în demascarea înselăciunilor demonice - care le anulează si celor mai bine intentionati, orice sansă de mântuire -, îsi păstrează cu toate acestea o căldură plină de compasiune fată de cei cărora le vorbeste.

La zece ani de la aparitia primei editii revizuite, Ortodoxia si religia viitorului ar putea părea o lucrare depăsită. Dar o carte despre miscările religioase contemporane cu greu îsi poate păstra noutatea. Multe celebrităti religioase, asemenea stelelor de cinema, dispar spre a face loc altora noi; unele dintre ele se mentin, schimbându-si doar numele la fiecare câtiva ani. Nu cu mult înainte de sfârsitul vietii sale, Părintele Serafim a fost rugat să mai adauge si alte capitole cărtii sale, precum Sufismul. Dacă ar mai fi trăit, chiar aceasta a sasea retipărire ar fi cunoscut lărgiri substantiale.

Desi unele dintre miscările descrise în aceste pagini nu mai sunt poate atât de la modă, ele sunt totusi prezente, dar sub alte înfătisări; căci manifestările religioase noi nu sunt altceva decât variante ale altora vechi. Astfel, observatiile Părintelui Serafim sunt la fel de valabile astăzi ca si în ziua în care le-a formulat întâia oară. Mai mult. Trecerea timpului nu a făcut decât să confirme exactitatea interpretării lor. "Noua spiritualitate" s-a conturat tocmai în directia descrisă de Părintele Serafim.

În societatea americană termenul de "New Age" este deja consacrat în limbajul cotidian si acceptat de către societate. Faptul acesta a provocat un adevărat val de publicatii crestine mai ales din directia Bisericilor Protestante - care semnalau pericolele noilor orientări. Una dintre ele, care a devenit foarte repede cunoscută si care se intitulează "The Seduction of Christianity" (Seductia Crestinismului) dă la iveală modul în care "noua spiritualitate" se infiltrează chiar în sânul Bisericilor crestine principale.

Astfel de lucrări demonstrează că societatea contemporană devine din ce în ce mai constientă de realităti pe care Părintele Serafim le văzuse prefigurându-se cu multi ani înainte. Însă, lipsa unei viziuni ortodoxe asupra existentei, singura care totalizează întreaga experientă a crestinismului de-a lungul veacurilor, nu le permite din păcate acestor autori să scoată convingător în evidentă superioritatea învătăturii Mântuitorului Iisus Hristos în fata acestei asa-zise "noi spiritualităti". Acesti autori indică just pericolele care se ascund în practicile mistice necrestine, dar ei nu pot opune acestor practici modelul unei vieti spirituale cu adevărat duhovnicesti, prin care persoana umană se poate ridica până la contemplarea lui Dumnezeu, asa cum ne apare descris în operele ascetice ortodoxe (filocalice) si în Vietile Sfintilor.

Mai mult. Acesti autori nu sesizează că tocmai climatul de sărăcire spirituală a unui crestinism diminuat si atenuat din lumea (mai ales) occidentală este cel care a favorizat aparitia acestei "noi constiinte religioase". În multitudinea curentelor religioase care de care mai ispititoare se află antrenate multe persoane de bună credintă. Dar cel însetat să afle adevărul si sincer cu sine însusi va trebui să aibă curajul de a merge până la capăt în acceptarea Adevărului, asa cum ni s-a descoperit el în Persoana lui Hristos.

Astăzi în Rusia diferitele forme de pseudo-spiritualitate se bucură de o popularitate uluitoare, lucru pe care îl prevăzuse deja Părintele Serafim. Poporul rus, asfixiat de atmosfera groasă de materialism în care statul sovietic l-a silit să trăiască, crede că orice doctrină sau curent care îsi spune "spiritual" îi si poate aduce mântuirea. Dar în atmosfera actuală "de deschidere" din interiorul Rusiei, se poartă discutii aprinse, nu numai pe tema noilor curente spiritualisto-religioase, ci si pe tema Ortodoxiei traditionale. La nivel oficial avem de-a face cu un discurs ortodox patetic datorat faptului că ierarhii numiti de Statul Sovietic sunt ei însisi adeptii unui crestinism diminuat si confortabil ai unui crestinism dispus la compromisuri, adică ai unui Crestinism lipsit de Crucea lui Hristos.

Acest fel de crestinism face si el parte din "religia viitorului", adică religia mondial-universalistă a lui Antihrist, al cărui tel suprem este să incorporeze crestinismul în propria sa doctrină, dar după ce va fi eliminat din el, pe neobservate, însăsi arma mântuirii noastre, adică Sfânta Cruce a lui Hristos.

La un nivel care scapă ochiului public si camerelor de luat vederi, există oameni în Rusia (ca si în întreaga lume ortodoxă (n. tr.)), care predică cu adevărat cuvântul lui Dumnezeu si multi care au o trăire autentică în duhul curat ortodox. Credinciosii însetează după literatura religioasă autentică si multi dintre ei au capacitatea duhovnicească de a deosebi adevărul de minciună. Acestia sunt oamenii care se hrănesc cu cele mai adânci învătături ale Sfintei Traditii Ortodoxe la focul cărora s-a lămurit si format si Părintele Serafim Rose.

Iesind căliti de pe urma terorii celor saptezeci de an de persecutii, acesti oameni sunt gata să-L urmeze pe Hristos pe Golgota iar eroismul lor este un imbold si pentru noi, cei din Occident, să rezistăm si să luptăm contra ispitelor care ne înconjoară si care sunt cel mai adesea de o subtilitate perversă si subversivă.

În acest context cartea Părintelui Serafim Rose poate fi socotită fără teamă o scriere spirituală clasică a vremurilor noastre si credem că aceasta a sasea reeditarea va mai fi urmată si de altele. Reactiile pe care tipărirea ei deja le-a suscitat sunt cu totul remarcabile. Anul trecut de exemplu, doamna Constance Cumbey, avocată crestină, autoare a cărtii de mare popularitate: "Pericolele curcubeului" The Hidden Dangers of the Rainbow*, ne-a scris că lectura cărtii Ortodoxia si religia viitorului este comparabila, pe lângă alte lucrări din domeniu, cu tăria unui izvor de apă vie. Ea a recomandat această carte publicului si a prezentat-o în interviuri televizate.

* Citată pe larg in cartea lui Bruno Wurtz, New Age, Ed. de Vest, 1992, 1994 (n. tr.)

Reactia din interiorul Rusiei a fost si mai surprinzătoare. Fără ca cineva din Vest să încerce să-l facă cunoscut pe Părintele Serafim publicului rus, acesta l-a descoperit singur, în pofida tuturor piedicilor si riscurilor ridicate de regimul ateist. Au apărut traduceri rusesti ale cărtilor, Ortodoxy and the Religion of the Future (Ortodoxia si religia viitorului), The Soul after Death (Sufletul după moarte), God's Revelation to the Human Heart (Descoperirea lui Dumnezeu din inimă) si ale multora din articolele sale; aceste materiale sunt distribuite în texte bătute la masină căci nu este permisă tipărirea lor.

Judecând după corespondenta pe care continuăm să o primim, putem afirma că Părintele Serafim este cunoscut în întreaga Rusie. Oamenii de acolo ne cer mereu alte si alte lucrări ale "gânditorului ieromonah Serafim Rose". Ortodoxia si religia viitorului îi interesează cu deosebire pentru că ea răspunde unei realităti stringente: ritmul alarmant în care noi curente spiritualiste se infiltrează prin fraudă în Rusia de azi.

Fie ca această carte să continue să lumineze, cu ajutorul lui Dumnezeu, pe cei ce doresc să iasă din întuneric, si să-i întărească spre Hristos pe cei ce păsesc în lumina convingerii că strâmtă este calea ce duce la viata vesnică.

Părintele Damaschin

Mânăstirea Sf. Gherman de Alaska

Platina, California, 1989



Prefata autorului *

* martie, 1979

Orice erezie îsi revendică propria "spiritualitate" si propria metodă de practicare a vietii religioase. Romano-catolicismul de exemplu a avut până de curând o notă a sa distinctivă concretizată prin "cultul inimii sacre", primatul papal, purgatoriul si indulgentele, revelatiile diferitilor "mistici" si alte asemenea elemente, în care observatorul crestin-ortodox atent detectează tot atâtea manifestări practice ale erorilor teologice ale Romei în cadrul spiritualitătii romano-catolice contemporane.

Si protestantismul fundamentalist are propriul său mod de a practica rugăciunea, cântările sale tipice si propria sa cale către o "renastere" spirituală, elemente care reflectă si ele, la rândul lor, erorile dogmatice fundamentale proprii protestantismului. În cartea de fată însă, ne vom ocupa de "spiritualitatea" ecumenismului, erezia de căpetenie a secolului XX.

Până de curând se putea considera că Ecumenismul este ceva prea artificial si prea sincretic pentru a i se putea atribui o spiritualitate specifică: agendele de lucru cu program "liturgic" ale întrunirilor ecumenice mari si mici presupuneau, nimic mai mult, decât o slujbă protestantă de duminică, ceva mai elaborată decât una obisnuită.

Ecumenismul este erezia care are la bază credinta că, de fapt, nu există o Biserică văzută a lui Hristos si că structura sa vizibilă la nivelul societătii umane se formează de abia acum, prin eforturile universaliste ale Ecumenismului de a uni toate Bisericile crestine (si chiar pe cele necrestine) într-o unică Biserică mondială. Natura însăsi a Ecumenismului este aceea de a crea în sufletele adeptilor săi anumite atitudini spirituale care, cu timpul, să producă o "pietate" si o "spiritualitate" tipic ecumeniste.

Privind în jurul nostru nu se poate să nu remarcăm o anumită atitudine de "expectatie" si "căutare" religioasă pe care sufletele pustiite ale desertului ecumenist si-o rezolvă în "spiritul" unei "pietăti" care nu mai este simplu protestantă în esenta sa. Odată realizată această constatare nu se poate să nu vedem că timpul "spiritualitătii" si "pietătii" tipic ecumeniste deja a sosit.

Această carte a început să fie scrisă în 1971 si ea a constat dintr-un studiu al celei mai noi initiative "ecumenice" si anume "deschiderea dialogului cu religiile necrestine".

Patru din capitolele acestei cărti s-au tipărit în periodicul "The Orthodox Word" (Cuvântul Ortodox) în anii 1971 si 1972, si anume cele continând un raport al evenimentelor petrecute începând cu ultima parte a anilor 1960 si până la începutul anului 1972. Ultimul dintre aceste capitole constă dintr-o discutie amănuntită asupra "renasterii harismatice", care tocmai fusese adoptată de mai multi preoti din America, miscare identificată a fi o variantă a "spiritualitătii ecumeniste ce însumează experiente religioase specific necrestine".

Mai cu seamă acest din urmă capitol a stârnit un mare interes printre crestinii ortodocsi, convingându-i pe multi dintre ei să nu se alăture miscării "harismatice". Altii, care deja participau la întrunirile "harismatice", au hotărât, în urma lecturii acestui capitol, să părăsească miscarea si au confirmat prin mărturiile lor multe din concluziile articolului privitoare la ea. De atunci încoace, "miscarea harismatică" a parohiilor "ortodoxe" din America a adoptat în întregime limbajul si tehnicile unei reînnoiri tipic protestante, după cum aflăm din periodicul The Logos (Logosul) editat de Pr. Eusebius Stephanou; si orice observator serios remarcă imediat caracterul eminamente neortodox al unei atari "reînnoiri".

Însă, în pofida mentalitătii protestante a initiatorilor si animatorilor săi, "renasterea harismatică" este, în calitate de miscare "spirituală", un curent care depăseste sfera de definitie protestantă. În articolul mentionat am caracterizat aceste practici harismatice folosind expresia de "mediumism crestin", pe care mi l-au sugerat chiar mărturiile celor care au făcut experienta lor în mod direct - si am demonstrat sorgintea lor "spiritualist-ecumenistă" care generează, sub ochii nostri, noua religie necrestină a viitorului.

În vara anului 1974, una din mânăstirile Bisericii Ruse din Exil aflate în America a primit vizita unui tânăr care fusese îndreptat într-acolo (la chilia unui anumit monah) de către un anumit "spirit" care îl însotea pretutindeni, nepărăsindu-l niciodată.

În timpul scurtei sale sederi la mânăstire, monahii au aflat, din vorbă în vorbă, care era povestea acelui tânăr. Provenea dintr-o familie protestantă de tip conservator a cărei atmosferă de uscăciune spirituală îl nemultumea profund. Deschiderea către experientele cu adevărat "spirituale" i-a fost provocată prin intermediul bunicii sale penticostale. La contactul cu Biblia dăruită de aceasta, el a primit brusc "daruri spirituale", dintre care mai cu seamă acel "spirit" invizibil care îi dădea instructiuni precise referitoare la directia în care să se îndrepte si în ce locuri să călătorească. Tot printre "darurile" primite se număra si capacitatea de hipnoză a eventualilor interlocutori, cărora le putea induce chiar fenomenul de levitatie (cu care adeseori îi teroriza, în glumă, pe ateii din anturajul său).

Uneori i se întâmpla să se îndoiască de provenienta divină a "darurilor" sale, dar aceste îndoieli îi erau spulberate la gândul că "uscăciunea" sa spirituală dispăruse, că prin contactul cu Biblia el renăscuse "spiritual" si că acum ducea o viată foarte bogată în rugăciune si în "spiritualitate".

În urma vizitei la acea mânăstire ortodoxă si mai ales după lectura articolului despre "renasterea harismatică", acest tânăr a admis că pentru întâia oară a aflat o explicare clară experientelor sale "spirituale". El a mărturisit chiar că se prea poate ca "spiritul" care îl însotea pretutindeni să fi fost unul malefic. Dar această constatare nu a părut să-l afecteze si el părăsi mânăstirea fără să se fi convertit la Ortodoxie.

Doi ani mai târziu, când acest tânăr vizită din nou mânăstirea, el declară că renuntase la activitătile "harismatice" ca fiind prea primejdioase si că îsi găsise linistea sufletului în meditatia Zen.

Această strânsă legătură dintre experientele spirituale "crestine" si cele orientale este o caracteristică inconfundabilă a spiritualitătii "ecumenice" contemporane. La această a doua editie la cartea de fată s-au adăugat noi informatii de ultimă oră privitoare la cultele religioase orientale si la un anume fenomen "secular" major care contribuie la formarea unei "noi constiinte religioase", chiar si printre rândurile asa-zisilor atei.

Este adevărat că nici unul dintre aceste elemente nu are semnificatie hotărâtoare în orientarea spirituală a omului contemporan, dar fiecare dintre ele exemplifică într-un mod propriu setea cu care omul contemporan doreste aflarea unei căi sufletesti care să nu semene cu crestinismul lipsit de vlagă cu care l-a obisnuit protestantismul si catolicismul din lumea occidentală. Dar toate aceste elemente însumate dau la iveală o înspăimântătoare unitate a demersului lor, iar scopul final si malefic al acestui demers concertat luceste deja la orizont.

La scurtă vreme după publicarea acestui articol despre "renasterea harismatică", am primit o scrisoare la redactia publicatiei "The Orthodox Word" prin care un teolog si trăitor recunoscut si respectat din ierarhia Bisericii Ortodoxe Ruse ne-a spus: "Ceea ce ati descris în această carte nu este altceva decât religia viitorului, religia lui Antihrist".

Pe măsură ce astfel de forme de falsă spiritualitate pun stăpânire până si pe acei oameni care îsi spun crestini ortodocsi, ne înspăimântăm de dimensiunile înselăciunii care îi pândeste pe crestini neavertizati si neîntăriti duhovniceste.

Această carte se doreste a fi un semnal de alarmă si un îndemn la trăire în dreapta credintă a lui Hristos, constientă si constientizată, mai ales în lumea posedată de duhuri necurate în care trăim. Cartea de fată nu este o tratare exhaustivă a noii religii, care nici nu a atins de altfel faza sa finală de dezvoltare. Ea este doar o explorare preliminară a acelor tendinte spirituale care pregătesc doar drumul adevăratei religii anticrestine, o religie care îsi va mentine doar o fatadă de crestinism, dar al cărei continut se va baza pe experiente "initiatice" de natură demonică.

Fie ca acest raport asupra activitătilor satanice, care se duc din ce în ce mai evident si mai pe fată, adeseori în chiar rândurile crestinilor ortodocsi, să-i facă pe acestia din urmă să înteleagă că din nebăgare de seamă ei pot pierde harul Duhului Sfânt. Fie ca Duhul Sfânt să-i îndemne, pe de altă parte, să nu se îndepărteze niciodată de adevăratele izvoare ale trăirii crestine: Sfânta -Scriptură si învătătura Sfintilor Părinti ai Bisericii Ortodoxe.

+

Strâmtă si îngustă este calea care duce la viată si putini sunt cei care o află.

Feriti-vă de proorocii mincinosi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. După roadele lor ii veti cunoaste...

Nu oricine îmi zice "Doamne, Doamne", va intra în împărătia Cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.

Multi îmi vor zice în ziua aceea: "Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit si nu în numele Tău am scos demoni si nu în numele Tău minuni multe am făcut?" Si atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtati-vă de la Mine cei ce lucrati fărădelegea.

De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale Mele si le îndeplineste asemăna se va bărbatului întelept care a clădit casa lui pe stâncă.



Matei, cap. 7,14-16, 21-24

 

>> CAPITOLUL URMATOR >>






Despre YOGA - de parintele Arsenie Papacioc


CRESTINISM SI YOGA ?

O carte ce contine marturii de necrezut ale unor fosti yoghini si confrunta adevarul ortodox cu yoga.

Cuvant inainte [ crestinism si yoga ]

Capitolul I

Capitolul II

Capitolul III

Capitolul IV

Extrase din ''CRESTINISM SI YOGA ?'' de Parintele Ioan Filaret


Despre "Yoga crestina"
JURNALUL CONVERTIRII - De la zeita mortii la Imparatul Vietii [ de la YOGA la ortodoxie ]


Ieromonah SERAFIM ROSE
ORTODOXIA SI RELIGIA VIITORULUI

 

Se inchina crestinii ortodocsi la acelasi Dumnezeu ca si necrestinii?

Care sunt fenomenele care asalteaza crestinismul in lumea contemporana?

Cum explica Biserica Ortodoxa fenomenele extraterestre?

Ce este "New AGE?" Cum pot crestinii ortodocsi sa se pazeasca de capcana apostaziei?

Raspunsul la aceste intrebari precum si la altele asemanatoare cu care se confrunta Crestinismul in lumea contemporana vi-l ofera cele opt capitole ale cartii de fata. Miscarile religioase de astazi sunt simptomele unei "noi constiinte religioase" care vrea sa pregateasca calea unei religii mondiale a viitorului. Fenomene precum Yoga, Zen, Tantra, Meditatia Transcendentala, Guru Maharaj-ji, Hare Krisna, OZN-urile, Miscarea Harismatica sunt prezentate in lumina Sfintilor Parinti ai Biserici Ortodoxe fara de care nu le va fi posibil crestinilor sa se mantuiasca in vremurile ce se apropie ale lui Antihrist.



Cuvant inainte
Prefata editorului la editia a patra
Prefata autorului

Introducere
1. "Dialogul cu religiile necrestine"
2. Ecumenismul "crestin" si cel necrestin
3. "Noua era a Duhului Sfant"
4. Cartea de fata

I Religiile "Monoteiste". Avem acelasi Dumnezeu ca si necrestinii?

II Puterea zeilor pagani: Asaltul hinduismului asupra crestinismului
1. Atractia Hinduismului
2. Razboiul dogmelor
3. Locuri si practici hinduiste
4. "Evanghelizarea" Vestului
5. Scopul Hinduismului - "Religia Universala"

III. "Minunea" unui fachir si rugaciunea lui Iisus

IV. Meditatia orientala invadeaza crestinismul
1. "Yoga crestina"
2. "Zen-ul crestin"
3. Meditatia transcendentala

V. "Noua constiinta religioasa". Cultele orientale din America anilor '70
1. Hare Krishna la San Francisco
2. Guru Maharaj-ji pe Astrodomul din Houston
3. Tantra Yoga in muntii din New Mexico
4. Meditatie Zen in nordul Californiei
5. "Noua Spiritualitate" fata in fata cu Crestinismul

VI. "Semne din Cer" - Perspectiva Crestin-Ortodoxa asupra OZN-urilor
1. Atmosfera science-fiction
2. Aparitii ale OZN-urilor si investigarea lor stiintifica
3. Cele sase tipuri de intalniri extraterestre
4. Explicarea fenomenelor OZN
5. Semnificatia fenomenelor OZN

VII. "Renasterea harismatica" - un semn al vremilor
1. Miscarea penticostala in secolul XX
2. Spiritul "ecumenist" al "Renasterii Harismatice"
3. "Vorbirea in limbi"
4. Mediumismul "crestin"
5. Înselaciunea diavoleasca
A. Atitudinea fata de experientele "spirituale"
B. Reactii fizice care insotesc experienta harismatica
C. "Darurile Spirituale" care insotesc experienta "harismatica"
D. Noua "revarsare" a Duhului Sfant

VIII. Concluzie - Spiritul Vremilor de pe urma
1. "Renasterea harismatica" ca semn al timpurilor
A. O "Cincizecime" fara Hristos
B. Noul Crestinism
C. "Isus vine curand"
D. Trebuie Ortodoxia sa se alature apostaziei?
E. "Copii, este ceasul de pe urma"
2. Religia Viitorului


Ce poate face rugaciunea ortodoxa :O asceza autentica ( de Parintele Cleopa )