CAPITOLUL XIII
PENTRU CEI SARACI DE BUNAVOIA LOR CARE DE BUNAVOIE LASA SI PARASESC BUNATATILE
SI BOGATIILE LUMII ACESTEIA SI PRIMESC SARACIA PENTRU IMPARATIA CERULUI
1) Fost-a oarecine din cei de frunte, care voia sa se lepede de lume si i-a
zis unuia din batrani : vreau sa ma calugaresc ! Si a raspuns batranul : nu
poti. Iar el a zis : pot ! Zis-a lui batranul : de voiesti, mergi de te leapada
de toata averea ta si veninds sezi in chilie. Deci, mergand el, a dat tot ce
avea, oprind o suta de galbeni si a venit la batranul. Batranul i-a zis : mergi
de sezi in chilie ! Iar el mergand a sezut. Si, stand el asa, i-au zis gandurile
ca poarta este veche si trebuie schimbata. Deci venind el a zis batranului :
imi zic gandurile ca poarta este veche si trebuie schimbata. I-a raspuns batranul
: nu te-ai lepadat de lume, si mergi de te leapada si venind sezi aici ! Acesta
mergand a impartit nouazeci de galbeni si venind a zis batranului : de acum
mn-am lepadat ! Si a raspuns batranul : merg si sezi ! Insa i-au mai zis gandurile
: acoperemantul este vechi si mi-ar fi voia sa se schimbe. Si mergand a zis
batranului, avvo, imi zic gandurile ca acoperemantul este vechi si mi-ar fi
voia sa se schimbe. Zis-a batranul : mergi de te mai leapada de lume ! Iar el
a dat si cei zece galbeni si mergand a zis batranului ca s-a lepadat de acum.
Apoi asezandu-se el in chilie, i-a zis gandurile : toate sunt vechi aici si
venind leul ma va mananca. Si mergand a spus batranului gandurile sale si i-a
zis batranul, zi si tu gandurilor : mie mi-ar fi voia sa vina toate fiarele
asupra mea si leul, ca sa ma manance si degraba sa ma izbavesc ! Insa tu mergi,
si sezi in chilia ta si te roaga lui Dumnezeu pentru pacatele tale si nu te
mai teme ! Si asa facand fratele, s-a odihnit.
2) Zis-a un batran : de doresti Imparatia cerurilor, esti dator sa nu socotesti
averile, caci nu poti sa vietuiesti dupa Dumnezeu, fiind iubitor de dulceti
si iubitor de argint.
3) Povestea cineva din batrani ca a fost unul din batrani care s-a invrednicit
de mare dar de la Dumnezeu si s-a instiintat pretutindeni numele lui, pentru
viata lui cea cu fapte bune. A ajuns de aceea numele lui pana la imparatul.
Iar imparatul trimitand l-a chemat si daca a luat rugaciune de la dansul, a
vorbit cu el si folosindu-se mult, i-a dat aur, iar batranul, luand aurul a
mers intru ale sale si a inceput a face tarina cu vii si alte adunaturi. Deci
au adus un indracit la dansul dupa obicei si a zis batranul, dracului : iesi
din zidirea lui Dumnezeu ! Iar dracul i-a raspuns : nu te voi asculta ! Zis-a
batranul : pentru ce nu ma asculti ? Zis-a dracul : fiindca te-ai facut si tu
ca unul dintre noi, lasand aducerea aminte de Dumnezeu, pe care o aveai si te-ai
apucat de grijile cele, pamantesti ! Pentru aceasta nu te voi asculta, nici
nu voi iesi din om.
4) Un pustnic oarecare a fost suparat de iubirea de argint. Acesta a adunat
din lucrul mainilor sale un galben, apoi doi, dupa aceea trei si asa nevoindu-se,
a castigat cinci. Dupa aceea, indata a cazut la pat si picioarele i-au putrezit
si a dat doctorului cei cinci galbeni, dar boala nu mai inceta. Venind intr-o
dimineata doctorul, i-a zis : trebuie sa ti se taie un picior; ca de nu, va
putrezi tot trupul tau. El insa s-a dat pe sine mortii si daca a sosit noaptea
plangea si a venit catre dansul ingerul Domnului si cum zacea, l-a apucat de
picior si netezindu-i rana, graia : mai aduna-vei cinci ? Si indata tamaduindu-l,
s-a facut nevazut. Facandu-se ziua, a venit doctorul si a batut la usa lui,
iar el sculandu-se, l-a intampinat pe acesta. Doctorul cand l-a vazut s-a mirat
foarte si instiintandu-se de ceea ce s-a intamplat, s-a facut crestin.
5) Zis-a un batran : omului ce a gustat neaverea, ii este grea si haina care
o poarta si vasul de apa, caci se supara de unele ca acestea, fiindca mintea
lui aparte priveste si se deprinde.
6) Zis-a un batran : cel ce n-a urat averea, cand va putea sa-si urasca sufletul
dupa porunca Mantuitorului ?
7) Intrebat a fost un batran de catre un frate : spune-mi avvo, cum ma voi mantui
si ma voi face sa fiu placut lui Dumnezeu ? Iar batranul dezbracand levitonul
sau ( camasa sa ) si incingand mijlocul sau si ridicand mainile sale la cer,
a zis : in acest chip se cade a fi calugarul fata de averile lumii, a fi rastignit
de patimi si a fi gata la tot necazul Pentru Dumnezeu.
8) Un tanar oarecare cauta sa se lepede de lume si pornindu-se si iesind din
cetate, sa mearga la o manastire, il intorceau iarasi gandurile incurcandu-l
cu oarecare lucruri si griji, ce se pareau de nevoie, caci era bogat. Intr-o
zi, pornindu-se el asemenea si iesind, dupa ce l-au inconjurat iarasi gandurile,
ridicand asupra sa mult praf si punandu-i inainte pricini oarecare de nevoie
ca sa-l intoarca iarasi si simtind razboiul si sila gandurilor si neavand ce
sa mai faca, dezbracandu-se deodata de hainele pe care le purta aruncandu-le,
alerga gol, vrand sa mearga la manastire. Iar Dumnezeu i-a descoperit unui batran
catre care mergea tanarul, zicand : scoala-te si primeste-l pe nevoitorul Meu
! Iar batranul sculandu-se, a iesit si l-a intampinat si instiintandu-se de
acel lucru, s-a minunat. Si primindu-l, indata l-a invrednicit de chipul calugaresc.
Deci, cand veneau vreunii la batranul sa-i intrebe de ganduri, intrebat fiind
pentru altele, el raspundea, iar daca vorbeau pentru lepadarea de lume, ii trimitea
la acela, zicand : inrebati-l pe fratele !
9) Un monah era bolnav si l-a luat un parinte din chinovie si il ingrijea ca
pe unul ce nu ar fi avut cele de trebuinta si zicea fratilor celor de sub ascultarea
sa : siliti-va putin ca sa-l odihnim pe bolnav ! Iar bolnavul avea o oala plina
de aur si sapand sub asternutul pe care zacea, a ascuns-o. Nu dupa multa vreme,
s-a intamplat de a murit bolnavul. Si murind, nimic nu a marturisit despre aur,
iar dupa ce l-au ingropat, parintele a zis fratilor : ridicati asternutul acesta
de aici ! Iar ei strangand asternutul, au aflat aurul ingropat, pentru ca se
cunostea din sapatura locului, si l-au adus la parinte. Parintele vazand aurul
si instiintandu-se cum s-a aflat, a zis : de vreme ce nici traind el, nici murind,
n-a marturisit despre aur, ci la el isi avea nadejdea, nu ma ating de el. Mergeti
precum este si ingropati-l cu el. Deci s-au dus si l-au pus in mormant si intorcandu-se
au vazut ca s-a pogorat foc din cer si a cazut peste mormant si a tinut multe
zile nestingandu-se, pana ce a mistuit si pietrele si tarana si toate cele ce
erau in mormant. Si toti cei ce vedeau se inspaimantau si se minunau.