[ dreapta credintă ] [ drumul sufletului dupa moarte ] [ yoga ] [ magie. vrăjitorie ] [ diavol ] [ sex ] [ avort ] [ noroc ] [ superstitii ] [ OZN ] [ muzica rock ] [ bioenergie ] [ horoscop ] [ noile buletine 666 ] [ alte religii ] [ televizor ] [ vise ] [ stiintă si religie ] [ păcate ] [ canoane ] [ căsătorie familie ] [ rugăciuni ] [ cum postim ] [ asceza ] [ foto galerie ] [ interviuri online ] [ psaltică MP3 ] [ calendar ortodox ] [ cărti ] [ duhovnici ] [ noutăti ] [ index ]
 



DEMOSTENE MASONUL

Prietenul meu M. locuia împreună cu cineva din Atena, pe nume Kostas, student la stomatologie. La acesta venea în vizită de câteva ori pe an un văr din Atena pe nume Demostene, si rămânea la ei câteva zile.

Demostene era cu doi-trei ani mai mare decât noi. Lucra pe atunci la o firmă de turism. Era mason. Venea, asadar, si se încingeau discutii filosofice despre om, despre lume, despre Dumnezeu, despre tehnici magice s.a.m.d.

Lui M. îi făcea plăcere să discute cu el, întrucât poseda multe cunostinte. Se mărginea însă la atât. Nu avea încredere în el, socotindu-i pe masoni dubiosi. Nu agrea „activitatea“ lui, precum avea obiceiul să spună.

Odată, pe când discutau despre tehnici oculte, M. 1-a luat peste picior, iar Demostene s-a enervat. Apropiindu-se de fereastra lui M., a suflat până ce a aburit geamul, si a schitat cu degetul niste forme ciudate. Apoi a bolborosit ceva, fără să înteleagă nimeni ce spune. După ce a terminat, a continuat discutia. Foarte târziu, pe la 2-3 după miezul noptii, au mers să se culce, cei doi veri împreună, iar M. singur în camera lui.

Iată ce povesteste el însusi despre experienta sa:

„Numai ce mă ia somnul si - dang! - aud o lovitură în geam si sar din pat. «Potoleste-te», îmi zic în sinea mea, după care mă culc la loc. Peste putin - poc! - o lovitură si mai puternică. Sar iarăsi, speriat si enervat. Am fumat câteva tigări, am căzut pe gânduri si am concluzionat că sunt încă sub influenta discutiei cu Demostene; m-am linistit si m-am culcat la loc, după ce mai întâi am deschis fereastra si m-am asigurat că nu e vorba de vreo glumă. De data aceasta am adormit bine. Lovitura s-a auzit însă din nou, puternică si sălbatică. Primul lucru pe care l-am zărit îndată ce am deschis ochii a fost forma pe care o desenase Demostene si ciudatele litere-simboluri, care erau luminate de neonul de pe stradă.

Geamul se spărsese exact în acel punct.

M-am înfricosat. Am sărit din pat, am alergat în cealaltă cameră si l-am trezit pe Demostene. A venit împreună cu Kostas. Numai ce a văzut fereastra si s-a îngălbenit de frică. A sters cât a putut de bine acea formă. Ceea ce m-a impresionat a fost faptul că el se speriase mai rău decât toti.

Restul noptii l-am petrecut cu luminile aprinse, fumând împreună. Nimeni n-a îndrăznit să mai doarmă“.

In altă ordine de idei, Demostene îsi schimba deseori serviciul, într-o perioadă în care era greu să găsească cineva de lucru. Apartinea lojei engleze, mi se pare, si mergea împreună cu Kostas pe la diferiti studenti, stârnindu-le entuziasmul. La unii mai naivi avea priză. Ne spunea câte ceva despre Masonerie, si de la el am aflat pentru prima dată că, începând cu anul 1980, la nivelul mai-marilor Masoneriei se luase hotărârea de a se face cunoscută publicului larg întreaga „gnoză“. Si când spunea „gnoză“ întelegea - fireste - ocultismul si toate cele legate de magie.

Ne-am încredintat noi însine de acest fapt pentru că, dacă până acum câtiva ani foarte putini indivizi erau initiati si se ocupau cu ocultismul, acum se înmultesc continuu si se auto-popularizează impetuos, prin declaratii publice si dezbateri pe aceste teme.

Cele relatate aici se petreceau pe vremea când făcusem cunostintă cu Aris hipnotizatorul. Era cam în aceeasi perioadă.

Pentru rigoarea istorisirii, voi relata si alte câteva evenimente notabile.

După aproximativ un an de zile, am mers acasă la Kostas, care locuia cu prietena lui, studentă la medicină. Studiau o carte de vrăjitorie care continea si invocări demonice. Cuprindea numele si „specialitatea“ demonilor, precum si modul în care îi poti chema. Erau putin speriati, dar pe de altă parte nici nu aruncau cartea.

După mai putin de un an, au început să aibă probleme în relatia lor. Sufereau mult. Fata a ajuns pe la psihiatri. îsi pierduse echilibrul mental, si căzuse totodată pradă depravării. O auzeam pe la petreceri spunând cuvinte murdare fată de cunoscuti si necunoscuti, înnebunise, sau o stăpânea un spirit, un demon? Ultimele vesti pe care le-am avut au fost că părintii ei alergau cu ea pe la mănăstiri, căci fuseseră dezamăgiti de doctori. Kostas suferea teribil!

Eu atribui acest rău preocupării lor pentru vrăjitorie, căci dintru început diavolul a fost ucigas de oameni si tatăl minciunii, după cuvintele Scripturii. Nu este deloc exclus ca cei doi să nu se fi mărginit doar la a citi acea carte, ci să fi si făcut vreo invocare demonică. în felul acesta au dat drepturi Diavolului si demonilor lui să aibă stăpânire asupra vietii lor. Fie si simpla existentă în casă a acestei cărti îi punea în pericol duhovnicesc, din pricina energiei demonice care îi putea influenta; cu atât mai mult cu cât se apucaseră să si studieze.

Bineînteles că vărul Demostene, care ne deschisese asemenea cărări, n-a putut să ajute, în ciuda tuturor tehnicilor pe care le cunostea: „Corb la corb nu scoate ochiul“.

De la Demostene am auzit pentru prima dată de Noul Mesia, de „Noul Hristos“ '. Acesta va veni să conducă omenirea către Noua Eră, anume Era Vărsătorului. Ne-a spus chiar că Noul Mesia se născuse deja si avea să-si înceapă activitatea publică la vârsta de 33 de ani.

în vremea aceea nu se prea auzise despre astfel de lucruri. Astăzi ele se bucură de o mare publicitate. în privinta cronologiei, însă, au dat gres. Să fi fost oare planul amânat? întâmpină dificultăti? Cine stie?...

II întâlnesc din nou pe Demostene masonul

Cu Demostene m-am reîntâlnit după ani de zile. Eram deja amândoi oameni maturi. Fiecare înaintase mult pe drumul său.

Eu mersesem în Eghina să mă închin Sfântului Nectarie. Tocmai ce mă întorsesem din Egipt si, trecând prin Atena pentru câteva zile, am găsit astfel ocazia să împlinesc o dorintă mai veche de-a mea.

Sfântul m-a „ospătat“ pe săturate atunci când m-am închinat cinstitului său cap. Harul lui m-a învăluit îmbătător. M-am întors în curte, în camera în care a trăit, si m-am bucurat duhovniceste. Simteam o atingere sufletească, o familiaritate, o apropiere, ca si când l-as fi cunoscut pe Sfânt. Din acea zi s-a întărit si s-a statornicit legătura noastră. Trăiam împreună o adevărată desfătare, bucurie si pace duhovnicească. Era simtirea harului si a lipsei de teamă pe care o naste siguranta prezentei Sfintilor. într-o asemenea stare mă aflam încă, atunci când m-am urcat pe salupa ce urma să mă ducă înapoi în Atena. Mă minunam de acest dar duhovnicesc... Atunci l-am văzut pe Demostene, retras pe un scaun, citind. Am socotit că trebuie să-i vorbesc.

M-am apropiat si am început discutiile din punctul în care le abandonasem cu cinci ani în urmă. Mi-au atras atentia de-a lungul convorbirii trei amănunte, pe care mă voi strădui să le redau.

Fusese si el în Eghina, pentru a se „închina“ într-un vechi templu păgân. I-am povestit si eu despre călătoria mea în India, accentuând această latură a vietii mele.

- Ce se întâmplă, tot la lecturi ai rămas? Nu înaintezi către nici o practică? l-am întrebat.

- Ba fireste că da, avem practici si ne ocupăm regulat cu magia.

Stiam acest lucru, desigur, dar o asemenea mărturisire lipsită de echivoc m-a impresionat. Avea senzatia că vorbeste cu cineva asemenea lui. îsi abandonase vechiul serviciu si îsi procurase unul legat de slujirea intereselor Masoneriei, căreia i se dedicase cu tot sufletul său.

- Eu am vizitat mănăstirea Sfântului Nectarie, am spus. Acest loc este plin de energie! Să mergi să te convingi singur.

- Nu mă duc. Nu se potriveste cu structura mea sufletească. Nu-mi place, locul mă respinge.

M-am întristat, am fost uimit, surprins. Cum este posibil să existe astfel de oameni?! Este cu putintă să nu le „placă“ Dumnezeu? Si se exprima atât de clar si de categoric, în timp ce eu simteam înlăuntrul meu atâta bucurie si pace de la Sfântul Nectarie... „Ei nu cunosc, m-am gândit, si de aceea vorbesc asa“. I-am zis:

- Eu am mers si am simtit asta si asta... Si i-am descris cele pe care încă le mai simteam. Ne-am luat cu vorba si i-am spus că m-am schimbat si că sunt crestin.

- Bine, crestinismul ca filosofie este foarte elevat, dar ca religie nu spune nimic, a zis el.

Cunosteam, desigur, această strategie de subminare indirectă a lui Hristos pe care o aplică ei, dar am socotit-o a fi produsul nestiintei. Am început o discutie îndelungată în care am avut prilejul să prezint credinta crestină. De multe ori am ajuns să polemizăm, dar nu-mi aduc aminte exact pe ce teme.

îmi amintesc numai o replică a sa, în urma căreia mi-am pierdut orice dispozitie de a-mi prelungi strădania. Mi-a spus cu o încăpătânare stranie, chiar nebunească: „Dacă accept că lucrurile stau asa precum spui, atunci prefer să fiu în iad cu Diavolul“...

Ce s-ar mai putea adăuga? Ce bucurie perversă poate afla cineva în viclenie, în perfidie, în răutate, în prefăcătorie, în ură, în autodistrugere?

Pe bună dreptate se spune că portile iadului sunt închise pe dinăuntru...






>> CAPITOLUL URMATOR >>



MARII INITIATI AI INDIEI SI PARINTELE PAISIE

Cuvânt către cititor
Referintă biografică

PARTEA INTAI - ÎMBOLDIREA SPRE RĂU
Rădăcinile mele
Aris hipnotizatorul
Alexandra
Cineva invizibil mă loveste
Un vis ciudat
Demostene masonul

PARTEA A DOUA - AJUTORUL DUMNEZEIESC
Prima vizită în Sfântul Munte
Intâlnirea mea cu Bătrânul Paisie
"Cu ce drept te amesteci în viata mea?"
Crucea izvorăste mireasmă
Vedenia
Primele mele încercări "duhovnicesti"
"Micile" harisme ale bătrânului
"Metoda" învătăturii bătrânului - Duhul Sfânt
Marea binecuvântare
Ingerul păzitor

PARTEA A TREIA - ÎNTRE DOUĂ TRADITII SPIRITUALE
Intâlnirea cu Swami Yogamukananda
Mind control - "Nu tot ce străluceste este aur..."
"Tras de păr" către Sfântul Munte
Coiful duhovnicesc
Lămurire

PARTEA A PATRA - VIATA MEA ÎN INDIA
India
Intâlnirea la Benares
Călătoria către Babaji - "zeul" întrupat
Himalaya: în ashramul "dascălului dascălilor"
La New Delhi, în ashramul lui Shri Aurobindo
La Mongyr: ashramul lui Satyananda
Oamenii ashramului
Allahabad: a doua întâlnire cu Babaji
Evenimentele spirituale
Mărturia Maicii Gavrilia
Ce am descoperit în biblioteca lor
Din nou în ashramul lui Shri Aurobindo

PARTEA A CINCEA - DUPĂ INDIA, ÎNAPOI ÎN GRECIA
Revenirea în Sfântul Munte
Lumină sau întuneric
Diavolul, îngerul si Maica Domnului
"Operatia"
Mos Ilie ....
Să nu-L ispitesti pe Domnul Dumnezeul tău
Tufa de dafin
Bătrânul străluceste
Vindecarea creierului
Armata
Bătrânul Porfirie
Rugăciunea si mantra
Dumnezeiasca împărtăsanie
Tainele crestine si lucrările magice

PARTEA A SASEA - CUGET, DECI EXIST
Efecte sociale ale învătăturii de credintă în hinduism si crestinism
Yoga: religie sau stiintă?
"Viata armonioasă" sau tehnica înselării
Inviere sau reîncarnare?
Influenta practicii yoga asupra trupului si a mintii
"Dumnezeii" hinduismului
Idolii neamurilor sunt demoni
Meditatie si autohipnoză
Epilog