[ dreapta credintă ] [ drumul sufletului dupa moarte ] [ yoga ] [ magie. vrăjitorie ] [ diavol ] [ sex ] [ avort ] [ noroc ] [ superstitii ] [ OZN ] [ muzica rock ] [ bioenergie ] [ horoscop ] [ noile buletine 666 ] [ alte religii ] [ televizor ] [ vise ] [ stiintă si religie ] [ păcate ] [ canoane ] [ căsătorie familie ] [ rugăciuni ] [ cum postim ] [ asceza ] [ foto galerie ] [ interviuri online ] [ psaltică MP3 ] [ calendar ortodox ] [ cărti ] [ duhovnici ] [ noutăti ] [ index ]
 



ALEXANDRA

In acele zile o cunoscusem pe Alexandra, în niste împrejurări cu totul ciudate. Ne-am întâlnit la Universitate si mi-a dat adresa. După câteva zile m-am dus să o caut. Am parcat masina pe o strădută îngustă, cu intentia de a coborî să caut strada. însă am parcat chiar la zece metri de poarta ei. înainte de a coborî bine din masină, am văzut-o deschizând poarta si cercetând drumul cu privirea. S-a apropiat de mine unduindu-se. „Chiar acum te asteptam“, mi-a spus. Eram amândoi uimiti si simteam că ceva bizar se întâmplă.

Mai târziu, când ne aflam împreună, se petreceau lucruri stranii. Am încercat la un moment dat să-i văd aura, prin tehnici pe care le cunosteam din cărtile de yoga. Ea mi se împotrivea. Au început apoi acele zgomote ciudate, dar nu s-a speriat. Până când, deodată, o usă din interior s-a trântit brusc, foarte tare. Toate geamurile erau închise. Nici urmă de curent. Un fapt cu totul suprafiresc.

Ne-am îngrozit. S-a apropiat si a căzut în bratele mele, aproape plângând. De atunci nu mi s-a mai împotrivit.

Care era secretul Alexandrei?

Când i-am vorbit despre hipnoză, yoga, magie, mi-a spus următoarele:

- Una dintre bunicile mele obisnuia să „descânte“. Cu putin timp înainte de a muri, mi-a dezvăluit mie „rugăciunea“ pe care o rostea ca descânt. O putea destăinui unui singur om, si m-a ales pe mine. N-am dat multă importantă. Odată, un verisor de-al meu a fost deocheat: îl durea capul, avea o stare de somnolentă continuă, ajunsese ca un nătâng. Atunci, pentru prima dată în viata mea, am „descântat“. El si-a revenit imediat, dar eu am suferit timp de 24 de ore. Eram pe atunci singură în apartamentul părintilor, în Atena. Am început să simt prezente ciudate. Luminile se stingeau si se aprindeau. Numai în apartamentul meu. Am iesit pe balcon, socată. Am dat să intru în casă si am văzut perdelele suspendând drepte, paralele cu tavanul. Cu totul supranatural. Mi s-a tăiat respiratia. Nu îndrăzneam să intru în apartament. Am petrecut toată noaptea pe balcon, stăpânită de frică, fumând si ascultând muzică. îndată ce s-a făcut ziuă am plecat, si m-am întors după câteva zile, când au revenit ai mei din călătorie.

Cu timpul i-a dispărut frica, si din când în când mai „descânta“.

Iată, asadar, care era „harisma“ Alexandrei. Eram, prin urmare, doi învătăcei. Ea însă se temea să meargă mai departe, în vreme ce eu ardeam de nerăbdare să ajung până la capăt.

Ciudat este că eram amândoi... materialisti. Citiserăm marxism, materialism dialectic, iar fundamentul nostru filosofic era unul materialist. Nu credeam în Diavol, nici în maniera duhovnicească de explicare a lumii sau a istoriei. Pe de altă parte, admiteam tot ceea ce provenea din domeniul magiei, în vreme ce orice provenea din domeniul religiei socoteam că este amăgire sau putinătate de minte. Era o contradictie flagrantă, pe care nici măcar nu o constientizam pe vremea aceea.

Aveam 19 ani. Nu păstrasem, din vârsta copilăriei, nici o legătură cu religia. Dimpotrivă, eram mai degrabă marxist. Discutând cu prietena mea, i-am spus totusi un lucru pe care îl simteam instinctiv.

Asadar, pe planeta Pământ se desfăsoară un înfricosător, un urias război. Nu există colt în care să nu se dezlăntuie acest război. Câmpul acestui război sunt mintile si inimile oamenilor. Hotărârile pe care le luăm, alegerile pe care le facem, modul în care înfruntăm evenimentele vietii, fie ne conduc pe drumul cel bun, fie ne abat către fundături dezastruoase. Fie câstigăm viata, cunoasterea, bucuria, fie esuăm si ne îndreptăm spre moarte, necunoastere, durere si tristete.

Avem vrăjmasi care ne urăsc cu sălbăticie. Vor să ne distrugă cu desăvârsire. Să ne nimicească. Ei urlă cu neasemănată ură împotriva noastră si uneltesc, cu perversă viclenie si vigilentă, planuri perfide, pentru a ne însela si a ne conduce, încetul cu încetul, la dezastru, la nenorocire, la moarte.

Se străduiesc să biruiască mintea omului. Să o obtureze, să-i închidă orice fereastră care poate primi lumina vreunei cunoasteri substantiale. Să o împiedice în a-si constientiza demnitatea si măretia. Să o convingă să se vândă foarte ieftin, pentru o piatră lucitoare, spre exemplu. Fac tot ce le stă în putere spre a o deturna către un drum gresit.

Vrăjmasii nostri sunt persoane. Au nume. Sunt perfizi, zelosi, depun eforturi neîntrerupte în acest scop.

Conlucrează perfect, apartin aceleiasi specii, aceleiasi rase. Luptă cu omenirea în ansamblul ei, dar si cu fiecare individ în parte. Mai ales dacă vreunul dintre noi este pe cale să le scape, sau dacă cineva îi detectează. Astfel de indivizi se află sub o specială urmărire si presiune din partea lor.

Destui oameni i-au descoperit de-a lungul veacurilor. Multi dintre ei au trecut de partea lor, fie dorindu-le intimitatea, fie atrasi si înselati de către ei. Unii ca acestia se află sub directa lor stăpânire. Le slujesc, le sunt robi, le facilitează planurile, si drept răsplată sunt ajutati de către ei pe parcursul acestei vieti. Spre exemplu, dobândesc cu usurintă pozitii privilegiate, stăpânire peste alti oameni, bogătie, si orice altceva ar cere. Desigur, trăiesc primejdios si sub imperiul fricii. O adâncă, permanentă si deznădăjduită frica. „Stăpânii“ lor îi urăsc si pe ei, pentru faptul că sunt oameni. De altfel, îi socotesc dispensabili. Asa se face că de multe ori ura si furia „stăpânilor“ se descarcă asupra lor. Sunt nefericiti si terorizati.

Mai există si ceilalti oameni, care i-au descoperit si i-au dat în vileag pe acesti dusmani ascunsi ai nostri, care au înteles dimensiunea vicleniei, dar si a stăpânirii lor asupra acestei lumi. Aproape că ne-au biruit. Omenirea este supusă lor dacă nu în întregime, atunci cel putin într-o măsură uriasă. Si totusi, aceste persoane aleg să li se împotrivească. Nu se sperie de puterea lor. Nu se tem de osteneală, de primejdii. Aleg mai curând să moară în această înfricosătoare confruntare, luptând cu hotărâre împotriva lor, decât să li se alăture. Pentru mine, ei sunt ceea ce numim eroi.

Mă minunez de ei. Sunt cei care îndură presiunea din linia întâi, pentru ca noi, cei din spate, să avem o oarecare usurare. Eu mă temeam (si poate mă tem si acum) să intru în linia întâi, preferam să mă „bucur“ de viata din spatele frontului.

Insă multi dintre acesti eroi i-au nimicit pe vrăjmasii nostri. I-au învins în confruntări directe. Dusmanii nostri se tem de ei. Si cel mai mult se tem ca nu cumva acest fapt să ajungă cunoscut si de către ceilalti oameni. Să nu prindă curaj de pe urma biruintei lor si alti oameni, si să voiască a le urma exemplul. Să nu se creeze un anumit curent, o miscare în masă a omenirii în această directie. Să nu-si piardă, adică, prada la nivel de mase. Pentru că există întotdeauna această posibilitate, a desăvârsitei transformări a oamenilor. Spre a evita o asemenea evolutie a lucrurilor, inamicii nostri se străduiesc să oculteze faptul existentei unor astfel de persoane, fie prin calomnie, fie prin denaturare, fie prin tăcere.

Acesti vrăjmasi nu numai că ne urăsc, dar în acelasi timp se si tem de noi. Nu pentru ceea ce suntem, ci pentru ceea ce putem deveni. Pentru valentele noastre potentiale, care le sunt cu mult superioare si pe care vor să le zădărnicească, în asa fel încât ele să nu devină niciodată realitate, căci în acest caz i-am depăsi cu mult.

In confruntarea aceasta se angajează fiecare în parte... Izbânda sau esecul sunt personale. Cel care a biruit si s-a sustras influentei vrăjmasilor poate sfătui, poate călăuzi, poate arăta drumul. De noi depinde să vrem să ne mobilizăm. Să vrem să luptăm. Noi trebuie să contribuim cu vointa noastră... Pentru mai departe există ajutor, mare ajutor.

Un astfel de învingător asupra vrăjmasilor era si părintele Paisie, pe care încă nu-l cunoscusem.






>> CAPITOLUL URMATOR >>



MARII INITIATI AI INDIEI SI PARINTELE PAISIE

Cuvânt către cititor
Referintă biografică

PARTEA INTAI - ÎMBOLDIREA SPRE RĂU
Rădăcinile mele
Aris hipnotizatorul
Alexandra
Cineva invizibil mă loveste
Un vis ciudat
Demostene masonul

PARTEA A DOUA - AJUTORUL DUMNEZEIESC
Prima vizită în Sfântul Munte
Intâlnirea mea cu Bătrânul Paisie
"Cu ce drept te amesteci în viata mea?"
Crucea izvorăste mireasmă
Vedenia
Primele mele încercări "duhovnicesti"
"Micile" harisme ale bătrânului
"Metoda" învătăturii bătrânului - Duhul Sfânt
Marea binecuvântare
Ingerul păzitor

PARTEA A TREIA - ÎNTRE DOUĂ TRADITII SPIRITUALE
Intâlnirea cu Swami Yogamukananda
Mind control - "Nu tot ce străluceste este aur..."
"Tras de păr" către Sfântul Munte
Coiful duhovnicesc
Lămurire

PARTEA A PATRA - VIATA MEA ÎN INDIA
India
Intâlnirea la Benares
Călătoria către Babaji - "zeul" întrupat
Himalaya: în ashramul "dascălului dascălilor"
La New Delhi, în ashramul lui Shri Aurobindo
La Mongyr: ashramul lui Satyananda
Oamenii ashramului
Allahabad: a doua întâlnire cu Babaji
Evenimentele spirituale
Mărturia Maicii Gavrilia
Ce am descoperit în biblioteca lor
Din nou în ashramul lui Shri Aurobindo

PARTEA A CINCEA - DUPĂ INDIA, ÎNAPOI ÎN GRECIA
Revenirea în Sfântul Munte
Lumină sau întuneric
Diavolul, îngerul si Maica Domnului
"Operatia"
Mos Ilie ....
Să nu-L ispitesti pe Domnul Dumnezeul tău
Tufa de dafin
Bătrânul străluceste
Vindecarea creierului
Armata
Bătrânul Porfirie
Rugăciunea si mantra
Dumnezeiasca împărtăsanie
Tainele crestine si lucrările magice

PARTEA A SASEA - CUGET, DECI EXIST
Efecte sociale ale învătăturii de credintă în hinduism si crestinism
Yoga: religie sau stiintă?
"Viata armonioasă" sau tehnica înselării
Inviere sau reîncarnare?
Influenta practicii yoga asupra trupului si a mintii
"Dumnezeii" hinduismului
Idolii neamurilor sunt demoni
Meditatie si autohipnoză
Epilog