[ dreapta credintă ] [ drumul sufletului dupa moarte ] [ yoga ] [ magie. vrăjitorie ] [ diavol ] [ sex ] [ avort ] [ noroc ] [ superstitii ] [ OZN ] [ muzica rock ] [ bioenergie ] [ horoscop ] [ noile buletine 666 ] [ alte religii ] [ televizor ] [ vise ] [ stiintă si religie ] [ păcate ] [ canoane ] [ căsătorie familie ] [ rugăciuni ] [ cum postim ] [ asceza ] [ foto galerie ] [ interviuri online ] [ psaltică MP3 ] [ calendar ortodox ] [ cărti ] [ duhovnici ] [ noutăti ] [ index ]
 



ARMATA

După întoarcerea din India, am rămas în Sfântul Munte sase luni de zile - din martie până în septembrie. La începutul lui octombrie mi se încheia termenul acordat pentru amânarea stagiului militar si trebuia să mă prezint în vederea recrutării.

Am părăsit Athosul cu doar zece zile înainte de termenul limită, întrucât mă temeam că, dacă as fi zăbovit mai mult timp în oras, mi-as fi reluat, alături de vechii mei prieteni, relele obiceiuri. De aceea am încercat să-mi petrec cele zece zile stând numai în casă; aveam astfel si prilejul de a mă vedea mai pe îndelete cu părintii mei, care erau usor nelinistiti din pricina mea.

In timp ce eu evitam cu obstinatie iesirile din casă, amicii mă cereau cu stăruintă la telefon, în special niste fete cunoscute. Asa cum obisnuim să spunem, „îsi băga dracul coada lui“. Din nefericire, încet-încet aveam să fiu iarăsi atras spre obiceiurile cele vechi. Acum însă cunosteam pocăinta si mărturisirea păcatelor, mergeam la duhovnic si mă ridicam iarăsi pe picioarele mele.

Totusi, de foarte multe ori se întâmpla să nu mă pot împotrivi păcatului. La cea mai mică ispită, cădeam ca un pui de găină. Prin toată viata mea din trecut, îi dădusem Diavolului multe drepturi de stăpânire asupra mea. Desi mă chinuiam cumplit, stiind că nu fac decât să mă autodistrug, vointa mea ceda adesea în fata păcatului. Desigur, patimile omului sunt lanturile cu care Diavolul leagă sufletul omenesc, iar eu eram foarte strâns înlăntuit. Dar nu era numai aceasta, ci si altceva. De multe ori simteam în jurul meu prezenta demonilor, netezind terenul pentru ca păcatul să devină mai lesne realizabil. Alteori simteam efectiv asupra membrelor niste furnicături cu totul neobisnuite si extrem de intense, care îmi aprindeau de apetit sexual întreg trupul, cu o fortă devastatoare. Mai mult, îi vedeam pe demoni provocând simultan si altor persoane din jurul meu aceeasi predispozitie.

Evenimente cu substrat demonic mi se întâmplau aproape zilnic. Este practic imposibil să le relatez pe toate, sau să surprind în cuvinte subtilitatea si profunzimea stărilor pe care mi le induceau. Voi evoca trei situatii concludente.

A.

Seara, când în unitatea militară se dădea semnalul de stingere si soldatii se culcau, obisnuiam să mă retrag într-un loc mai izolat si să mă rog. Spuneam rugăciunea mintii folosind siragul de mătănii: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-mă“. într-o seară, după ce începusem rugăciunea, am simtit brusc tot trupul înghetându-mi si mi s-a făcut realmente părul măciucă. Mi-am dat seama că un demon se apropiase de mine. Am continuat rugăciunea. Prezenta lui devenea tot mai intensă, astfel încât deodată am simtit ceva strângându-mi inima în piept si gâtul. Erau ca niste mâini reci si viguroase. In groaza care mă cuprinsese, am strigat: „Sfinte Arsenie, ajută-mă!“. Demonul s-a oprit îndată si a fugit de lângă mine. Mi-am regăsit imediat linistea lăuntrică, si mi-am continuat bucuros rugăciunea.

B.

A doua întâmplare este legată de o fată care se îndrăgostise de mine si mă urmărea cu perseverentă. Eu o alungam explicit, iar ea insista imperturbabil. După nesfârsite tatonări, s-a întors dezamăgită în America, unde-si făcea studiile, asa încât nu ne mai văzusem de multe luni de zile. îmi imaginam că între timp se linistise.

în acea perioadă îmi îndeplineam o parte din stagiul militar undeva în Evros; mi-am luat o permisie de trei zile si am pornit spre Tesalonic, cu intentia de a-mi vedea părintii. Auzind că si bătrânul Paisie se afla nu departe de oras, am mers să-1 întâlnesc. Ne-am bucurat amândoi de regăsire, am avut o discutie îndelungată, la capătul căreia m-a îmbrătisat si m-am pregătit de plecare. După ce m-am îndepărtat câtiva metri, bătrânul m-a chemat înapoi, urmărindu-mă foarte intens cu privirea. M-am apropiat de el, socotind că vrea să-mi spună ceva, însă el m-a sărutat... pe gât! O dată în partea dreaptă si o dată în partea stângă, apoi m-a trimis la drum binecuvântându-mă.

M-am bucurat simtindu-i iarăsi dragostea netărmurită, dar mă stăpânea si un sentiment de uimire. Mi s-a părut ciudat să mă sărute pe gât.

In aceeasi după-amiază, pe când sedeam în casă, a sunat telefonul. Era tocmai acea fată! Si, pe deasupra, se afla în Tesalonic! Am fost surprins.

- Bine, dar cum ai ajuns aici? Nu erai în America?

- Am simtit că zilele astea vei fi aici, asa că am luat ieri avionul si am venit. Voiam să te văd.

Ce puteam să-i răspund? Venise din America să mă vadă!

Când ne-am întâlnit, mi-a mărturisit că avusese o stranie certitudine că în acele zile mă va găsi în oras. Fusese sigură de acest lucru, fără să si-1 poată explica nici ea.

Am stat apoi de vorbă pe îndelete, ne-am pornit pe glume si pe râs, si încet-încet întâlnirea a căpătat o pronuntată tentă erotică. M-am străduit din răsputeri să evit un asemenea deznodământ, însă eram atras de o fortă irezistibilă. Fata parcă era beată. îmi cădea invariabil în brate, o respingeam, mi se strecura din nou la piept...

De la un anumit moment, am început să simt că nu suntem singuri. Aveam si... companie. Percepeam din nou prezenta demonului. Fără să o constientizeze, fata se afla deja integral sub influenta lui. Era într-o stare de surexcitare sexuală inimaginabilă. N-o mai văzusem niciodată asa. Desi simteam limpede prezenta demonică si eram agresat de aceleasi imbolduri concupiscente, nu mă temeam. M-am smuls din înclestarea mâinilor ei si am iesit afară din casă. Văzând că mă urmează, am dat înconjur automobilului. Ne despărtea o distantă de 5-6 metri. Brusc, am simtit o mână uriasă zgândărindu-mi organele sexuale. O lascivitate irepresibilă m-a cuprins instantaneu. îmi pierdusem controlul. Fata s-a apropiat si s-a aruncat în bratele mele, începând să mă sărute. Eram paralizat. Cedasem lăuntric, spusesem „Da!“. Simteam demonul lângă noi sporindu-ne dorinta, dar nu mă mai interesa. Mă predasem în stăpânirea lui.

In clipa aceea, fata si-a aplecat capul si m-a sărutat pe gât: o dată în partea dreaptă si o dată în partea stângă, exact în acele două puncte în care mă sărutase cu putin timp înainte părintele Paisie!

Am sărit ca împins de un resort, îndepărtând-o pe fată cu putere. Eram mânios, simtind că avusese loc o profanare: îmbrătisarea curată a bătrânului si sărutul pătimas al fetei erau două lucruri esential ireconciliabile. Cel dintâi era profanat de către cel de-al doilea.

Asadar, bătrânul stiuse de la început tot ceea ce urma să mi se întâmple, dar nu-mi spusese nimic. A preferat să folosească o modalitate mai delicată de a mă smulge din păcat si din mâinile Diavolului.

Pe atunci, fata respectivă nu credea în Hristos si nu avea nici o legătură cu Biserica. Se pretindea o persoană „modernă“ si lipsită de „prejudecăti“. Mai târziu, după numeroasele lucruri ciudate care i s-au întâmplat, a început să se problematizeze, să-si mai cenzureze excesele, să-si schimbe treptat viata, si în cele din urmă, prin puterea lui Hristos, a devenit si ea unul dintre mădularele vii ale Trupului Domnului, ale Bisericii Ortodoxe.

Discutând cu părintele Paisie despre problemele de acest gen, mi-a spus: „Atunci când există o legătură strânsă si o mare iubire între două suflete, ele pot cunoaste astfel de lucruri de departe. însă de cele mai multe ori intră Diavolul la mijloc si încurcă lucrurile. Pune în gând unui băiat si unei fete să meargă în acelasi loc si să se întâlnească acolo. Apoi iarăsi acelasi lucru, în altă parte, si tot asa, până când cei doi ajung să spună: «Ceva se întâmplă cu noi, ceva special!», pentru ca în cele din urmă să-i arunce în păcat. Ispititorul este un mare regizor si scenograf... De aceea nu trebuie să pună nimeni bază pe asemenea întâmplări, ca să nu se rătăcească. Dacă ceea ce ni se întâmplă este de la Dumnezeu, atunci El va găsi un alt mod de a ne înstiinta, care să ne aducă deplină certitudine“.

Intr-adevăr, asemenea chestiuni necesită un mare grad de discernământ, pe care nu-1 mai posedă multi asceti în vremea noastră.

C.

Cea de-a treia întâmplare s-a petrecut în Evros, la unitatea militară. într-o seară, încercând să spun neîncetat rugăciunea „Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-mă“, nu-mi puteam concentra nicidecum mintea, care se risipea în nenumărate alte gânduri. După îndelungi eforturi sortite esecului, mi-am zis: „Dacă nu mă pot ruga, atunci să fac măcar niste mătănii. Este si aceasta o rugăciune a trupului, iar Dumnezeu mi-o va primi, văzându-mi neputinta“.

Inainte de a apuca să fac zece mătănii, m-a înconjurat un fel de pâclă respingătoare, ros-aurie. Era un atac deschis al Diavolului. Biruit de spaimă, mi-am zis: „Lasă, mai bine să n-o încurc rău de tot!“, si am plecat în grabă.

Mai târziu m-am căit pentru lasitatea acestei atitudini. Mă temusem de lupta cu Diavolul, întrucât stiam că-i deschisesem iarăsi porti largi, prin păcatele săvârsite recent. Din nefericire, cădeam încă destul de frecvent victimă vechilor mele patimi.

M-am întors în dormitorul comun si m-am pregătit de culcare. Credeam că s-a terminat, că fusese o simplă furtună de moment. Mă înselam însă amarnic!

In zilele următoare nu m-am simtit bine. Acuzam o permanentă si inexplicabilă stare de ameteală, somnolentă si sfârseală. M-am prezentat la medicul unitătii, pe care îl cunosteam, si care m-a supus unei examinări riguroase. Nu mi-a găsit absolut nimic în neregulă. Mi-a sugerat în final, ca o măsură de precautie, să efectuez si un control stomatologic. I-am urmat sfatul, însă dentistul m-a asigurat la rândul său că sunt perfect sănătos.

Aceste simptome au continuat totusi la fel de pronuntat si de nimicitor vreme de două-trei luni. Nu mai eram în stare să fac nimic, nu mai puteam nici măcar să mă rog. Am început să bănuiesc ce se petrece abia după următoarea întâmplare.

într-o zi, am deschis Vechiul Testament pe care îl tineam într-un sertar al biroului. „Să citesc putin, dacă tot nu mă pot ruga“, m-am gândit. Surpriza pe care am avut-o a fost însă de proportii. Nu puteam distinge literele! Am simtit deodată o atât de intensă stare de slăbiciune si de greată, încât mi-am pus capul pe birou, ca să nu cad de pe scaunul pe care sedeam, constientizând în acelasi timp că era la mijloc o lucrare diavolească. Mi-am lipit Vechiul Testament de frunte, cerându-I Domnului un dram de mângâiere. încet-încet mi-am revenit. Acum stiam foarte bine ce am. Căutam un mod de a-1 vedea pe bătrânul Paisie.

Ocazia s-a ivit la următoarea permisie.

- Părinte, fă-mi o cruce! Nu sunt bine deloc. Mă simt ca si când cineva m-ar fi prins într-un năvod si m-ar trage în jos. Ametesc si am o stare de somnolentă permanentă.

M-a apucat cu dragoste si mi-a lipit capul de pieptul lui; mi-a făcut cruce de trei ori pe crestet, fără să spună un cuvânt. Asta a fost tot. Mă simteam iarăsi bine si usurat. După ce i-am descris întâmplarea, l-am întrebat cu teamă:

- Părinte, cum de are Diavolul atâta putere?

- Noi i-o cedăm, prin păcatele noastre.

Mi-am amintit rusinat de numeroasele păcate grave pe care le săvârsisem în ultima vreme. M-am dus apoi si m-am spovedit.

Trebuie să precizez că, exceptându-i pe crestinii ajunsi la înalte măsuri duhovnicesti, marea masă a oamenilor care se văd confruntati cu atacuri demonice atât de radicale este alcătuită în general din cei care au dat multe drepturi Diavolului prin contactul cu practici precum magia, spiritismul sau yoga.

La Sfânta Mănăstire Stavronikita am cunoscut un om, putin mai în vârstă decât mine, care fusese ani de zile membru conducător al miscării hinduse Hare Krishna. Când l-am întâlnit eu, se reîntorsese deja la crestinism. îmi povestea cât de mult a suferit de pe urma Diavolului din clipa în care s-a străduit să scape de sub tirania acestuia. Chinurile mele nu reprezentau într-adevăr nimic fată de ceea ce pătimise el. Toate puterile sale sufletesti ajunseseră la secătuire deplină. „Dacă nu era părintele Paisie, n-as fi putut să scap“, îmi mărturisise la un moment dat.

Există însă si oameni nefericiti care preferă să se lipsească de viata vesnică în favoarea acesteia vremelnice. Liber consimtit, ei se înrobesc Diavolului, care le oferă cel mult perspectiva unui trai plin de satisfactii în această viată, si se osândesc pe ei însisi suferintei vesnice. Crestinii iubitori de Dumnezeu sunt chemati să se roage neîncetat lui Hristos pentru aceste suflete...

In Biserica Ortodoxă este tezaurizată marea experientă a ascetilor si a sfintilor în războiul lor împotriva demonilor. Din învătătura Marelui Antonie, care a trăit în jurul anului 250 si este socotit părintele monahismului, merită evocate următoarele cuvinte:

„Asadar, prin marea minune a înomenirii Mântuitorului, Diavolul a fost nimicit si rămâne neputincios în lucrarea sa. Cu toate acestea, desi a căzut, el este tiran si nu-si află liniste, ci continuă să ameninte, fie si numai prin cuvinte. Dacă i-ar fi stat în putere, n-ar fi sovăit nici o clipă, ci îndată ar fi săvârsit răul, de vreme ce toată pornirea lui este spre rău, si mai cu seamă spre lupta împotriva noastră. [...] Demonii se străduiesc ca măcar prin închipuire să-i înfricoseze pe oameni. [...] Căci mare armă împotriva Diavolului este viata dreaptă si credinta în Hristos. Demonii se tem mai presus de toate de dreapta credintă în Hristos, întrucât cunosc foarte bine harul care s-a dat de către Mântuitorul celor credinciosi. Acest har a fost transmis de Mântuitorul prin următoarele cuvinte: Iată, v-am dat putere să călcati peste serpi si peste scorpii, si peste toată puterea vrăjmasului, si nimic nu vă va vătăma (Luca 10, 19)“ (Everghetinos, voi. IV, ed. gr., pp. 331-335).

Asadar, noi însine, prin viata noastră neatentă si păcătoasă, ne golim de harul si puterea cu care ne-a împodobit Hristos, si astfel îi dăm Diavolului dreptul si puterea să ne vatăme. Din nefericire, acest lucru se întâmplă cu atât mai frecvent în zilele noastre...





>> CAPITOLUL URMATOR >>



MARII INITIATI AI INDIEI SI PARINTELE PAISIE

Cuvânt către cititor
Referintă biografică

PARTEA INTAI - ÎMBOLDIREA SPRE RĂU
Rădăcinile mele
Aris hipnotizatorul
Alexandra
Cineva invizibil mă loveste
Un vis ciudat
Demostene masonul

PARTEA A DOUA - AJUTORUL DUMNEZEIESC
Prima vizită în Sfântul Munte
Intâlnirea mea cu Bătrânul Paisie
"Cu ce drept te amesteci în viata mea?"
Crucea izvorăste mireasmă
Vedenia
Primele mele încercări "duhovnicesti"
"Micile" harisme ale bătrânului
"Metoda" învătăturii bătrânului - Duhul Sfânt
Marea binecuvântare
Ingerul păzitor

PARTEA A TREIA - ÎNTRE DOUĂ TRADITII SPIRITUALE
Intâlnirea cu Swami Yogamukananda
Mind control - "Nu tot ce străluceste este aur..."
"Tras de păr" către Sfântul Munte
Coiful duhovnicesc
Lămurire

PARTEA A PATRA - VIATA MEA ÎN INDIA
India
Intâlnirea la Benares
Călătoria către Babaji - "zeul" întrupat
Himalaya: în ashramul "dascălului dascălilor"
La New Delhi, în ashramul lui Shri Aurobindo
La Mongyr: ashramul lui Satyananda
Oamenii ashramului
Allahabad: a doua întâlnire cu Babaji
Evenimentele spirituale
Mărturia Maicii Gavrilia
Ce am descoperit în biblioteca lor
Din nou în ashramul lui Shri Aurobindo

PARTEA A CINCEA - DUPĂ INDIA, ÎNAPOI ÎN GRECIA
Revenirea în Sfântul Munte
Lumină sau întuneric
Diavolul, îngerul si Maica Domnului
"Operatia"
Mos Ilie ....
Să nu-L ispitesti pe Domnul Dumnezeul tău
Tufa de dafin
Bătrânul străluceste
Vindecarea creierului
Armata
Bătrânul Porfirie
Rugăciunea si mantra
Dumnezeiasca împărtăsanie
Tainele crestine si lucrările magice

PARTEA A SASEA - CUGET, DECI EXIST
Efecte sociale ale învătăturii de credintă în hinduism si crestinism
Yoga: religie sau stiintă?
"Viata armonioasă" sau tehnica înselării
Inviere sau reîncarnare?
Influenta practicii yoga asupra trupului si a mintii
"Dumnezeii" hinduismului
Idolii neamurilor sunt demoni
Meditatie si autohipnoză
Epilog