[ dreapta credintă ] [ drumul sufletului dupa moarte ] [ yoga ] [ magie. vrăjitorie ] [ diavol ] [ sex ] [ avort ] [ noroc ] [ superstitii ] [ OZN ] [ muzica rock ] [ bioenergie ] [ horoscop ] [ noile buletine 666 ] [ alte religii ] [ televizor ] [ vise ] [ stiintă si religie ] [ păcate ] [ canoane ] [ căsătorie familie ] [ rugăciuni ] [ cum postim ] [ asceza ] [ foto galerie ] [ interviuri online ] [ psaltică MP3 ] [ calendar ortodox ] [ cărti ] [ duhovnici ] [ noutăti ] [ index ]
 



RĂDĂCINILE MELE

Imi amintesc că l-am întrebat odată plin de nedumerire pe bătrânul Paisie:

- Părinte, de ce mi s-au întâmplat mie toate aceste minuni?

- Pentru că de mic copil tu nu doar că n-ai fost ajutat, ci ai mai fost si îmboldit spre rău; erai îndreptătit să primesti un astfel de ajutor dumnezeiesc, iar Dumnezeu ti l-a dat pe tot dintr-o dată, mi-a spus el si m-a mângâiat.
Am devenit cu atât mai contrariat. De unde cunostea bătrânul copilăria mea? Cum reusise să-mi evalueze întreaga viată si să tragă concluzii atât de precise?
Mai târziu, după ce l-am cunoscut mai bine si m-am convins cine este părintele Paisie, am început să caut în trecutul meu întâmplările care mi-au croit drumul de mai târziu.

*

Tata aducea mereu cărti în casă, chiar dacă nu le citea. Pe mine mă atrăsese din fragedă tinerete lectura. Eram în clasa a V-a, la gimnaziu, când am descoperit acasă o carte cu paginile netăiate. Titlul său era: „Râul Jackot, Puterea autoconcentrării - Metode pentru dezvoltarea memoriei si a ratiunii“.

„Mă va ajuta să învăt formulele la matematică“, m-am gândit. în realitate nu m-a ajutat la nimic. Am luat-o si am început să citesc. în casă nimeni nu era preocupat si n-a luat aminte la ce citeam. în afară de o anumită filosofie legată de om si de puterile ascunse ale mintii, cartea propunea si niste exercitii practice pentru dezvoltarea memoriei, pentru cresterea puterii de concentrare asupra unui singur subiect, pentru capacitatea de a ne controla gândurile. Am fost într-adevăr impresionat si am început să mă îndeletnicesc cu exercitiile din carte.

Multi ani mai târziu, abia în universitate, am ajuns la un contact mai profund cu yoga. Mi-am dat seama că acele exercitii din vârsta copilăriei erau exercitii yoghine „laicizate“. „Acest scriitor, Râul Jackot, trebuie că a fost yoghin“, mi-am spus atunci cu convingere.

In adolescentă mă frământau deja multe întrebări si nedumeriri despre realitatea înconjurătoare si despre sine. îmi amintesc că la vârsta de 12-13 ani am petrecut o vară întreagă aproape singur, adânc preocupat de aceste lucruri, îmi evitam prietenii, care jucau continuu fotbal. Cu unul-doi dintre ei discutam când si când. îsi puneau anumite probleme, dar nu la intensitatea cu care o făceam eu.întrebarea primordială, de al cărei răspuns depindeau toate răspunsurile din lantul întrebărilor mele, era: Există sau nu există Dumnezeu?

La această întrebare de fond ajungeam întotdeauna atunci când mă apucam să cercetez oricare dintre diversele probleme care mă preocupau. Mi-am dat seama repede că raportarea mea la lume, maniera în care înfruntam toate evenimentele, întreaga mea viată - depindeau în chip absolut de răspunsul pe care l-as fi dat la această întrebare fundamentală.

Mă problematizam intens, citeam cărti, discutam cu anumiti prieteni, dar nu aflam nici un liman.

Prietenii mei, întâlnindu-mă în plimbările mele solitare pe vreun pod sau prin pădure, la amiază, mă tachinau cu întrebarea: „Ce s-a întâmplat? Ai răspuns la întrebare? Există sau nu există Dumnezeu?“. Putini dintre ei îmi întelegeau si respectau zbuciumul. Ceilalti erau pur si simplu dezinteresati si preferau totdeauna jocul cu mingea. Dacă n-as fi fost eu cel care îi ajuta la lectii, si dacă n-as fi fost atât de înalt si de bine legat, n-as fi scos-o la capăt usor cu întepăturile lor.

Tata a remarcat frământarea si dragostea mea pentru lectură. Răscolisem toată biblioteca din casă. „Hai să te duc la un prieten de-al meu, să-ti dea niste cărti. Are multe si bune“, mi-a propus el.

Intr-adevăr, într-o după-amiază am vizitat împreună casa acelei cunostinte si am luat câteva cărti. Cartea care m-a influentat covârsitor a fost cea a lordului Bertrand Russell, reputatul umanist social-democrat si totodată fondatorul organizatiei Amnesty International. Era intitulată „What I believe“ („Ce cred eu“). Primul ei capitol, având în jur de saizeci de pagini, purta titlul „Pentru ce nu sunt crestin“. Această carte a schimbat cursul vietii mele. Din acea clipă nu m-am mai preocupat de crestinism.

Bertrand Russell se declara ateu; cartea n-a reusit totusi să mă convingă că nu există Dumnezeu, după cum nu mă încumetam nici să postulez cu certitudine existenta Lui. Problema a rămas suspendată, fără răspuns.

Dar Russell a izbutit să mă distanteze de religia crestină si de preceptele ei, fată de care n-am mai arătat nici un interes. Adevărul este că nu întâlneam nici o replică serioasă venită din partea crestinilor. Revistele si cărtile crestine care mi-au căzut în mâini aveau un nivel pueril în comparatie cu cartea lui Russell. Nu intrasem încă în contact cu adânca traditie patristică.

Lordul îsi făcuse datoria: mi-au trebuit alti zece ani pentru a decide să mă înfrunt iarăsi cu întrebarea dintâi -Există sau nu există Dumnezeu? între timp trecuseră multe peste sufletul meu. Tentatii ideologice, teorii politice si filosofice, miscări sociale - precum cea din mai 1968, hippy, muzică rock, partide, sindicalism, night-cluburi si multe altele. Căutam cu patos odihna pe care o aduce adevărul.

„Drama ta este că ai o minte strasnică - Mercedes! - dar n-ai frână. Din pricina aceasta te-ai lovit rău. încetează să mai faci experiente pe tine. Cât ai să rezisti? Mintea rabdă mult, dar nu trebuie să o lovim, să vedem când va ceda“, mi-a spus după ani de zile părintele Paisie, la prima noastră întâlnire.



>> CAPITOLUL URMATOR >>



MARII INITIATI AI INDIEI SI PARINTELE PAISIE

Cuvânt către cititor
Referintă biografică

PARTEA INTAI - ÎMBOLDIREA SPRE RĂU
Rădăcinile mele
Aris hipnotizatorul
Alexandra
Cineva invizibil mă loveste
Un vis ciudat
Demostene masonul

PARTEA A DOUA - AJUTORUL DUMNEZEIESC
Prima vizită în Sfântul Munte
Intâlnirea mea cu Bătrânul Paisie
"Cu ce drept te amesteci în viata mea?"
Crucea izvorăste mireasmă
Vedenia
Primele mele încercări "duhovnicesti"
"Micile" harisme ale bătrânului
"Metoda" învătăturii bătrânului - Duhul Sfânt
Marea binecuvântare
Ingerul păzitor

PARTEA A TREIA - ÎNTRE DOUĂ TRADITII SPIRITUALE
Intâlnirea cu Swami Yogamukananda
Mind control - "Nu tot ce străluceste este aur..."
"Tras de păr" către Sfântul Munte
Coiful duhovnicesc
Lămurire

PARTEA A PATRA - VIATA MEA ÎN INDIA
India
Intâlnirea la Benares
Călătoria către Babaji - "zeul" întrupat
Himalaya: în ashramul "dascălului dascălilor"
La New Delhi, în ashramul lui Shri Aurobindo
La Mongyr: ashramul lui Satyananda
Oamenii ashramului
Allahabad: a doua întâlnire cu Babaji
Evenimentele spirituale
Mărturia Maicii Gavrilia
Ce am descoperit în biblioteca lor
Din nou în ashramul lui Shri Aurobindo

PARTEA A CINCEA - DUPĂ INDIA, ÎNAPOI ÎN GRECIA
Revenirea în Sfântul Munte
Lumină sau întuneric
Diavolul, îngerul si Maica Domnului
"Operatia"
Mos Ilie ....
Să nu-L ispitesti pe Domnul Dumnezeul tău
Tufa de dafin
Bătrânul străluceste
Vindecarea creierului
Armata
Bătrânul Porfirie
Rugăciunea si mantra
Dumnezeiasca împărtăsanie
Tainele crestine si lucrările magice

PARTEA A SASEA - CUGET, DECI EXIST
Efecte sociale ale învătăturii de credintă în hinduism si crestinism
Yoga: religie sau stiintă?
"Viata armonioasă" sau tehnica înselării
Inviere sau reîncarnare?
Influenta practicii yoga asupra trupului si a mintii
"Dumnezeii" hinduismului
Idolii neamurilor sunt demoni
Meditatie si autohipnoză
Epilog