[ dreapta credintă ] [ drumul sufletului dupa moarte ] [ yoga ] [ magie. vrăjitorie ] [ diavol ] [ sex ] [ avort ] [ noroc ] [ superstitii ] [ OZN ] [ muzica rock ] [ bioenergie ] [ horoscop ] [ noile buletine 666 ] [ alte religii ] [ televizor ] [ vise ] [ stiintă si religie ] [ păcate ] [ canoane ] [ căsătorie familie ] [ rugăciuni ] [ cum postim ] [ asceza ] [ foto galerie ] [ interviuri online ] [ psaltică MP3 ] [ calendar ortodox ] [ cărti ] [ duhovnici ] [ noutăti ] [ index ]
 



LA MONGYR: ASHRAMUL LUI SATYANANDA

După o călătorie lungă de unul singur cu trenul, am ajuns la prânz în Mongyr. Situat nu departe de Calcutta, este unul din numeroasele orase-sate ale Indiei, întemeiat în apropierea fluviului Gange, care în acel punct era groaznic de murdar. Apele lui gri, pline de mizerie, formau o albie largă cu plaje extinse. Mi-era scârbă să-1 si privesc. Indienii făceau baie în el, îi beau apa, ba chiar luau si pentru acasă, ca „binecuvântare“ de la fluviul sfânt.

Am coborât din tren înfometat. Putin mai departe de gară am zărit niste cratite mari, negre, asezate pe o bancă de lemn, sub o copertină din trestii pătată de jur-împrejur cu zoaie, adăpostind încă două mese deasupra cărora roia un nor de muste. Acesta era restaurantul. M-am îndreptat în directia lui. Deja mă obisnuisem, desi sunt sigur că nici un european nu s-ar fi lăsat convins să mănânce acolo. La fel procedasem si eu în primele zece zile. Apoi, însă, foamea si epuizarea mi-au învins repulsia. Am comandat trei portii si niste iaurt... Am fost realmente multumit de mâncare. Trecusem în tabăra cealaltă, si îi socoteam deja pe europeni formalisti în privinta curăteniei.

Sătul, am pornit în căutarea unui taxi care să mă ducă la ashram. Am abordat un taximetrist indian, care însă mi-a cerut un pret nebunesc, zâmbindu-mi si batjocoritor pe deasupra. „Acum te am la mână, albule bogat si ticălos, iar tu o să plătesti“ - încerca să-mi sugereze prin întreaga sa atitudine. îsi manifesta franc ostilitatea, alimentată si de o serie de motive cărora le pot găsi totusi justificări. în locul lui, poate că eu as fi fost încă si mai agresiv. M-am apropiat de următorii taximetristi. Preturile depăseau în continuare absolut orice imaginatie. Pe de altă parte, nici nu stiam drumul către ashram. Asadar m-am învoit în final cu unul dintre ei, după ce a coborât pretul la jumătate. Judecând după tarifele practicate în celelalte orase, pentru un astfel de pret mă asteptam să călătorim cel putin jumătate de oră. Am intrat deci în taxi. Usa se deschidea ca la automobilele anilor '40. „Bine, dar mai există astăzi fabrici care continuă să producă modelele anilor '40?“, mă întrebam în gând. „Ce se întâmplă, nu cumva le vând occidentalii din stocuri? Dar de atunci si până acum, mai au oare stocuri?!“. Am rămas până astăzi cu această nedumerire.

După nici 5 minute, taximetristul m-a lăsat în fata unei porti de fier încuiate. Dacă stiam că era atât de aproape, as fi mers negresit pe jos. Am realizat dintr-o dată cât de mult m-a furat. Coborând în tăcere, am avut surpriza să văd că se încumetă să-mi ceară si bani în plus. Striga si dădea din mâini. Mă miram cum de reusisem încă să-mi păstrez calmul. în spatele portii de fier, o femeie îmbrăcată în rasa yoghinilor urmărea scena. Era de partea compatriotului ei. După ce a făcut o întreagă tevatură si după ce s-a convins că nu va obtine absolut nimic în plus, taximetristul a zâmbit satisfăcut, bucuros de lozul care îi căzuse în mâini, m-a salutat batjocoritor si a plecat.

Eram deprimat. întâlneam pretutindeni acelasi si acelasi comportament. Mă asteptasem ca această femeie între două vârste, purtând rasa portocalie de swami, să sustină dreptatea. N-a miscat nici un deget, n-a rostit un cuvânt. Atitudinea ei mă dezamăgise.

I-am vorbit.

- Vreau să-1 văd pe guru.

Mi-a răspuns sobru si sec:

- Asteaptă.

A trimis un copilas să întrebe ceva. Eu asteptam dincolo de poarta de fier zăvorâtă, care se afla la poalele unui deal, de jur-împrejurul căruia fuseseră ridicate ziduri mai înalte decât statura unui om. Ashramul se afla sus, pe vârful dealului; acolo existau câteva clădiri, iar în centru se construia acum un bloc înalt. Din vârf si până la zidurile de jos nu erau decât copaci, grădini, curti si câteva ateliere. După un timp, micutul s-a întors. Si-au spus ceva între ei în indiană. Poarta cea mare de fier s-a deschis, am înaintat cu totii către o cărare ce urca, iar la un moment dat ne-am oprit tăcuti, asteptând. în tot cazul, femeia nu mă simpatiza. După vreun sfert de oră a apărut un occidental, swami si el, firav, de înăltime medie si foarte păros, având înjur de 30 de ani. Purta de asemenea rasă portocalie.

Am intrat într-o cameră si a început un mic interogatoriu: „Cine esti? De unde vii? Pe cine cunosti în Grecia? Suferi de vreo boală? Iei ceva medicamente?

Fumezi narcotice? Marijuana?“, si multe alte întrebări. Ne-am simpatizat reciproc, cu toate că rolul său era mai curând antipatic.

- Vreau să-1 văd pe guru Satyananda, am spus.

- Nu-i aici, este în Australia.

Nu mi-am ascuns nici mirarea, nici dezamăgirea. Bătusem atâta drum! Si totusi nu luasem în calcul această posibilitate! Reactia mea i-a făcut o bună impresie. Mă gândeam că m-ar primi, dacă încă m-as arăta interesat să rămân. în cele din urmă, mi-am manifestat dorinta în acest sens. Mi-a înmânat spre lectură un regulament al ashramului, pe care trebuia să-1 si păstrez în cazul în care as fi rămas. Mai trebuia să le predau banii, pasaportul, biletele. Apoi, să nu fumez hasis, să nu consum băuturi alcoolice, să nu creez în general probleme. în sfârsit, să plătesc 100 de dolari pe zi. Abia am reusit să-mi reprim un strigăt de indignare! Cu 100 de dolari as fi petrecut o lună si jumătate în India, si ei îi voiau într-o singură zi?! Toti banii cu care venisem din Grecia erau 250 de dolari.

- Nu am, i-am spus, si acesta era adevărul.

- Bine, vom merge la conducătorul ashramului si el va hotărî dacă te primeste sau nu, mi-a răspuns.

„Sper ca aceasta să fie ultima verificare“, m-am gândit.

Am străbătut un coridor lung, la capătul căruia am intrat într-o cameră. înăuntru erau trei swami; unul de vârstă mijlocie, unul de 30 de ani si un tânăr de vreo 20. Purtau cu totii rase. M-am asezat pe un scaun si asteptam, precum mi se spusese.

Am aflat îndată un nou prilej de uimire: conducătorul era tocmai tinerelul! Ceilalti culegeau sfaturi si îndrumări de la el. Ascultau cu deferentă, îi puneau diverse întrebări si îl aprobau în tot ceea ce le spunea. Era foarte slab, aproape scheletic, cu capul ras, cu ochi mari, cu un chip mai degrabă urât, dar totusi simpatic. Era prognatic: mandibula îi iesea în afară. Avea un glas linistit si domol.

In timp ce le vorbea, lăsând aparent impresia că mi-ar ignora prezenta cu desăvârsire, a început să-si exercite anumite puteri asupra mea. Am simtit ceva nevăzut apropiindu-se de mine, întocmai ca pe vremea când practicam Mind Control. Am înteles imediat că eram iarăsi supus unei perchezitii lăuntrice! N-aveam nimic de ascuns. Am rămas deci linistit, pasnic, fără vreo urmă de împotrivire. Ceva imaterial, mental, o energie care provenea de la tânărul acela se focalizase asupra mea si îmi „cotrobăia“ prin minte. Era însă o căutare superficială, care dădea mai curând târcoale mintii decât să pătrundă înlăuntrul ei. Mai degrabă se străduia să interpreteze deductiv anumite indicii, fără să poată cunoaste direct si plenar, printr-un contact profund si nemijlocit, asa cum făcea bătrânul Paisie, care prin conlucrarea Sfântului Duh „păsea“ pur si simplu prin mine si pătrundea în adâncurile cele mai intime ale mintii si ale sufletului meu.

Insă, dacă raportat la părintele Paisie această „cotrobăială“ era doar o glumă, în comparatie cu Mind Control ea se dovedea mai intensă. în orice caz, era manifestarea certă a unei puteri iesite din comun, inaccesibilă unui om obisnuit. Am fost impresionat. Primul meu contact cu tânărul guru (pe care îl numeau Niranjan) era revelatoriu. în ce consta revelatia semnificativă? în faptul că el reusea această performantă în timp ce continua să vorbească cu ceilalti si fără să depună nici un efort vizibil.

După plecarea celorlalti doi, s-a întors direct spre mine si mi-a spus că sunt primit în ashram. Urma să-mi plătesc sederea, dar nu cu 100 de dolari, ci cu doar 5 rupii pe zi (atunci un dolar echivala cu 10-12 rupii). Foarte curând după aceea am întrebat un muncitor care lucra la blocul ce se construia în mijlocul ashramului, si mi-a spus că primea 4 rupîi pentru o zi de muncă. Prin urmare, plăteam bine pentru conditiile din India. Totusi, fată de cât îmi ceruseră initial, m-as fi putut socoti privilegiat.

După ce ne-am spus obisnuitele banalităti, m-am hotărât să-1 întreb:

- Ce mi-ai făcut adineaori?

- Iartă-mă, dar era datoria mea să fac astfel, sunt conducătorul ashramului si trebuie să stiu cine intră aici, s-a apărat el.

- Nu-i nici o problemă, i-am spus.

Mă impresionase însă neplăcut faptul că procedase pe ascuns, fără stirea si consimtământul meu. Din contră, bătrânul îmi cerea întotdeauna încuviintarea în asemenea situatii.

Nu mi-am putut reprima curiozitatea:

- Ce-ai văzut? l-am întrebat.

- Lucruri bune, mi-a răspuns el, fără alte detalii...

A chemat apoi pe cineva să-mi arate unde voi rămâne.

Camera mea se afla la parterul unei clădiri si era dotată cu o toaletă interioară, un robinet si un pat de lemn, făcut din scânduri si acoperit cu o pânză împotriva tântarilor. Avea si o saltea extrem de murdară. Cu toate că eram de ceva timp în India si mă obisnuisem cu mizeria, mi-a fost atât de scârbă încât am scos-o si mi-am întins sacul de dormit direct pe scânduri.

In primele zile am locuit singur. Mi-au trimis însă ulterior un tovarăs de cameră. Era un francez de vreo 20 de ani, pe nume Benoir.

Dis-de-dimineată, o dată cu răsăritul soarelui, serveam câteva bucătele microscopice de rahat si o cană mare de ceai. Ne mutam apoi într-o sală mare, unde se cântau fragmente din Gita, cartea sfântă a hinduismului, vreme de aproximativ o oră. După aceea începea lucrul. La prânz, pentru a primi mâncarea treceam cu farfuria în mână prin fata cazanului, exact ca în armată, după care mâneam sezând pe jos, oriunde găseam loc liber si companie agreabilă. Apoi ne împrăstiam la diverse activităti: treburi de tot felul, sau exercitii yoga. Eu obisnuiam să frecventez după prânz cursurile unei sectii de Nidra Yoga („yoga relaxării“). în continuare, munceam până la apusul soarelui, după care ne adunam cu totii -bărbati, femei, copii - într-o sală mare pentru sadsang sau kirtan. Cântam adică diverse imnuri cu continut religios, acompaniati de un instrument. Cineva spunea un vers, pe care ceilalti îl reluau apoi în cor. Era ceva oarecum asemănător cu vecernia ortodoxă.

Versurile erau în hindusă si nu le întelegeam semnificatia. Mai târziu am aflat că ele contineau în general cuvinte de adorare a gurului, dar si a zeilor Krishna, Shiva, Paravati, Vishnu, si a multor alti zei din panteonul hindus. Eu priveam aceste cântece ca pe un simplu folclor, căci nu credeam în acesti zei, si îmi venea încă destul de greu să accept că oamenii din jurul meu erau cu adevărat politeisti, precum vechii greci. Asa cum noi crestinii credem în Hristos, în acelasi chip acestia cred în Shiva si în Krishna, de pildă. Pentru constiinta mea fusese în principiu atât de improbabil, atât de irational ca asa ceva să se mai întâmple în secolul XX, încât am ezitat la început să admit că aveam de-a face cu credinta în multi zei străini. Un politeism viu. Vechea idolatrie care supravietuieste până în zilele noastre! Cu toate acestea, eu mă încăpătânam încă să o tratez ca pe o amuzantă traditie folclorică.

într-o seară cu lună plină, au pregătit un „altar“. Au săpat o groapă, au împodobit-o frumos si au aprins focul. Apoi au început să se învârtă de jur-împrejur cântând si azvârlind din când în când în foc câte o mână dintr-un amestec de lemnisoare, orez si flori. L-am văzut pe unul dintre prietenii mei acolo si m-am alăturat si eu. Totul mi se părea pitoresc. N-a participat întreaga comunitate, nici conducătorul ashramului, ci doar o parte dintre swami. La sfârsit, am întrebat pe cineva: „Ce-am făcut aici, de fapt?“. Mi-a spus că fusese adusă o jertfă unui zeu al cărui nume nu mi-1 amintesc, ca să ne ajute si să ne steargă păcatele. A adăugat că, potrivit traditiei hinduse, atunci când este lună plină se fac asemenea slujbe si oamenii îsi mărturisesc păcatele la lună. Este ceea ce ei numesc o „curătire“.

Am rămas surprins si încurcat. Cea care îmi spunea si care credea aceste lucruri era o nemtoaică, o swami pe nume Prakas, având în jur de 45 de ani. Mi-a mai spus că de multe ori pe an îi vede pe localnicii din Mongyr adunându-se pe tărmurile Gangelui si urmând această traditie.

N-am dat atunci prea multă atentie întâmplării, nici nu m-a preocupat în mod special, ci a trecut fără să-mi prilejuiască o problematizare serioasă. Astăzi constientizez însă că atât credinta respectivă, cât si acea formă de aplicare a ei practică, vin în directă contradictie cu învătătura Evangheliei. Conform credintei crestine, dumnezeiescul sânge pe care Hristos 1-a vărsat pe cruce din voia Sa si din marea Sa iubire de oameni, numai el are puterea de a sterge păcatele... Este încă o diferentă flagrantă între credinta crestină si cea hindusă.





>> CAPITOLUL URMATOR >>



MARII INITIATI AI INDIEI SI PARINTELE PAISIE

Cuvânt către cititor
Referintă biografică

PARTEA INTAI - ÎMBOLDIREA SPRE RĂU
Rădăcinile mele
Aris hipnotizatorul
Alexandra
Cineva invizibil mă loveste
Un vis ciudat
Demostene masonul

PARTEA A DOUA - AJUTORUL DUMNEZEIESC
Prima vizită în Sfântul Munte
Intâlnirea mea cu Bătrânul Paisie
"Cu ce drept te amesteci în viata mea?"
Crucea izvorăste mireasmă
Vedenia
Primele mele încercări "duhovnicesti"
"Micile" harisme ale bătrânului
"Metoda" învătăturii bătrânului - Duhul Sfânt
Marea binecuvântare
Ingerul păzitor

PARTEA A TREIA - ÎNTRE DOUĂ TRADITII SPIRITUALE
Intâlnirea cu Swami Yogamukananda
Mind control - "Nu tot ce străluceste este aur..."
"Tras de păr" către Sfântul Munte
Coiful duhovnicesc
Lămurire

PARTEA A PATRA - VIATA MEA ÎN INDIA
India
Intâlnirea la Benares
Călătoria către Babaji - "zeul" întrupat
Himalaya: în ashramul "dascălului dascălilor"
La New Delhi, în ashramul lui Shri Aurobindo
La Mongyr: ashramul lui Satyananda
Oamenii ashramului
Allahabad: a doua întâlnire cu Babaji
Evenimentele spirituale
Mărturia Maicii Gavrilia
Ce am descoperit în biblioteca lor
Din nou în ashramul lui Shri Aurobindo

PARTEA A CINCEA - DUPĂ INDIA, ÎNAPOI ÎN GRECIA
Revenirea în Sfântul Munte
Lumină sau întuneric
Diavolul, îngerul si Maica Domnului
"Operatia"
Mos Ilie ....
Să nu-L ispitesti pe Domnul Dumnezeul tău
Tufa de dafin
Bătrânul străluceste
Vindecarea creierului
Armata
Bătrânul Porfirie
Rugăciunea si mantra
Dumnezeiasca împărtăsanie
Tainele crestine si lucrările magice

PARTEA A SASEA - CUGET, DECI EXIST
Efecte sociale ale învătăturii de credintă în hinduism si crestinism
Yoga: religie sau stiintă?
"Viata armonioasă" sau tehnica înselării
Inviere sau reîncarnare?
Influenta practicii yoga asupra trupului si a mintii
"Dumnezeii" hinduismului
Idolii neamurilor sunt demoni
Meditatie si autohipnoză
Epilog