[ dreapta credintă ] [ drumul sufletului dupa moarte ] [ yoga ] [ magie. vrăjitorie ] [ diavol ] [ sex ] [ avort ] [ noroc ] [ superstitii ] [ OZN ] [ muzica rock ] [ bioenergie ] [ horoscop ] [ noile buletine 666 ] [ alte religii ] [ televizor ] [ vise ] [ stiintă si religie ] [ păcate ] [ canoane ] [ căsătorie familie ] [ rugăciuni ] [ cum postim ] [ asceza ] [ foto galerie ] [ interviuri online ] [ psaltică MP3 ] [ calendar ortodox ] [ cărti ] [ duhovnici ] [ noutăti ] [ index ]
 



INDIA

Geografic, India se înfătisează ca o întindere colosală: aproximativ cât jumătate din Europa. Există deserturi, precum si păduri tropicale. Există văi nemărginite si munti gigantici. Cel mai înalt lant muntos din lume, Himalaya, acoperă tot tinutul nordic.

Pe o asemenea întindere, clima traversează toate treptele. Termometrul ajunge la temperaturi extreme, atât peste zero (în sud), cât si sub zero (în nord). Climă tropicală, cu ploi, vegetatie bogată, căldură insuportabilă în sud, dar si continentală, cu ghetari si zăpezi abundente în nord. Există, fireste, multe diferente sau variatiuni locale. Rasele care populează acest teritoriu sunt din cele mai diverse. In sud se evidentiază caracteristicile negroide, cu nasuri turtite, buze groase si pielea foarte închisă. Mai sus, trăsăturile indo-europene, cu nasuri drepte, fete bine conturate, degete lungi, încheietura mâinii fină, pielea relativ deschisă. In nord domină trăsăturile mongoloide, cu pometi ascutiti, ochi oblici si pielea neagră-rosie-galbenă. Asadar, un veritabil amestec de rase.

In prezent, fiecare religie are deja acolo milioane de discipoli. în general, s-a răspândit printre necunoscători impresia că toti locuitorii ar fi hindusi. Această părere este departe de realitate. Există foarte multi musulmani, crestini, buddhisti, sikhi, hindusi, precum si o impresionantă multime de secte, izvorâte atât din hinduism, cât si din celelalte religii. Rivalitatea religioasă este ferventă, cu nenumărate confruntări sângeroase si cu mii de victime, atât în trecut cât si în zilele noastre (sunt edificatoare în acest sens confruntările dintre musulmani si hindusi din timpul lui Gandhi, sau cele dintre sikhi si hindusi astăzi). Termenul „confruntări“ nu este poate cel mai adecvat, întrucât avem practic de-a face cu adevărate războaie, dat fiind că victimele sunt de numărul miilor, iar conflictele se întind pe îndelungate perioade de timp.

Limba care se vorbeste cu predilectie este... engleza! Nu doar turistii, ci si indienii comunică între ei în engleză. Dialectele sunt atât de numeroase si atât de diferite, încât băstinasii nu se pot efectiv întelege. Spre exemplu, locuitorii din sudul Indiei nu-i pot întelege pe cei din nord, astfel încât se văd nevoiti să folosească limba engleză.

Faptul că un asemenea teritoriu gigantic - atât geografic, cât si sub aspectul populatiei - s-a putut uni într-un singur stat, este demn de uimire. Se întelege însă că vorbim despre un stat care se confruntă cu multe probleme; la putin timp după ce a luat fiintă, s-au desprins din el două mari părti, Bangladeshul si Pakistanul, situatie care creează si astăzi frecvente tulburări.

Englezii sunt cei care au construit retelele de poduri si căi ferate pe întinderile nesfârsite ale tării. Mai ales reteaua de cale ferată este remarcabilă din punct de vedere al organizării, al diversitătii si al posibilitătilor programului. Multi străini sunt peste măsură de impresionati. Englezii au creat, de asemenea, un bun serviciu postal care functionează eficient până astăzi. în sfârsit, tot ei au dat si limba, care se utilizează în prezent pe toată suprafata tării. Cu aceste trei mijloace importante au reusit să „coaguleze“ imensul teritoriu. Nu-mi stă în intentie să-i laud pe englezi, care urmăreau propriile avantaje si actionau autoritar si interesat, dar aceasta este realitatea.

Ca popor, sau mai bine zis ca locuitori ai acestui tinut, căci nu pot fi socotiti o natiune omogenă, indienii manifestă până astăzi un covârsitor sentiment de inferioritate în fata albilor. Se simt importanti atunci când poartă conversatii sau întretin vreo relatie oarecare cu un alb. Desi epoca colonială s-a sfârsit, cel putin la arătare, totusi în sufletul lor se simte încă această vasalitate. Ea se exprimă până si în miscările si privirea lor. Multi indieni cultivati cu care m-am întâlnit fie si numai pentru o jumătate de oră îmi cereau să le las un semn, o scrisoare, ceva care să certifice că avuseseră un contact cu un alb, cu un apusean, lucru ce le-ar fi crescut „actiunile“ în mediul lor.

Un medic indian, în vârstă de aproape 60 de ani, apartinând unei clase sociale bogate, a fost atât de satisfăcut de prezenta mea atunci când l-am vizitat în cabinetul său, încât mi-a tot prelungit sederea prin diverse discutii politicoase de interes general si, vrând să mă convingă de faptul că avea relatii cu albi, ceea ce pentru indieni este simbolul unui anumit prestigiu social, a scos cu grijă si mi-a arătat o scrisoare pe care i-o trimisese un student oarecare din Europa în urmă cu doi ani. Adaptat structurii sufletesti a indienilor, acest gest se traduce astfel: „Sunt important, sunt o personalitate, nu sunt un nimeni“.

Complexul acesta de inferioritate le este cultivat prin teribila discrepantă economică dintre ei si albi, prin influenta cinematografului - unde albii sunt prezentati ca super-oameni - si prin coplesitoarea suprapopulare, care zdrobeste persoana. Sunt atât de multi! Se pierd în multime.

Albii se disting întotdeauna. Cu exceptia pietei din New Delhi si a aeroportului din Bombay, în orice alt loc deveneam tinta tuturor privirilor. Odată, călătorind împreună cu un englez pentru câteva zile, ne-am oprit într-un oras să căscăm gura în fata unei case superbe. Instantaneu ne-au înconjurat 30-40 de indieni, care ne priveau cu uimire de la 2-3 metri distantă. Prietenul a râs si a început să-i mâne precum ciobanul oile - fără nici o exagerare! Se supuneau oricărui semn. Eram stânjenit de aroganta englezului, dar si de pasivitatea indienilor. Acest complex de inferioritate coexistă cu o agresivitate mocnită, născută din invidie. Nu sunt străini de aceste probleme psihologice nici cei cultivati, nici cei vârstnici, nici yoghinii avansati. Totusi, nu se manifestă agresiv decât atunci când sunt în grupuri.

îmi amintesc că, odată, la Benares, am avut o dispută cu un riscar. Ne transportase cu bicicleta si îi plătisem un pret bun, însă voia mai mult: eram turisti, albi, aveam bani... trebuia să plătim înzecit. Desigur, noi plăteam întotdeauna mult mai mult decât indienii, dar ei pretindeau încă si mai mult. Asa se întâmpla mereu: desi la început ne învoiam la pret, în final cereau mai mult. Aceste animozităti deveniseră pentru noi rutină, astfel încât păstram o atitudine calmă si intransigentă, fără să cedăm.

Riscarul despre care vorbeam, după ce a făcut asadar obisnuitele mofturi, ne-a înjurat si a plecat amenintându-ne în limba lui. După câteva ceasuri l-am întâlnit din nou pe un alt drum, având chef de ceartă si cerând ajutor împotriva noastră.

Atunci am văzut venind în fugă de pe o strădută îngustă doi-trei oameni de vârstă mijlocie, agitându-si mâinile amenintător si scrâsnind din dinti, fiind urmati de niste indivizi dubiosi pregătiti să incite la încăierare. Surprinsi de turnura evenimentelor, am rămas nemiscati, descumpăniti.

Insă mirarea a crescut când acest buluc amenintător s-a apropiat la doi metri de mine: brusc, toate amenintările si încercările de intimidare s-au oprit. Ura si dorinta de răzbunare s-au stins ca un fum. Stăteau în fata mea si mă priveau încremeniti, putin rusinati. Această întorsătură dădea situatiei o notă hazlie, încât mi-a venit să râd. Ne-am privit si apoi mi-am văzut de drum, în vreme ce unii mai strigau jumătăti de cuvinte, ca să nu rămână cu totul de rusine.

Până astăzi mă întreb ce se întâmplase de fapt. A fost complexul indienilor fată de albi? A fost frica în fata vechilor stăpâni? Nu cumva m-a ocrotit vreo rugăciune a bătrânului Paisie?



>> CAPITOLUL URMATOR >>



MARII INITIATI AI INDIEI SI PARINTELE PAISIE

Cuvânt către cititor
Referintă biografică

PARTEA INTAI - ÎMBOLDIREA SPRE RĂU
Rădăcinile mele
Aris hipnotizatorul
Alexandra
Cineva invizibil mă loveste
Un vis ciudat
Demostene masonul

PARTEA A DOUA - AJUTORUL DUMNEZEIESC
Prima vizită în Sfântul Munte
Intâlnirea mea cu Bătrânul Paisie
"Cu ce drept te amesteci în viata mea?"
Crucea izvorăste mireasmă
Vedenia
Primele mele încercări "duhovnicesti"
"Micile" harisme ale bătrânului
"Metoda" învătăturii bătrânului - Duhul Sfânt
Marea binecuvântare
Ingerul păzitor

PARTEA A TREIA - ÎNTRE DOUĂ TRADITII SPIRITUALE
Intâlnirea cu Swami Yogamukananda
Mind control - "Nu tot ce străluceste este aur..."
"Tras de păr" către Sfântul Munte
Coiful duhovnicesc
Lămurire

PARTEA A PATRA - VIATA MEA ÎN INDIA
India
Intâlnirea la Benares
Călătoria către Babaji - "zeul" întrupat
Himalaya: în ashramul "dascălului dascălilor"
La New Delhi, în ashramul lui Shri Aurobindo
La Mongyr: ashramul lui Satyananda
Oamenii ashramului
Allahabad: a doua întâlnire cu Babaji
Evenimentele spirituale
Mărturia Maicii Gavrilia
Ce am descoperit în biblioteca lor
Din nou în ashramul lui Shri Aurobindo

PARTEA A CINCEA - DUPĂ INDIA, ÎNAPOI ÎN GRECIA
Revenirea în Sfântul Munte
Lumină sau întuneric
Diavolul, îngerul si Maica Domnului
"Operatia"
Mos Ilie ....
Să nu-L ispitesti pe Domnul Dumnezeul tău
Tufa de dafin
Bătrânul străluceste
Vindecarea creierului
Armata
Bătrânul Porfirie
Rugăciunea si mantra
Dumnezeiasca împărtăsanie
Tainele crestine si lucrările magice

PARTEA A SASEA - CUGET, DECI EXIST
Efecte sociale ale învătăturii de credintă în hinduism si crestinism
Yoga: religie sau stiintă?
"Viata armonioasă" sau tehnica înselării
Inviere sau reîncarnare?
Influenta practicii yoga asupra trupului si a mintii
"Dumnezeii" hinduismului
Idolii neamurilor sunt demoni
Meditatie si autohipnoză
Epilog