[ dreapta credintă ] [ drumul sufletului dupa moarte ] [ yoga ] [ magie. vrăjitorie ] [ diavol ] [ sex ] [ avort ] [ noroc ] [ superstitii ] [ OZN ] [ muzica rock ] [ bioenergie ] [ horoscop ] [ noile buletine 666 ] [ alte religii ] [ televizor ] [ vise ] [ stiintă si religie ] [ păcate ] [ canoane ] [ căsătorie familie ] [ rugăciuni ] [ cum postim ] [ asceza ] [ foto galerie ] [ interviuri online ] [ psaltică MP3 ] [ calendar ortodox ] [ cărti ] [ duhovnici ] [ noutăti ] [ index ]
 



COIFUL DUHOVNICESC

Deci iară le-a vorbit Iisus zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel ce îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric...

(Ioan 8, 12)

Experienta acestui război mental - războiul gândurilor, o mai făcusem deseori, dar nu atât de intens.

A doua oară când am avut de înfruntat un război fulminant, identic celui din întâmplarea cu Portărita, a fost atunci când mi-am propus să optez decisiv între ortodoxie si yoga. Hotărâsem să fac un efort sistematic de a studia comparativ texte si puncte de vedere avizate, atât ortodoxe cât si yoghine. Am adunat cărti si reviste din amândouă părtile, mi-am cumpărat un caiet gros si am început transcrierea metodică si compararea celor două puncte de vedere. Dispuneam deja si de un bagaj de experiente personale pe care le acumulasem din amândouă părtile.

Există Dumnezeu? Cine este Adevăratul Dumnezeu? Care este adevărata religie? Toate religiile, toate „căile“ duc la Acelasi Dumnezeu Adevărat, sau există numai o singură religie, o singură cale ce conduce la adevăr, la Dumnezeu?

Acestea erau întrebările cărora încercam să le răspund printr-un asemenea demers. Nu există pe întreg cuprinsul vietii omenesti întrebări mai serioase decât acestea. Calitatea vietii unei persoane depinde de răspunsul ei practic la aceste întrebări. Pozitia sa, punctele sale de vedere asupra acestor teme îi vor influenta profund atât personalitatea, cât si evenimentele vietii. Este suficient să remarcăm cât de diferită este viata unui ortodox de cea a unui ateu, a unui musulman sau a unui hindus. Cât de diferit se confruntă ei cu oamenii, cu viata, cu lumea înconjurătoare.

Nu înaintasem mult în acest demers al meu, când am primit din nou un atac mental. Mii de gânduri sălbatice, strivitoare, dezlăntuite, mi-au umplut mintea, întocmai precum în ziua când plecasem să mă închin JPortăritei. Dobândisem deci o mică experientă, fapt pentru care m-am hotărât să „lupt“, în încercarea de a depăsi de unul singur acest impas.

Foarte repede m-am încredintat însă de slăbiciunea mea duhovnicească. Ametisem cu totul, neputând opune nici o rezistentă. Am renuntat la orice strădanie. Mi-am adus aminte de bătrânul Sava, de părintele Paisie, de icoana Maicii Domnului Portărita. Ascetul care mă găzduia fie n-a socotit de folos, fie n-a putut pur si simplu să mă ajute.

După trei zile de răbdare, istovit, epuizat trupeste si sufleteste, am ajuns împleticindu-mă la chilia bătrânului Paisie. Soarele se ascunsese si aproape că se lăsase întunericul. Bătrânul era singur în curte, pregătindu-se pentru privegherea de noapte.

A zâmbit îndată ce m-a văzut.

- Cum mai merge curajul? a zis râzând.

M-am bucurat văzându-1, si am mai prins putin curaj.

- Ah, părinte, nu mai pot, nu mai rezist! am răspuns, izbutind în zăpăceala aceea să zâmbesc cu ultimele resurse.

S-a apropiat râzând.

- Sezi să punem lucrurile în ordine, mi-a spus si mi-a dat o mică lovitură peste cap.

Răul parcă ar fi fost chiar în clipa aceea tăiat cu cutitul! întreg tăvălugul acela de gânduri rele s-a oprit instantaneu!

Dar n-a fost numai atât. Mintea mea n-a revenit imediat la starea ei firească, ci a fost purtată undeva mai departe, undeva mai în adânc.

Trăiam o mare bucurie, linistită, profundă, plină de pace. Un alt Duh se unise cu mintea mea si îmi împărtăsea cu nespusă bunătate cele pe care El le avea din însăsi firea Sa.

Mi-e teamă să-I rostesc numele! Mă rusinez, mi se strânge inima vorbind despre aceasta. A fost harul lui Dumnezeu? A fost Mângâietorul? Pentru aceasta Hristos L-a numit „Mângâietor“? într-adevăr, cât de mult m-a mângâiat! As fi primit cu mare bucurie să mai trec o dată prin aceeasi stare cumplită, ba chiar prin alta si mai rea, dacă as fi stiut că la sfârsit îl voi întâlni pe El!

M-am jenat să vorbesc explicit despre aceasta. Am întrebat doar atât:

- Părinte, ce mi se întâmplase mai înainte?

- Ei, te-a ispitit drăcusorul! Nu te teme, e luptă! Când ti-e greu, să mă lasi să trag si eu un glont, să te ajut. Să zici rugăciunea. Sezi, să-ti aduc si un „coif duhovnicesc“, a spus râzând.

S-a ridicat, a intrat în casă si mi-a adus un fes cafeniu.

- L-a uitat aici cineva care acum a plecat din Sfântul Munte.

A binecuvântat fesul de trei ori cu semnul crucii si mi l-a pus pe cap râzând:

- Ia să văd... Te-ai făcut soldat frumos! Acum nu se vor mai apropia de tine gândurile. Au să lovească în coif si au să ricoseze. în timpul războiului, toti ofiterii strigau la noi să purtăm cască. Fii atent numai să nu-1 pierzi!

M-a sărutat părinteste pe frunte. Mă iubea nespus, iar bucuria mea nu cunostea margini. Părintele meu era atât de puternic si de bogat duhovniceste! Vrăjmasul era nimic înaintea sa. Fără nici o strădanie, printr-o simplă scatoalcă, 1-a făcut să o ia la fugă! Ce motive aveam acum să mă mai tem? Dacă lucrurile s-ar fi înrăutătit din nou, as fi venit la părintele Paisie si războiul s-ar fi sfârsit îndată. O încredere adâncă si o pregnantă stare de netemere s-au născut înlăuntrul meu.

Se înserase. Coplesit de iubire, am plecat. La usa din spate, bătrânul mi-a spus râzând:

- Voi fi mereu atent; ori de câte ori au să te chinuiască, voi trage câte un glont.

In realitate, el purta întreaga greutate a luptei mele duhovnicesti, căci eu eram lenes si fricos.

Cât timp am purtat coiful duhovnicesc pe care mi 1-a dăruit bătrânul, n-am suferit nici un atac din partea gândurilor. Mintea mea îsi aflase pacea si odihna. însă, cu toate că fusesem prevenit, până la urmă am pierdut fesul. Părintele nu mi-a mai dăruit altul, desi i-am cerut. Mă ajuta acum în alt mod.

L-am mai vizitat pe bătrân în nenumărate rânduri. Mi-a dat si alte asemenea mici lovituri care m-au umplut de har dumnezeiesc. Le asteptam, le doream de fiecare dată cu însufletire. împărtea adesea binecuvântări duhovnicesti în acest chip, de multe ori chiar în fata lumii care îi umplea curtea. Cine si câti întelegeau ce se ascundea în spatele acestor mici scatoalce? Cred că multi. Unii primeau mai mult, altii mai putin har.

N-am putut să aflu de unul singur răspuns la întrebările despre Dumnezeu, despre lume, despre om. Am văzut din experientă că adevărul nu se cucereste usor. Dacă omul nu este ajutat duhovniceste de către Dumnezeu, îi este cu neputintă să se apropie de adevăr. Pentru aceasta a venit Hristos pe pământ, ca să-i ajute pe oameni să deosebească lucrurile importante de cele neimportante, adevărul de minciună. Eu, Lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână în întuneric (Ioan 12, 46).

Este adevărat că Hristos îl iubeste si îl ajută pe om; nu numai prin învătătura Sa, pe care a păstrat-o în Biserica pe care a întemeiat-o, ci si personal, pe fiecare dintre noi în parte, ori de câte ori îi cerem ajutorul în rugăciune.

Avem însă si un vrăjmas extrem de abil, care ne războieste pe ascuns, fără să se deconspire, astfel încât nu percepem existenta lui, spre a ne putea lua măsuri de pază. El se străduieste să creeze confuzie în mintea oamenilor, să-i deturneze către conceptii gresite despre viată, despre lume, despre Dumnezeu. Face toate eforturile pentru ca noi să nu constientizăm niciodată potentele reale ale firii noastre omenesti, anume accederea la viata vesnică si la îndumnezeire prin harul lui Hristos.

In învătătura Sa, Hristos ne-a atras de multe ori atentia asupra acestui vrăjmas. L-a numit Diavol, pentru că strâmbă lucrurile, Satana, pentru că se împotriveste adevărului, ucigas de oameni, pentru că se bucură de distrugerea omului: el (Diavolul), de la început a fost ucigător de oameni si nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieste minciuna, grăieste dintru ale sale, căci mincinos este, si tatăl minciunii (Ioan 8,44).

Asadar, acest ucigas de oameni, tatăl minciunii, ne luptă pe ascuns - atunci când nu-i cunoastem existenta - si la arătare - când suntem avizati în privinta lui. Puterea lui stă în neatentia si în lenevirea noastră. El nu are asupra noastră o putere reală, ci se străduieste să exploateze neputintele noastre. Hristos l-a zdrobit prin jertfa Sa pe cruce si prin învierea Sa. Diavolul este biruit o dată pentru totdeauna, în ciuda eforturilor sale continue de a lucra răul. Pe atunci însă nu cunosteam aceste mari adevăruri.




>> CAPITOLUL URMATOR >>



MARII INITIATI AI INDIEI SI PARINTELE PAISIE

Cuvânt către cititor
Referintă biografică

PARTEA INTAI - ÎMBOLDIREA SPRE RĂU
Rădăcinile mele
Aris hipnotizatorul
Alexandra
Cineva invizibil mă loveste
Un vis ciudat
Demostene masonul

PARTEA A DOUA - AJUTORUL DUMNEZEIESC
Prima vizită în Sfântul Munte
Intâlnirea mea cu Bătrânul Paisie
"Cu ce drept te amesteci în viata mea?"
Crucea izvorăste mireasmă
Vedenia
Primele mele încercări "duhovnicesti"
"Micile" harisme ale bătrânului
"Metoda" învătăturii bătrânului - Duhul Sfânt
Marea binecuvântare
Ingerul păzitor

PARTEA A TREIA - ÎNTRE DOUĂ TRADITII SPIRITUALE
Intâlnirea cu Swami Yogamukananda
Mind control - "Nu tot ce străluceste este aur..."
"Tras de păr" către Sfântul Munte
Coiful duhovnicesc
Lămurire

PARTEA A PATRA - VIATA MEA ÎN INDIA
India
Intâlnirea la Benares
Călătoria către Babaji - "zeul" întrupat
Himalaya: în ashramul "dascălului dascălilor"
La New Delhi, în ashramul lui Shri Aurobindo
La Mongyr: ashramul lui Satyananda
Oamenii ashramului
Allahabad: a doua întâlnire cu Babaji
Evenimentele spirituale
Mărturia Maicii Gavrilia
Ce am descoperit în biblioteca lor
Din nou în ashramul lui Shri Aurobindo

PARTEA A CINCEA - DUPĂ INDIA, ÎNAPOI ÎN GRECIA
Revenirea în Sfântul Munte
Lumină sau întuneric
Diavolul, îngerul si Maica Domnului
"Operatia"
Mos Ilie ....
Să nu-L ispitesti pe Domnul Dumnezeul tău
Tufa de dafin
Bătrânul străluceste
Vindecarea creierului
Armata
Bătrânul Porfirie
Rugăciunea si mantra
Dumnezeiasca împărtăsanie
Tainele crestine si lucrările magice

PARTEA A SASEA - CUGET, DECI EXIST
Efecte sociale ale învătăturii de credintă în hinduism si crestinism
Yoga: religie sau stiintă?
"Viata armonioasă" sau tehnica înselării
Inviere sau reîncarnare?
Influenta practicii yoga asupra trupului si a mintii
"Dumnezeii" hinduismului
Idolii neamurilor sunt demoni
Meditatie si autohipnoză
Epilog