[ dreapta credintă ] [ drumul sufletului dupa moarte ] [ yoga ] [ magie. vrăjitorie ] [ diavol ] [ sex ] [ avort ] [ noroc ] [ superstitii ] [ OZN ] [ muzica rock ] [ bioenergie ] [ horoscop ] [ noile buletine 666 ] [ alte religii ] [ televizor ] [ vise ] [ stiintă si religie ] [ păcate ] [ canoane ] [ căsătorie familie ] [ rugăciuni ] [ cum postim ] [ asceza ] [ foto galerie ] [ interviuri online ] [ psaltică MP3 ] [ calendar ortodox ] [ cărti ] [ duhovnici ] [ noutăti ] [ index ]
 



„MICILE“ HARISME ALE BĂTRÂNULUI

Darurile sunt felurite, dar acelasi Duh. Si felurite slujiri sunt, dar acelasi Domn. Si lucrările sunt felurite, dar este acelasi Dumnezeu Care lucrează toate în toti.

(I Cor. 12,4-6)

Părintele Paisie avea multe harisme duhovnicesti. Cele mai înalte dintre ele erau greu de priceput pentru oamenii obisnuiti. De obicei, ele erau întelese si pretuite duhovniceste de către monahii ortodocsi înaintati pe calea lui Hristos. Pentru noi, restul, se aflau atât de sus fată de posibilitătile noastre personale, încât nu le puteam percepe, si ne rămâneau astfel necunoscute.

Avea însă si unele harisme duhovnicesti pe care multi le percepeau. De pildă, bătrânul cunostea cine erau oamenii care veneau să-1 viziteze, ce gândeau, ce problemă îi preocupa si care era solutia ei.

La început eram impresionat de aceste harisme. Mai târziu, întrucât se manifestau atât de des, zilnic, le acceptam ca pe un element firesc al vietii noastre.

Cândva, simtindu-mă stânjenit întrucât mi se părea că îl obosesc, s-a întors si mi-a zis:

- Nu te necăji, eu stiu cine vine, cum îi cheamă, ce serviciu au, ce probleme, ce gândesc, si toate celelalte... Insă îi las să vorbească, să le spună, ca să se usureze putin.

Către sfârsit îmi devenise aproape obisnuintă să nu-i mai fac cunoscută deloc problema, ci să merg să ascult direct răspunsul.

Intâmplările de acest gen sunt foarte multe. Voi evoca doar trei dintre ele.

Cataiful

Era în Postul Mare, înainte de Pasti. Mă instalasem singur într-o chilie din pădure, la două ore depărtare de chilia bătrânului. încercam să mă îndeletnicesc cu rugăciunea.

După patru săptămâni de post si asceză, în timpul rugăciunii am primit un atac, o ispită mult mai intensă decât celelalte; m-am temut să nu pătesc vreun rău.

„Oare bătrânul să-si fi dat seama?“, mă întrebam. „Ei, sigur stie“, îmi răspundeam tot eu.

însă frica, pe de-o parte, si dorinta mea de a-1 vedea, pe de altă parte, m-au făcut să hotărăsc: „Mă duc să-1 văd, asa... pentru sigurantă“.

Am pornit deci, pe jos, pe cărările Sfântului Munte, pentru a-1 întâlni. La capătul acestui răstimp de post aspru, mi se ivise de câteva zile dorinta să mănânc un cataif. „Unde să găsesti prăjituri în Sfântul Munte?!“, mă gândeam. „Dacă eram la mănăstire, si dacă nu era Postul Mare, poate s-ar fi aflat ceva. Dar aici, în pădure... poti să-ti iei gândul!“, îmi spuneam în sine.

Această dorintă a devenit însă ardentă înlăuntrul meu. Nu mă puteam gândi la nimic altceva. Mintea îmi era parcă focalizată pe această idee. „Ah, de-as fi avut un cataif...“, si iar de la capăt. Mă străduiam să-mi concentrez mintea la cuvintele rugăciunii („Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-mă“), dar nu reuseam mai mult de un minut, două. Situatia era absolut rizibilă, dar lupta se dovedea dificilă. în felul acesta am mers pe jos cele două ore. Deodată am zărit chiliuta bătrânului.

Am redevenit serios. „Ia să pun ordine în ceea ce am să-1 întreb, ca să nu-1 obosesc peste măsură“, mi-am spus în sinea mea. într-adevăr, am uitat de cataif si m-am umplut de bucurie în asteptarea întâlnirii.

M-am bucurat si mai mult când am ajuns la poarta din spate a curtii si am văzut că nu mai era nimeni. îl voi avea pe părintele Paisie numai pentru mine. întreg al meu! Ce noroc!

Am tras clopotelul si am asteptat alături, ca să mă recunoască. Bătrânul a făcut un zgomot înăuntru, că să-mi dau seama că este în casă. A întârziat putin. Brusc, a deschis putin usa, a scos capul încet-încet, strengăreste, si m-a privit câteva clipe; a început să râdă si a închis usa la loc.

îl asteptam, deci, să iasă. De această dată a iesit serios. Cu un aer oficial. Aveam destule zile de când nu-1 văzusem. îi sorbeam chipul cu nesat. Tinea amândouă mâinile întinse înainte. A început să le miste în sus si în jos. Deodată 1-a apucat râsul si s-a oprit. Apoi a redevenit serios si a continuat să păsească încet-încet, cu ifos protocolar. îsi tot misca mâinile în sus si în jos, ca să-mi atragă atentia. Tinea ceva în ele. Eu eram mai jos si nu puteam vedea.

A ajuns lângă mine. Cu greu îsi stăpânea râsul. îsi cobora putin câte putin mâinile si, de îndată ce încercam să mă uit la ce tinea, le ridica repede mai sus de capul meu.

Râdeam. Am început să ne jucăm, eu străduindu-mă să văd ce tine, iar el coborând si ridicând mâinile. Eram bucurosi.

Le-a coborât brusc si... ce să văd? Pe o farfurioară de cafea - mult râvnitul cataif însiropat! M-am pierdut...

- Hai, mănâncă-1 repede, să nu vadă cineva si să se smintească, mi-a spus râzând.

Am intrat în curte, am luat cataiful si, împreună cu el, mi-am primit si lectia.

„Măi, prostule“, îmi ziceam în gând, „bătrânul cunoaste până si cea mai neînsemnată dorintă a ta, si dacă ti se întâmplă ceva duhovnicesc, dacă ar exista vreo primejdie duhovnicească, tocmai el să nu stie? A cunoscut până si pofta ta după prăjitură, si să nu simtă lupta ta duhovnicească?“, mă întrebam rusinat. „De altfel, cum ai scăpat de atacurile demonilor? Esti ridicol dacă socotesti că de tine s-au temut si au luat-o la fugă asa de repede. Si-a pus bătrânul umărul, într-un chip duhovnicesc, si te-a acoperit cu rugăciunea sa, prostule, chiar dacă tu nu ti-ai dat seama“. Acestea si altele asemenea cugetam, în vreme ce mâneam cataiful.

Părintele mă privea cu dragoste. Mi-a dat si o mică scatoalcă peste cap, din acelea „duhovnicesti“, care îmi făceau mare plăcere. M-am rusinat, desigur, să-1 întreb cum ajunsese cataiful la chilia sa, într-o asemenea perioadă... M-am temut de răspunsul pe care as fi putut să-1 aud.

Astfel, cu această glumă, bătrânul mi-a dat o foarte serioasă lectie duhovnicească. înlăuntrul sufletului meu s-a înrădăcinat si s-a adâncit încrederea în persoana lui. Era un povătuitor duhovnicesc neînselat. Marea sa iubire se manifesta si printr-o imensă grijă fată de fiii săi duhovnicesti. Prin harul lui Dumnezeu, distantele geografice se anulau si bătrânul cunostea ce se petrece în sufletul fiecărui fiu al său.

Jeep-ul si bicicleta

Altă dată, cuprins de lenevie, am început să mă gândesc că ar fi bine să plec din Munte si să mă întorc în lume, la tot confortul material de rigoare. „îmi voi lua o bicicletă să fac plimbări pe tărm, si un Jeep, ca să plec în excursii la munte“, mă gândeam. Fiindcă aceste gânduri începeau să mă preseze, si fiindcă se adăugaseră si alte probleme, mi-am zis că ar fi oportun să-1 întâlnesc pe bătrân.

Am mers la chilia sa, dar nu era acolo. M-am gândit să trec si pe la o chilie vecină, unde avea obiceiul să se mai ducă uneori.

I-am văzut de departe. Părintele Paisie, sezând pe o buturugă afară, în curte, citea, iar ceilalti - în picioare -ascultau cu atentie. Erau absorbiti. Am înaintat si m-am oprit la vreo trei-patru metri depărtare, ca să nu-i deranjez. La un moment dat, bătrânul s-a oprit din lectură, a ridicat capul, m-a privit si mi-a spus:

- Bun venit! Cu ce ai sosit? Cu Jeep-ul sau cu bicicleta?

Ceilalti monahi au râs, socotind că glumeste. Eu însă am înteles că îmi cunostea gândurile. M-am rusinat si mă gândeam: „De ce n-am mai avut eu un pic de răbdare?“.

Apoi a continuat lectura si mi-a făcut semn să mă apropii ca să ascult. Erau însemnările cuiva care fusese mai înainte adventist si care dezvăluia vicleniile organizatiei „Turnul de veghe“.

S-a întors zâmbind si mi-a spus cu subînteles:

- De ce n-ai mai avut un pic de răbdare?

A râs, m-a privit si a continuat:

- Ca să ajungi înainte de a se termina lectura, ai venit repede-repede cu Jeep-ul si cu bicicleta?

Am înteles că îmi urmărea gândurile. M-am rusinat.

Am început cu totii să râdem... Bineînteles, pentru motive diferite. Ceilalti n-au bănuit nimic din ceea ce se întâmplase între mine si bătrânul.

Scrisoarea

Un prieten din America avea de înfruntat niste probleme foarte serioase. Era cunoscut părintelui Paisie de multi ani. A trimis o scrisoare urgentă unui monah din Sfântul Munte, cu rugămintea de a merge la părintele Paisie să-1 întrebe despre două-trei probleme concrete, si să-i răspundă apoi telefonic.

într-adevăr, acest monah s-a dus fără întârziere la chilia părintelui. Bătrânul i-a deschis îndată si, fără să piardă timpul, i-a spus:

- Ia si scrie, ca nu cumva să uiti.

Si a început să-i răspundă la scrisoare, înainte ca celălalt să apuce să-i spună vreo vorbă despre ceva: nici din ce motiv a venit, nici cine 1-a trimis, nici ce continea scrisoarea.

Bătrânul era chiar nelinistit si, înainte de a răspunde la întrebările prietenului, a zis:

- Spune-i să se întoarcă repede, cu primul avion.

Masonii i-au hotărât moartea. Hotărârea a fost deja luată, acum caută doar prilejul potrivit.

Povestiri ale unor cunoscuti de-ai mei

Bătrânul primea scrisori din toată lumea. Săculete întregi. Fireste, se afla în imposibilitatea de a răspunde. Erau atât de multe! Cunostea însă ce cuprindeau scrisorile, si le răspundea tuturor în chip miraculos, solutionând problemele prin rugăciune.

• Un cunoscut ajunsese în mari încurcături prin implicarea sa în Miscarea Scientologică. îl întâlnisem la părintele Paisie. Mai târziu, pe când se confrunta cu o mare dificultate, a trimis o scrisoare bătrânului si i-a cerut ajutorul. Problema s-a rezolvat absolut miraculos. O mărturisea, mai târziu, amicul însusi: „...acesta a fost un mare dar de la părintele Paisie“.

• O cunostintă de la Universitate, feministă convinsă, cu totul înstrăinată de Hristos si de Biserica Sa, avea de înfruntat, împreună cu familia, serioase probleme sociale si economice. Hotărâse chiar să se sinucidă.

„Am auzit undeva despre bătrânul; m-am apucat atunci si i-am expediat o scrisoare. Nu cunosteam adresa. Am scris atât: P. Paisie, Sfântul Munte. «Dacă e să meargă - merge...», m-am gândit.

N-a trecut mult timp si au încetat certurile în familie, ne-am linistit între noi. Când mi-am dat seama, am fost uimită. De atunci am început să mă interesez si să-L caut pe Hristos“, a mărturisit ea.

• Era un om a cărui meserie consta în comercializarea filmelor pornografice. Câstiga multi bani.

Mi-a spus el însusi povestea lui:

„Auzisem despre părintele Paisie si mi-am zis: «O să merg să-i spun eu vreo două călugărului, să mă tină minte!». M-am dus, asadar, împreună cu alti doi amici, pentru prima dată acolo. Bătrânul ne-a primit pe toti trei în curte.

- Sedeti, ne-a spus, să aduc ceva să vă tratez.

Eu căutam prilejul să-1 iau peste picior. I-a tratat mai întâi pe ceilalti doi si, îndată ce a ajuns în fata mea, a întors farfuriuta si a azvârlit prăjitura în noroi.

- Mi-a căzut, a zis. Nu contează, ia-o si mănânc-o.

M-am simtit jignit.

- Cum, să o mănânc .cu noroi?

- Dar ce, tu nu-i servesti pe oameni cu noroi? mi-a răspuns aspru.

M-am pierdut, eram năucit. M-am ridicat si am plecat! A doua zi m-am dus din nou. Mi le-a spus pe toate mult mai detailat de data asta. Mi-a fugit pământul de sub picioare. «Ce să fac?», l-am întrebat. «Mai întâi de toate să termini definitiv cu această... treabă, apoi vino să stăm de vorbă».

M-am întors în Tesalonic. Am închis magazinul si am început să caut un serviciu nou. După o lună m-am întors la părintele si l-am găsit. Mi-a spus că trebuie să mă spovedesc, si m-a pus într-o rânduială duhovnicească“.

Omul era deja foarte schimbat. Era acum un crestin fericit si constiincios.

Sunt nenumărate astfel de întâmplări. Multi oameni le-au trăit. Deseori, când mergeam la bătrânul si asteptam să ne vină rândul pentru a ne primi, se găsea câte cineva să relateze o asemenea experientă personală. Dacă le-am aduna pe toate laolaltă, ar rezulta o carte uriasă.





>> CAPITOLUL URMATOR >>



MARII INITIATI AI INDIEI SI PARINTELE PAISIE

Cuvânt către cititor
Referintă biografică

PARTEA INTAI - ÎMBOLDIREA SPRE RĂU
Rădăcinile mele
Aris hipnotizatorul
Alexandra
Cineva invizibil mă loveste
Un vis ciudat
Demostene masonul

PARTEA A DOUA - AJUTORUL DUMNEZEIESC
Prima vizită în Sfântul Munte
Intâlnirea mea cu Bătrânul Paisie
"Cu ce drept te amesteci în viata mea?"
Crucea izvorăste mireasmă
Vedenia
Primele mele încercări "duhovnicesti"
"Micile" harisme ale bătrânului
"Metoda" învătăturii bătrânului - Duhul Sfânt
Marea binecuvântare
Ingerul păzitor

PARTEA A TREIA - ÎNTRE DOUĂ TRADITII SPIRITUALE
Intâlnirea cu Swami Yogamukananda
Mind control - "Nu tot ce străluceste este aur..."
"Tras de păr" către Sfântul Munte
Coiful duhovnicesc
Lămurire

PARTEA A PATRA - VIATA MEA ÎN INDIA
India
Intâlnirea la Benares
Călătoria către Babaji - "zeul" întrupat
Himalaya: în ashramul "dascălului dascălilor"
La New Delhi, în ashramul lui Shri Aurobindo
La Mongyr: ashramul lui Satyananda
Oamenii ashramului
Allahabad: a doua întâlnire cu Babaji
Evenimentele spirituale
Mărturia Maicii Gavrilia
Ce am descoperit în biblioteca lor
Din nou în ashramul lui Shri Aurobindo

PARTEA A CINCEA - DUPĂ INDIA, ÎNAPOI ÎN GRECIA
Revenirea în Sfântul Munte
Lumină sau întuneric
Diavolul, îngerul si Maica Domnului
"Operatia"
Mos Ilie ....
Să nu-L ispitesti pe Domnul Dumnezeul tău
Tufa de dafin
Bătrânul străluceste
Vindecarea creierului
Armata
Bătrânul Porfirie
Rugăciunea si mantra
Dumnezeiasca împărtăsanie
Tainele crestine si lucrările magice

PARTEA A SASEA - CUGET, DECI EXIST
Efecte sociale ale învătăturii de credintă în hinduism si crestinism
Yoga: religie sau stiintă?
"Viata armonioasă" sau tehnica înselării
Inviere sau reîncarnare?
Influenta practicii yoga asupra trupului si a mintii
"Dumnezeii" hinduismului
Idolii neamurilor sunt demoni
Meditatie si autohipnoză
Epilog