[ dreapta credintă ] [ drumul sufletului dupa moarte ] [ yoga ] [ magie. vrăjitorie ] [ diavol ] [ sex ] [ avort ] [ noroc ] [ superstitii ] [ OZN ] [ muzica rock ] [ bioenergie ] [ horoscop ] [ noile buletine 666 ] [ alte religii ] [ televizor ] [ vise ] [ stiintă si religie ] [ păcate ] [ canoane ] [ căsătorie familie ] [ rugăciuni ] [ cum postim ] [ asceza ] [ foto galerie ] [ interviuri online ] [ psaltică MP3 ] [ calendar ortodox ] [ cărti ] [ duhovnici ] [ noutăti ] [ index ]
 





ULTIMA CONVORBIRE CU PARINTELE DUMITRU BEJAN

   - Stiam că veniti si tot ieseam la portită si mă miram de ce nu mai ajungeti.

   - Da, îmi cer iertare că am întârziat. Am fost mai întâi pe la Episcopia Romanului si am discutat în legătură cu Vietile Sfintilor, pe care le lucrăm împreună. Imi cer iertare de întârziere. Dar mă mir, de unde stiati că vă vizitez astăzi! De unde stiati?

   - Dumnezeu mi-a dat un semn!

   - Mă bucur că vă simtiti mai bine.

   - Mă simt ca renăscut! Am avut mare noroc la seminar cu doi profesori buni, fratii Iordăchescu, Cicerone Iordăchescu a tradus Ierarhia cerească. A învătat greaca în două săptămâni. Nu-l prea întelegem pe Dionisie Areopagitul. Si eu l-am citit de câteva ori, dar este greu la interpretare. Este foarte greu. Este prea multă mistică, multă filosofie.

   - Multă logică. Românul are o dimensiune mai practică: partea liturgică, partea morală.

   - Părinte Ioanichie, noi ne mântuim prin credintă dreaptă si fapte bune. Prin credintă dreaptă, deci ortodoxă. Eu cred că românii sunt cei mai ortodocsi. Ai nostri cred nerational, omule. Cred! Nu rationează credinta. Eu mă asez în genunchi în fata icoanelor si mă rog. Asta-i ortodoxia românească. Adică este sentimentală, nu ratională. Eu am văzut cum îngenunchează la dumneavoastră călugării la Sihăstria. Nu puneti probleme. Stii că trebuie atunci să îngenunchi si lipesti fruntea de pământ. Ti-am spus: Am rămas impresionat pe toată viata de cei doi călugări bătrâni pe care i-am văzut, de care ti-am pomenit. Regret că nu le stiu numele. Era prin anul 1970; stăteam într-o strană mai în spate, în biserica veche a Mânăstirii Sihăstria. Acolo i-am văzut pe cei doi bătrâni, rugându-se noaptea, după utrenie. Ati avut doi sfinti în mânăstire.

   - Eu pe unul, îl bănuiesc cine ar fi.

   - I-am văzut cu ochii mei, părinte. Nu o dată, ca să zici c-am avut o vedenie. Asa frumos juca lumina deasupra lor!

   - Lumina rugăciunii harice.

   - Când erau concentrati la rugăciune. Lumina era albăstruie.

   - Ca lumina de la Sfântul Mormânt!

   - Era noaptea, pe la ora unu jumătate, două, si ei se uitau cu oarecare suspiciune la mine. Erau absolut pătrunsi de rugăciune si se manifestau ca si cum ar fi fost în fata lui Dumnezeu. Asta-i harisma călugărului iubitor de Hristos: rugăciunea. Mai ales cea de noapte. Sau neîncetata rugăciune. Erau amândoi foarte bătrâni, parcă mergeau la brat unul cu altul; nu mergeau la brat, mergeau lipiti unul de altul.

   - Cred că unul din ei era Părintele Paisie Nichitencu, un călugăr sfânt din Bucovina de Nord. L-am pus în Pateric. Avea o viată sfântă! Sau poate să fi fost altii. Prin anii 1962-1985 erau multi călugări bătrâni la Mânăstirea Sihăstria. Acum aproape toti au plecat la Domnul.

   - Acei doi călugări bătrâni aveau rugăciunea de foc a inimii si erau aprinsi de văpaia Duhului Sfânt! Ei trăiau ca în Rai. Numai Dumnezeu stie taina inimilor celor ce-L iubesc de aici de pe pământ pe Dânsul!

   - Amândoi erau egali, părinte. Nu era unul mai înalt decât celălalt. Asa veneau, conjugati si conjugati plecau! Amândoi se închinau în acelasi ritm; parcă erau legati unul de altul. Amândoi se ridicau în sus; amândoi se închinau în dreapta si în stânga, frumos. Parcă erau exercitati să facă asa.

   - As vrea să vă întreb, de ce atâtea somităti ale tării noastre au sfârsit ori prin moarte timpurie, ori prin negatie, ori prin depresiune sufletească? Ce se întâmplă cu marii nostri oameni? Ori ca Iorga, împuscat? Oare, asa să fie un destin pe neamul românesc? Spunea Părintele Stăniloae: Măi, nu stiu ce-i cu noi! De câte ori avem câte un vârf, nu termină cu bine, nu ajunge până la capăt, moare de tânăr, dă-n cutare boală, ori îl omoară cineva!

   - Să-ti spun un lucru, părinte: Părintele Stăniloae a trăit mult si frumos. A lăsat, ca nimeni altul în secolul acesta, un mare tezaur de literatură si gândire patristică, atât dogmatică, cât si filocalică.

   - Da. Dar a fost o exceptie! Putini au fost asa! De exemplu, Eminescu, la 39 de ani, gata!

   - Nu avea să trăiască mai mult, că începuse să fie exaltat.

   - Cred că i-au dat ceva.

   - Nu, părinte, avea creierul bolnav deja. Oricum, n-a murit de moarte bună. Era bolnav si a fost lovit cu o cărămidă în cap.

   - Eu cred că este un destin cu neamul românesc. Ori poate că ne-a fost dat de la Dumnezeu să rămânem în istorie cu persoane bisericesti deo-sebite: cu sfintii pe care îi avem, marii mitropoliti pe care i-am avut, niste somităti care au dat ceva neamului nostru. De exemplu, Antim Ivireanu, desi a sfârsit-o ca martir, a lăsat ceva în urmă, a dat roade multe. Si Petru Movilă, la Kiev, a dat roade ortodoxe.

   - Da, dar Kievul atunci era sub poloni. La Kiev domneau, până în 1812, polonii. De aceea aveau universitate în limba latină. După aceea au venit rusii.

   - Dar "Frătia" de la Liov a moldovenilor, unde a învătat si Grigore Ureche, era tot sub influentă poloneză?

   - Era catolică. Era o universitate bună. Si Stefan cel Mare a învătat acolo si Petru Rares si foarte multi feciori de domni. De la Cernăuti până la Liov sunt vreo 100 de kilometri.

   - Dar "Frătia Ortodoxă" a moldovenilor acolo era la Liov?

   - Da. Era o grupare puternică de ortodocsi. Cei mai multi erau rusi. După aceea erau moldovenii. Acolo era un centru universitar foarte puternic. Noi nu aveam în tară universitate. Aveam acolo Liovul. Boierii tineri din Hârlău, pe timpul lui Stefan cel Mare, au fost trimisi la Liov, la universitate. Foarte curios - să nu mi-o iei în nume de rău -, unul era un neamt si altul era pe nume "Bejan". I-a trimis să învete latina, căci Stefan cel Mare avea nevoie de cronicari pentru limba slavă, pentru limba greacă, pentru limba latină, ca orice domn. Comunica si cu cei din Apus, cu papa, si avea nevoie de traducători. Iar pe unul din ei îl chema Bejan. Este scris negru pe alb. Dar nu-i strămos de-al meu, că era prea sus, iar tata a purtat opinci. Este cam greu de crezut că eram neamuri. De aceea mai bine tac. Erau multi oameni care fugeau din Ardeal în Moldova si din Moldova în Ardeal, si le puneau numele de "Bejan", precum unul care e fugar, adică bejănit. In limba slavă "bijit" înseamnă "fugar". Gânditi-vă la Sadoveanu care a scris cartea: "Vremuri de bejenie". Nu îndrăznesc să mă înnobilez singur. Eu când m-am dus la seminar, m-am dus în opinci, în costum national, cu itari, cămesută si brâu tricolor. Aveam 11 ani. Aveam pălărie verde, cu pană de cucos. Asa era obiceiul atunci. Toti aveam costum national, si surorile mele si tata. Duminica se îmbrăcau în costum national. Nu mai vezi astăzi asa!

   - Si la Hârlău era asa?

   - Absolut! Toti aveau costum national. Femeile asta făceau: coseau ii.

   - Aud că si-n Maramures au început să-si schimbe portul. O problemă pe care o stiti: Vin zilnic studenti din diferite zone, chiar din Timisoara, din Arad, din Cluj. Vin pe la mânăstiri. Ce sfaturi să le dăm?

   - La ora asta la care stăm noi de vorbă, Sihăstria este în frunte. Si asta din cauza a doi călugări.

   - Ce să facem cu tineretul, că vin cu multe întrebări si ne cer mai mult decât le putem noi da?

   - Le răspunzi duhovniceste! Ei vin pentru că n-are cine le răspunde în afară de mânăstiri.

   - Multi cer si spovedanie si sfaturi. Dar unii sunt muscati de oarecare tristete: "Părinte, zic, va fi mâine mai bine ca astăzi? Putem scăpa si noi la o libertate cu adevărat crestină, să nu fim condusi din afară?" Si ei simt, că doar sunt studenti. Isi dau seama că, dacă tara îi mică si frumusică, sunt multi care vor s-o mulgă... Cum vedeti problema asta?

   - Părinte, eu o văd asa: Cât va fi pământul, Europa nu va fi un singur stat! Noi vom fi tutelati de cel putin un popor din Europa. Toate tările mici sunt satelite ale uneia mai mari. Asta-i soarta lor. Fie din punct de vedere economic, fie din punct de vedere militar. Dacă faci un împrumut în America, ti se pun conditii umilitoare, căci băncile sunt evreiesti. Si ti se spune cum trebuie să te porti cu conationalii lor aici. Ambasadorul lor este mai tare decât Iliescu.

   - Au înteles si studentii. Unii din ei sunt putin blazati...

   - Toti! Toti sunt blazati! Părinte, ei au făcut o revolutie romantică, frumoasă, chiar cu sacrificiu de sânge. Si văzând ce-a iesit în urma revolutiei, toti s-au retras. Vezi vreun tânăr că se agită pe undeva? Nimic! Toti s-au descurajat. Numai Crestinismul le poate da viata.

   - Asta este!

   - Dacă vin acolo, ia-i în primire si vorbeste-le de Hristos! Este destul să se formeze un nucleu din tinerii acestia crestinati în Duh, că se molipsesc si ceilalti. Este o idee mare, o idee forte. Crestinismul este o idee forte, părinte!

   - Este singura idee salvatoare.

   - Si nu pentru că este o idee pur si simplu, ci pentru că este trimisă direct de Dumnezeu. Mai bun decât Crestinismul, ca o metodă de viată pe viitor, nu este decât Crestinismul.

   - Si singura institutie care poate să reactiveze, să salveze tineretul este Biserica.

   - Da, căci are experienta a 2000 de ani si este întemeiată si condusă de Hristos! Numai că acum se cere părintilor din mânăstiri să fie activi. Si Părintelui Cleopa!

   - La fel Părintelui Dumitru Bejan! Mai vine lume aici?

   - Da. Si nu mă feresc, îmi place lucrul ăsta. Imi place! Iată, poate că datorită si mie, în regiunea noastră nu este nici un sectant. Este mare lucrul ăsta!

   - Ati avut influentă în popor! Deci cu studentii...

   - Si aici vin studenti. Ii trimite Părintele Paisie si unii duhovnici.

   - Dar dacă ar fi să dati un sfat studentilor, ce sfat le-ati da?

   - N-au fost decât vreo doi până acum.

   - Ei ar veni, dar nu vă cunosc deoarece sunteti "un mare necunoscut!"

   - Asa-i, si-s bucuros. Eram bucuros dacă rămâneam până la moarte asa. Să-ti spun un lucru: Cu cât esti mai cunoscut, cu atât pierzi Raiul mai usor!

   - Dacă te muscă orgoliul!

   - Asa-i! Incepi a crede că esti cineva si îti ridici nasul în sus si te muscă mândria! Acum nu cerem nimănui sfintenie. Dar crestinul merge la sfintenie! Si, în primul rând, călugărul merge la sfintenie. Obligatoriu! Sunt călugări foarte modesti ... Eu nu uit pe cei doi călugări de la Sihăstria!

   - Aceia au fost un fenomen, au fost un caz aparte. O minune de taină!

   - Dar au fost la Sihăstria, au fost pe lumea asta! Si tot la Sihăstria si femeia aceea! Acesta nu-i putin lucru. Adică, atât de puternică era rugăciunea lor, încât iradiau. Si rusii au făcut un studiu, chiar sub comunisti, că sfintii crestini, asa de puternic trăiau crestinismul, că în rugăciunile lor vedeau capetele iradiind, ca o flacără.

   - Când mintea se uneste cu inima, omul devine flacără!

   - Asa! Ei, vezi că stii? Si am mare "invidie" pe călugării de la Sihăstria!

   - Eu v-am chemat acum 20 de ani, dar ati amânat!

   - Nu, nu! Atunci nu puteam veni! Dar acum zece ani puteam veni. Am gresit! Dacă făceam pasul ăsta, altfel avea să fie! Puteam primi mai multă lume decât acum, de pildă. Dar, eu mi-am pus problema că rămâneau oamenii acestia aici! La ora aceea nu era nici Mânăstirea Lacuri, nici Schitul Bals. Nu! Era pustiu. Iar preotii toti se temeau să primească crestini acasă. Se temeau să deschidă si biserica. Se temeau că erau securisti multi. Si îsi tineau pâinea, îsi tineau si serviciul. Aveau familie, sotii, copii la scoală. Se temeau.

   - Părinte, mă întorc la studentii care ne vizitează, la acesti copii ai Neamului nostru!

   - Eu nu văd decât o întoarcere a tineretului către Hristos. Totală. Să nu se înteleagă că trebuie să se călugărească toti. Să se însoare, să facă copii, să trăiască în Hristos! Cresteti si vă înmultiti! Tot Dumnezeu a spus-o. Căci, părinte, este o problemă foarte simplă: ori cu Dumnezeu, ori cu dracul! Nu se poate altfel! Problema asta a pus-o Insusi Mântuitorul: Nu puteti sluji la doi domni! Oamenii simt nevoia să se reîntoarcă la Hristos. Mai ales tinerii.

   - Ne-ati vorbit foarte frumos despre această problemă: existenta unor cercuri universitare de predare a religiei. Fie si o catedră!

   - Da, dacă ar fi cine să le vorbească studentilor. A avut Părintele Galeriu un curs la Politehnică, în Bucuresti, s-ar putea să-l tină si acum. Desi nu era o catedră. Era un subiect: Iisus Hristos. Si a fost foarte căutat. Francezii nu-s religiosi. Si totusi au în fiecare universitate câte o catedră despre Iisus Hristos. Nu-s atât de religiosi. Scolile lor sunt laice. Si, totusi, la Sorbona au catedră despre Iisus Hristos. S-ar putea găsi si la noi un profesor care să predea cursul ăsta, la care prezenta studentilor să fie facultativă, fără examene. Există Fundatia "Anastasia" în Bucuresti, dar este un cerc închis.

   - Există "ASCOR"-ul, asociatia studentilor crestini, care organizează conferinte si cheamă părinti în câteva biserici importante din Bucuresti. Preotul paroh acordă o zi din săptămână întâlnirilor cu studentii. Iar ei stiu si vin la ora sase seara la biserica Ilie Gorgani, ori la una din celelalte biserici ce organizează aceste întâlniri.

   - Mai înainte vreme, studentii aveau biserica lor.

   - O au si acum.

   - Ei, acum le trebuie un preot ca Toma Chiricută!

   - Este un preot tânăr acolo, tare iubit de studenti, popular si blând. Este asistent la Teologie si stă între ei, că e cam de vârsta lor. Are vreo doi copilasi si o preoteasă foarte credincioasă.

   - Au nevoie de mai multi preoti. Chiar dacă s-ar umple biserica asta rusească, e o biserică mică, n-are ce face. Ar trebui să fie măcar zece acolo între ei, care să se adreseze studentilor. Bucurestiul are cel putin 100.000 de mii de studenti.

   - Poate mai multi, numai Iasul are peste 40.000 de studenti, din care vreo două mii numai la Teologie.

   - Nu cunosc situatia de la Bucuresti. Ce să faci cu o singură biserică? Aud că la Timisoara studentii îsi fac singuri o biserică!

   - Si la Politehnică, în Bucuresti se construieste una. Ce alte metode de înduhovnicire a studentilor mai vedeti? Pelerinajele pe la mânăstiri sunt bune?

   - Sunt foarte bune. Eu stiu că înainte de război, pe vremea mea, studentii aveau o revistă. Se numea "Studentul". Si jumătate din ea trata numai probleme religioase. Era foarte căutată si foarte citită. Acum abia mai citesc pagina lui Sorin Dumitrescu din "România Liberă".

   - Si vă place cum pune problemele?

   - Uneori da. Uite aici un articol în care se face o comparatie între Sihăstria si Frăsinei.

   - Noi contăm tare mult pe tineretul acesta. Bănuim că dacă tineretul se va îndrepta spre Hristos în masă, atunci Ortodoxia va reînviora si românii îsi vor găsi pacea si linistea în Hristos.

   - Eu am o altă părere. Mata esti mai pesimist. Românii sunt crestini, omule! Cel putin pe la noi, băietii si fetele nu au probleme ca prin alte orase. Vin chiar si pe la mine. Dar eu sunt ăsta pe care îl vezi. Nu-s Mânăstirea Sihăstria.

   - Bine că vin. Ziditi-i duhovniceste. Sunt copiii lui Hristos, sunt fiii neamului nostru!

   - Părinte, eu sunt bătrân si am apucat timpul când fiecare monah mai în vârstă avea un ucenic care stătea cu dânsul. Fiecare avea chilie unde stătea cel bătrân si un antreu unde stătea ucenicul, care avea dreptul să se uite să vadă cum se închină călugărul.

   - Da, asa se transmitea rânduiala vietii duhovnicesti si traditia monahală.

   - Se transmitea viata intimă a călugărului, de la duhovnic la ucenic. Si nu numai atât. Ii punea întrebări, era un exemplu viu de felul cum trăia, cum făcea canonul călugărul în chilia lui. Eu zic că foarte greu la ora actuală îti poti face canonul.

   - Dar credeti că dacă ne asaltează lumea si stăm de vorbă despre probleme duhovnicesti, asta nu e tot un fel de canon? Mai rău te doare capul, dacă vorbesti toată ziua!

   - Si pe mine mă doare gâtul, nu numai capul. Dar ce să-i faci? Asta este misiunea noastră. Mântuitorul nu i-a trimis pe Apostoli să învete? Mergeti si învătati toată lumea!

   - Omul vine pentru că nu este lămurit si pentru încă ceva. Pentru însusi faptul că esti îmbrăcat în uniforma aceasta neagră. Aici vin niste băieti foarte tineri de la niste mânăstioare. Toată lumea se dă la o parte din fata lor pe stradă, toată lumea le spune "sărut-mâna".

   - E o traditie mai veche, aici în zona de câmp!

   - Deci noi, ne putem completa canonul, dacă dăm sfaturi si spovedim credinciosi?

   - Cel care a priceput cel mai bine lucrul acesta este Părintele Cleopa!

   - El are orele lui când stă de vorbă cu oamenii si altele când închide usa.

   - Părinte Ioanichie, fă cât mai multi ucenici!

   - Ei sunt buni din nastere, dar trebuie mai bine modelati.

   - Dar să stii că prea devreme sunt hirotoniti. Diaconia la 25 de ani si preotia la 30. Eu m-am speriat, că am văzut asa de multi tineri la Sihăstria, care au rămas în mânăstire.

   - Da. Dar până la călugărie sunt liberi să aleagă.

   - Am văzut multi în uniformă călugărească.

   - Apropo, Prea Fericitul Patriarh cu o delegatie sinodală pleacă mâine în insula Patmos. Acum, la 26 septembrie, se împlinesc 1900 de ani, de când Sfântul Ioan Evanghelistul a fost exilat în Patmos, unde a scris Apocalipsa. Toti ierarhii ortodocsi vor avea o întrunire festivă, în duhul iubirii crestine, în insula unde a fost exilat Sfântul Apostol Ioan Evanghelistul. Este o mânăstire mare acolo, unde a trăit si a murit acum vreo 15 ani, un duhovnic sfânt, Amfilohie. Venea lume din toate tările să-l vadă pe Părintele Amfilohie. Era un părinte sfânt, un părinte al dragostei. Cred că era grec.

   - Să nu te mai miri că au grecii atâta înfumurare!

   - Asa este. Au si motive să fie mândri.

   - Stii care mândrie este condamnabilă? Acea desartă. Când te mândresti cu traista goală. Dar dacă esti un popor si ai un călugăr sfânt, asta nu este mândrie, ci pretuire.

   - Trebuie să recunoastem că grecii au meritul lor si au fost foarte consecventi în păstrarea Ortodoxiei.

   - Au si creat mult.

   - Asa este. Toate cărtile cu greutate au fost scrise mai întâi în limba greacă veche. Ei au dat marea cultură a Europei.

   - Grecii au creat toată cultura omenirii. Romanii au creat numai două stiinte: agricultura si dreptul, adică justitia.

   - Dar, numai că aveau prea multe puscării si îi dădeau pe crestini fiarelor. Au fost prea barbari.

   - Era moda timpului, părinte. Eu am văzut la Jilava atâtea executii... Crezi că este mai usor să împusti? Noi stăteam la geam si ne uitam cum îi legau la ochi si îi împuscau pe cei condamnati la moarte. Am auzit că l-au găsit pe arhiereul descoperit de mine între acele mii de martiri, că era exact în locul în care le-am spus eu. Dar acum acolo este puscărie de femei si nu se vor face cercetări, pentru că aceea este o dovadă deosebit de gravă pentru crimele co-muniste, ateiste, de după revolutia rusească.

   - Dar nu se poate ajunge acolo?

   - Nu. Băietii care au fost erau rusi, erau cercetători la Moscova, nu erau niste oarecare, si numai asa s-au putut apropia să facă săpături. Nu li s-a permis decât foarte putin să caute. Au descoperit, au văzut si imediat au astupat la loc. Arhiereul este un sfânt în toată puterea cuvântului. Ei au făcut un mare efort să-l scoată de acolo. In Rusia este mult mai greu decât aici. Insă într-o zi îl vor găsi. Pe Teodot, călugărul bătrân, care ne-a spus taina de la Oranki, l-am spovedit de trei sau patru ori. Nu cred că mai trăieste, desi băietii care au fost mi-au zis că l-au găsit si pe el. Ar trebui să aibă acum cam 95

   - 100 de ani. El trăia foarte bine crestinismul acolo la moară. Era pustnic. Aflase de mine când l-am găsit eu. Oamenii din sătucele de pe acolo m-au scos afară de Pasti, să vin să le fac Invierea. Am umblat în noaptea aceea pe la 5-6 izbe - un soi de sătuc, o adunătură de case într-o poiană, oameni care trăiau din tăiat lemne. Erau credinciosi toti. Lume curată. Călugărul era un om cam la 40 de ani. Eu aveam vreo 35 de ani. Era foarte credincios. Cădea în genunchi de fiecare dată când veneam eu acolo, si-mi spunea si mie să stau în genunchi. Era morar. Dar nu prea avea ce măcina, că acolo nu era decât ovăz si mei. Isi făcea canonul în fiecare zi. Spunea si el ce-si aducea aminte. Noi eram mai bine dotati, căci cumpărasem de la un rus un Ceaslov si îl tradusesem în româneste. Am găsit si un Liturghier cu toată rânduiala, pe care, la fel, l-am tradus. Am avut o asa mare bucurie când l-am găsit! Rusia a trăit sub com unisti crestinismul din epoca primară, din vremea împăratilor romani. Si persecutiile tot de aceeasi intensitate au fost. Acolo, la Oranki, la vreo 10 metri de la zidul înconjurător al mânăstirii până la izbuc si deasupra lui era fostul palat al tarului. Când venea la mânăstire, acolo trăgea tarul. Avea casă frumoasă cu etaj, păstrată si acum, că mânăstirea aceasta, părinte, era o mânăstire numai de călugări intelectuali, de printi. Toti erau oameni cu carte, cu tipografie, cu editură, cu bibliotecă religioasă. Aveau tot ce le trebuia...

   - Eu mă bucur pentru sfintia voastră ca preot, că ati tinut o flacără ortodoxă vie, si ati vorbit cu bărbătie de Hristos în puscăriile din Rusia si România.

   - Curat ortodoxă! Tot timpul am fost preot. Mă considerau un fel de sef al lor. Pe tema aceasta am avut mult de suferit!

   - Nu le convenea?

   - Nu le convenea. Dar nu mă puteau omorî!

   - Nu s-au mai îmblânzit treburile?

   - Nu s-au îmblânzit. Până în ultimul minut, tot aspru a fost.

   - In ce an ati fost în Sfântul Munte?

   - Ultima dată am fost în 1935, înainte de război, iar prima dată în 1930 cu niste profesori de teologie, am fost - nu mă laud părinte - doi ani la studii în Grecia.

   - N-ati fost părinte, nu ati fost. Dacă v-ati fi dus îmi spuneati până acum.

   - Matale îmi spui tot?

   - Mai spun eu, tot mai spun.

   - Ai condei bun!

   - Condei bun. Da...

   - Ti-a dat Dumnezeu mare dar, cinci talanti.

   - Patru i-am îngropat si pe-al cincilea...

   - Mie mi-a dat unul si mă căznesc să iau niste procente la el, să pot aduce dobândă Mântuitorului.

   - Francmasonii urmăresc să pustiască Sfântul Munte. Doar conducerea din Grecia este aservită lor. Dar acolo se vorbeste pe fată.

   - Noi vorbim mai asa, dar acolo pe fată.

   - Francmasonii urmăresc să rămână foarte putini călugări, să-i împingă într-un colt acolo, ca să rămână un fel de epavă - muzeu si să dea voie femeilor să intre în Sfântul Munte.

   - Mânăstirile vor să le facă muzee, să se ducă turisti să caste gurile pe acolo si să deschidă cazinouri, teleferice si să profaneze Sfântul Munte.

   - Dar nu vor putea, părinte! Sfântul Munte este după Ierusalim lauda Ortodoxiei. Unde mai găsiti mânăstiri frumoase si vechi ca aici? Nu le-au înnoit pe toate voievozii moldoveni si munteni? Da nu-i va lăsa Maica Domnului să fie aceasta.