[ dreapta credintă ] [ drumul sufletului dupa moarte ] [ yoga ] [ magie. vrăjitorie ] [ diavol ] [ sex ] [ avort ] [ noroc ] [ superstitii ] [ OZN ] [ muzica rock ] [ bioenergie ] [ horoscop ] [ noile buletine 666 ] [ alte religii ] [ televizor ] [ vise ] [ stiintă si religie ] [ păcate ] [ canoane ] [ căsătorie familie ] [ rugăciuni ] [ cum postim ] [ asceza ] [ foto galerie ] [ interviuri online ] [ psaltică MP3 ] [ calendar ortodox ] [ cărti ] [ duhovnici ] [ noutăti ] [ index ]
 




CUVÂNT AL PĂRINTELUI DUMITRU,
CĂTRE PĂRINTII DIN MĂNĂSTIREA SIHĂSTRIA*

* Trimis la sfârsitul anului 1993

Părinte Cleopa si Părinte Ioanichie, vă sărut mâna la amândoi. Mâinile drepte. Mi-ati fost totdeauna foarte dragi si foarte apropiati pentru că stiti ce vreti de la Dumnezeu. Să mă ierte Părintele Cleopa, asa a fost în constiinta mea, de când l-am văzut si până astăzi când fac această declaratie, că este cel mai curat călugăr la ora actuală din Ortodoxia românească. Poate pe la Sfântul Munte să se găsească oameni superiori călugărilor nostri. Iar Părintele Ioanichie, el încă II caută pe Dumnezeu. Este supraocupat cu cărti. Scrie! Are darul de a scrie si de a răspândi cuvântul lui Dumnezeu, mai ales în partea practică a crestinismului nostru. Să-i ajute Dumnezeu să-si facă ucenici!
Dacă Părintele Cleopa si Părintele Ioanichie n lasă ucenici în urma lor, pustia se instalează l Sihăstria, si-i păcat! Atâta duh: Paisie, Cleopa Ioanichie si a mai fost staretul lor, Părintele Ioanichi Moroi. Părintele Ioanichie îi poartă numele.
Acolo a fost un duh bun încă de la înfiintare; acestui schit care a devenit mănăstire acum. As fi vru să mor acolo, dar cred că Dumnezeu a hotărât să mor aici. Nu-s supărat. Noi rămânem cu trup, Părintele Cleopa si Părintele Ioanichie, aici, până când... d trupul se dă firii de Dumnezeu zidite. Până când? Poate o mie de ani, poate mai putin. Ne prefacem Răsar flori din noi; răsar copaci, urzici si spini!
Dacă sufletul nostru este bun la Dumnezeu, răsare la căpătâiul nostru un prun sau un măr, sau un pom roditor; dacă nu, urzici si spini. Peste 1000 de ani nimeni nu va sti de Cleopa si de Ioanichie. Veti fi în Rai! Să vă uitati de acolo, fără binoclu, la călugării de la Sihăstria; viitorii călugări. Să veniti si cu ajutorul lui Dumnezeu să-i îndrumati. Este singura noastră obste călugărească care a găsit drumul direct la mântuire! Poate. Poate să fie si călugării de la Frăsinei! Poate acolo să fie si mai sporiti, pentru că nu pătrund femei în mănăstire...
Părinte Cleopa si Părinte Ioanichie, să faceti călugări; dar mai târziu, pe la 30 de ani. Să treacă întâi prin foc. îl iei de pe băncile scolii si-i faci preot la 18 ani? Sunt preoti chiar aici; sunt foarte tineri, care nu stiu si nici n-au auzit de canoane. Trebuie crescuti ani de zile la umbra unui duhovnic, si încă un duhovnic bun, care să fie bun, perfect si cu cunostinte depline.
Sunt unii copii; sunt tineri. Nu stiu că au intrat cu un picior în Rai! Nu stiu. Nici nu stiu ce-i acela Rai! Nu! N-au cum să stie. Să li se spună! Copiii să se ducă acasă câte 3-4 ani de zile, si dacă vor avea chemare de la Dumnezeu, atunci să vină. Nu-i obligatoriu să fie multă lume în mănăstire. Iar mânăstirile să rămână, ca totdeauna, locul în care mergem noi ceilalti să ne împărtăsim.
Vă sărut mâna, Părinte Cleopa si Părinte Ioanichie, si când o să mor, o să mă duc la Dumnezeu si am să spun că faceti treabă bună si vă astept în Rai! Dacă suferintele noastre pe pământ vor trage 51% în cumpăna lui Dumnezeu si păcatele noastre vor fi numai 49%, atunci intrăm în Rai! Adică Bunul Dumnezeu apasă pe cumpăna aceea a faptelor bune si rele, apasă cu un deget si zice: "Hai să fie! Intră în bunătatea Mea!".
Asta o spun si pentru mata, Părinte Cleopa si Părinte Ioanichie, care îmi sunteti si dragi si superiori ca formatie si ca duh. Nu putem intra la Dumnezeu, decât cu dragoste! Asa se spune în Sfânta Carte. Cu bunătate, zic eu. Numai cu asta. Trebuie să fii bun nu numai cu cel care îti dă mâncare si haine. Să fii bun cu cel necăjit!
Eu am trimis la mănăstire la Sihăstria zilele astea trei oameni bolnavi de epilepsie, foarte grav bolnavi, foarte grav, toti trei. Doi frati si un om, tot din sat, de la Sipote. Au să vină acolo. Să-i primiti. Părinte Cleopa, stiu că nu faceti slujbă, dar măcar să-i binecuvântati pe crestet. Iar Părintele Ioanichie să-i primească la Sfântul Maslu.
Eu vă sărut mâna si vă multumesc si vă zic: Să trăiti încă pe pământ pentru că sunteti necesari. Amin.

RĂSPUNSUL PĂRINTELUI CLEOPA CĂTRE PĂRINTELE DUMITRU

Iubite Părinte Dumitru, vă multumim în numele lui Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, pentru cuvântul duhovnicesc ce ni l-ati trimis acum, la început de an nou. începutul unui nou an de viată însemnează, pentru noi toti, si începutul unei vieti noi în Hristos. Rugati-vă pentru noi, iubite Părinte Dumitru, să ne dea Dumnezeu, în restul vietii, mai multă râvnă pentru rugăciune, pentru Biserică si lacrimi de pocăintă, ca să ne putem mântui.
Rugati-vă pentru noi să fim umbriti de Harul Sfântului Duh, în această viată trecătoare, ca să putem mângâia si noi pe cei care vin pentru sfat si rugăciune, cu mângâierea pe care o primim de la Dumnezeu.
Rugati-vă pentru tara noastră, România, să fie ocrotită, prin mâna lui Dumnezeu, de toate primejdiile si ispitele ce ne împresoară din toate părtile.
Rugati-vă lui Dumnezeu si Maicii Domnului pentru preoti si ierarhi, pentru credinciosi si mănăstiri, ca să putem face voia Lui si să dobândim mântuirea sufletelor noastre, care sunt mai scumpe decât toată lumea.
Rugati-vă pentru Biserica Ortodoxă să iasă biruitoare din lupta aceasta cumplită cu satana, cu sectele, cu ateismul si să putem creste fii duhovnicesti vrednici pentru Biserica lui Hristos.
Vă stiu de atâtia ani. V-am fost cu nevrednicie un timp duhovnic si vă pretuim mult pentru bărbătia, statornicia si credinta cu care va întărit Dumnezeu, ca să iesiti biruitor din atâtea necazuri, bătăi si închisori, câte ati suferit pentru Hristos. Că zice Domnul: Cel ce va răbda până în sfârsit, acela se va mântui.
Sfintia Voastră ati împlinit cu prisosintă acest cuvânt al lui Hristos. De aceea puteti zice, ca si Sfântul Ioan Gură de Aur: Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
Mâine si eu si sfintia voastră si toti oamenii vom pleca din trup si vom sta la judecată înaintea Dreptului Judecător, Iisus Hristos.
Să ne rugăm unii pentru altii ca să dobândim împreună mila lui Dumnezeu, si în această viată si în cea viitoare.
Si dacă nu ne vom mai vedea aici în trup, pentru că amândoi suntem bolnavi si bătrâni, nădăjduim în Rai să ne învrednicim a fi, ca împreună cu toti sfintii si dreptii să-L slăvim pe Tatăl, pe Fiul si pe Duhul Sfânt. Amin.
Iertati-mă, iubite părinte Dumitre, pe mine păcătosul.
Arhimandrit Cleopa Ilie

CRUCEA DE LA ORANKI

Mănăstirea Oranki din Rusia a fost înfiintată în secolul al XVIII-lea, pe un afluent al Volgăi, fiind destinată nobililor rusi. A fost în functiune până la revolutia din 1918, când a fost închisă de atei si prefăcută în puscărie.
În biserica propriu-zisă peretii au fost dati cu var si astfel sfintii au dispărut sub var. A devenit puscărie pentru femei. Apoi lagăr de prizonieri de război, din anul 1942; iar la ora actuală este din nou puscărie pentru femei. De pe cele cinci turle crucile au fost aruncate la pământ, crescând în locul lor cinci plopi.
Două cruci lucrate în rădăcină de măr sălbatic le-am adus eu în tară - una am donat-o Mănăstirii Sihăstria, iar a doua va sta pe pieptul meu, la moartea mea.
Chipul acestei cruci se poate reproduce de un sculptor în lemn.
Sperăm ca Bunul Dumnezeu să-i ajute pe credinciosii rusi să refacă aici si-n alte mănăstiri toată viata monahală, care a strălucit în Rusia până în 1918, si lume de pe lume să vină la Oranki si să se închine, transfigurati, în fata icoanei învierii Domnului nostru Iisus Hristos de deasupra catapetezmei bisericii de vară.
Această icoană este tot ce-a putut da spiritul rusesc iconografiei pravoslavnice. Acolo Hristos n-a fost lovit cu sulita în inimă, ci i s-a tras un glont de plumb drept în frunte, care se găseste si acum înfipt adânc. Si-i bine asa, să rămână icoana lui Iisus Cel împuscat si ucis a doua oară la Oranki, ca o mărturie vie a însălbăticirii omului, pentru toti cei care vor trăi în veacurile viitoare.
Noi toti, prizonierii ofiteri români, ne-am închinat suspinând înaintea icoanei învierii Domnului din Sfânta Mănăstire Oranki. De câte ori vedeam icoana, ne crestea sufletul si ne lumina mintea. Totdeauna eram ca în fata unei minuni unice.
Eu am adus în tară o copie după această icoană, în timp ce eu eram la puscărie nu stiu cine si-a însusit-o prin furt. Era icoana învierii lui Iisus Hristos transfigurat, împuscat în frunte, dar măret în zborul Lui de întoarcere la Tatăl Ceresc.
Pierderea acestei icoane a însemnat mari amărăciuni pentru mine, care am adus-o în tară, si jale adâncă pentru cei care au cunoscut acolo această unică si splendidă si cu totul originală icoană a învierii.
Nicăieri prin lume nu s-a putut realiza o mai desăvârsită transfigurare în lumină a lui Iisus Hristos.
Pierderea acestei icoane nu poate fi compensată si făcută cunoscută de noi, pentru cei care vor citi rândurile de mai sus.
Nicăieri pe lume nu-i Iisus mai Iisus transfigurat, ca-n icoana învierii de la Oranki.
în fata acestei icoane au îngenuncheat toti tarii Rusiei, începând cu Petru cel Mare; iar dintre români, cel mare învătat al timpurilor, Dimitrie Cantemir, voievod, a îngenuncheat aici în fata icoanei cu toată familia sa si cu toti boierii si ostasii care l-au urmat pe voievod în surghiunul rusesc.
Tot aici a trăit în incinta mănăstirii, într-o clădire hexagonală supraetajată Măria Canternirovna - fiica voievodului moldovean -, numită în cronicile rusesti "Măria Cantemirovna, împărăteasa neîncoronată a tuturor rusilor".
Tot aici îsi îndrepta pasii de pocăintă marele scriitor Lev Tolstoi, care într-o noapte de iarnă grea a murit bătrân si umilit într-o gară periferică în apropiere de "Iasnaia Poliana".
De cele mai multe ori tarii Rusiei veneau la Pasti să sărbătorească Sfânta înviere la Oranki. Si acum există casa, destul de modestă, în care locuiau aici tarii, în fata căreia se afla un izvor si o fântână, "izbuc", din care adesea am băut si eu apă.
Era obiceiul să îngenunchez! în fata fântânii si, dacă erai bun la Dumnezeu, apa se ridica din fundul pământului, gâlgâind suvoi până la gura ta. Dacă erai om păcătos, izvorul rămânea în fundul pământului mut si surd.
Eu dau mărturie si acum la bătrânete, pentru această realitate. Aici la acest izbuc am făcut slujbă pentru ploaie împreună cu un preot bătrân rus fără un ochi si fără o mână. Erau de fată zeci de mii de rusi pravoslavnici.
De îndată ce am terminat rugăciunea, s-a pornit imediat ploaie. Acest fenomen s-a petrecut tot atunci când seceta a cuprins toată Rusia, de la Volga până la Prut si toată România până la Olt, în vara anului 1946.
Tot acolo, într-o văiugă din dosul Altarului am aflat trupul neputrezit al unui mitropolit rus împuscat în frunte, pentru că n-a mers în pas cu ateismul. Căci dacă în România se cunosc numele a circa 20 de preoti ortodocsi împuscati, în spatele altarului de la Oranki, într-o vale, grămăditi unul peste altul, stau scheletele a 11000 de preoti si călugări care au răspuns NU la chemarea guvernului ateu.
Toti acesti călugări sfinti, ucisi pentru credinta în Hristos, sunt o parte din martirii pe care i-a dat Biserica Rusă în acest secol zbuciumat...
Subsemnatul acestor rânduri dau mărturie despre cele afirmate mai sus că asa stau lucrurile la noi. Si acum la sfârsitul vietii mele pământesti dau mărturie scrisă pentru cele afirmate mai sus si semnez pentru adeverire cu propria-mi mână.
Căci Bunul Dumnezeu m-a ajutat să intru în puscărie si să ies din puscărie cu fruntea sus si iluminat. Amin!

Preot Dimitrie Bejan - Hârlău