[ dreapta credintă ] [ drumul sufletului dupa moarte ] [ yoga ] [ magie. vrăjitorie ] [ diavol ] [ sex ] [ avort ] [ noroc ] [ superstitii ] [ OZN ] [ muzica rock ] [ bioenergie ] [ horoscop ] [ noile buletine 666 ] [ alte religii ] [ televizor ] [ vise ] [ stiintă si religie ] [ păcate ] [ canoane ] [ căsătorie familie ] [ rugăciuni ] [ cum postim ] [ asceza ] [ foto galerie ] [ interviuri online ] [ psaltică MP3 ] [ calendar ortodox ] [ cărti ] [ duhovnici ] [ noutăti ] [ index ]
 






CUVÂNT AL POETULUI IOAN ALEXANDRU
LA MORMÂNTUL PĂRINTELUI NICODIM MĂNDITĂ (1990)


[Poetul Ioan Alexandru a propovăduit tot timpul perioadei comuniste cu Sfânta Scriptură în mână; nu se despărtea niciodată de ea. Propovăduia dragostea de Dumnezeu si de aproapele, precum si dragostea de tară si de frumos. După 1989 a înfiinîat o asociatie de luptă împotriva avorturilor (Pro-Vita). Pentru el poezia era bucuria cuvântului. S-a născut de Nasterea Domnului (25 decembrie 1941) si a murit în timp ce lucra la un imn al învierii! A fost îngropat la Mănâstirea Nicula, acolo unde mosii si strămosii lui veneau de ziua Adormirii Maicii Domnului. Dumnezeu să-l odihnească în pace!]

Suntem în jurul unui mormânt, care păstrează după 2000 de ani mesajul central al crestinismului, care este învierea din morti. "Eu sunt învierea si viata, cel ce crede întru Mine, de va si muri, viu va fi" (Ioan II, 25).

Nu toate religiile lumii au acest mesaj, ci numai una singură are acest mesaj, si aceasta este puterea crestinismului, si de aceea toate popoarele pământului, intr-un fel sau altul, s-au strâns în jurul acestui mesaj: "mesajul învierii mortilor".

Nu murim pentru totdeauna; chiar dacă murim, prin credintă suntem vii. Nu ne-am strâns aici să comemorăm un mort; nu ne-am strâns aici să prăznuim o mortăciune. Pentru evrei era păcat, extra muros, era interzis să fii îngropat în cetate sau lângă biserică, lângă sanctuar. Pentru că mortii erau morti, era o împutinare de viată, învierea nu venise încă pe pământ si n-aveai voie să te apropii de mort si nici mortul să stea în cetatea sfântă.

Care ati fost în tara Sfântă ati văzut că există un singur mormânt îngăduit în cetatea sfântă, acela al marelui prooroc David, al Sfântului vechiului popor Israel. Dar si acesta era într-un colt si spre iesire. Pentru că mortii erau blestemati, mortii erau afurisiti, mortii nu mai aveau putere, mortii erau morti.

Noi ne ducem sfintii nostri în sanctuare, bisericile noastre sunt construite pe morminte - mergeti la Războieni si vedeti că Războienii sunt construiti pe o vatră de jăratec, de oseminte ale moldovenilor care au murit la Valea Albă în luptă cu pâgânii pentru apărarea credintei strămosesti sub Stefan cel Mare. Bisericile noastre sunt construite pe oseminte, pe moaste. Moastele stau la răsăritul bisericilor rioastre, cum stau spre fereastra de răsărit moastele acestui sfânt al neamului nostru.

Este un sfânt fâră îndoială. Au trecut 15 ani de la plecarea, de la pribegia sa sufletească de aici, de la "coace rea în cuptorul de jar al iubirii crestine în adâncul pământului" al acestui sfânt părinte, care ne-a lăsat un testament foarte simplu.

De ce venim în jurul lui? De ce veniti în jurul lui de pe toate dealurile pământului, cu straitele postite - v-am văzut azi dimineată înghesuindu-vă în autobuze -, postiti, cu copii în brate, de pe dealuri, în zile de post, veniti cu praznice, veniti să aduceti daruri. Ce vă leagă de acest om?

Câti poeti ai neamului nostru zac în cimitire si nu-i cercetează nimeni? Câti oameni politici, care au crezut că sunt "buricul pământului", nu le stie nimeni mormântul? Oameni care credeau, c-o falcă în cer si cu una în pământ, că vor stâpâni lumea întreagă n-au găsit o gaură de sarpe să se ascundă de mânia oamenilor si a lui Dumnezeu vârsată asupra lor.

Istorici mari, profesori, savanti, de care lumea era plină cât trăiau în viafă, se duc fără urmă. Iar în acest mormânt este un om la care veneati pe ascuns, vă stiu, eram cu copiii pe aici, veneati pe ascuns de frica prigonitorilor atei. Veneati aici să vă închinati si să-l slujiti si să luati învătătură de la el. Si iată că acum v-ati strâns ca stelele cerului în jurul surorii lună; v-ati strâns ca razele ceresti si ca vânturile putermce ale lui Dumnezeu în jurul soarelui răsărind, v-ati strâns în jurul unui mormânt.

Ferice, părinte, de mama care te-a născut! Ferice de Maica Domnului care naste, de biserica noastră care naste asemenea oameni, în jurul cărora vom fi veacuri de-a rândul, si sunt sigur că veacuri vor fi. Spune un mare gânditor: "Dacă cineva două săptămâni ia aminte la cuvântul cuiva, trebuie să-l iei în seamă. Dacă doi ani, să stii că-i grozav ce-a spus el!" Dumneavoastră de 15 ani veniti aici si veti veni în continuare.

Acest mormânt este un mormânt sfânt. Acest om a însemnat ceva esential în viata dvs. Se zice: "Dacă poti însemna ceva în viata unui singur om pe pământ, n-ai trâit degeaba". Acest om a însemnat în viata mai multora ceva esential. A tras clopotele Hristosului Celui înviat în inima unuia sau altuia dintre dvs. si de aceea veniti aici. Veniti la Hristos prin el, veniti la chipul Celui care a biruit lumea si păcatul si puterile mortii si acest om a fost o icoană vie, care nu s-a pus pe sine, nu s-a prezentat pe sine, ci l-a adus pe Hristos în viata dumneavoastră. Sunteti ucenici de-ai lui, si stiu că stiti mai multe despre dânsul; eu am fost cu Părintele Ioanichie aici, pe ascuns, în taină, ca un prostănac, pentru că eram urmărit, am fost pe ascuns la dânsul în chilioara în care a locuit, si am avut fericirea să-l văd în vremuri grele. Si stim că acest om a făcut două lucruri esentiale pentru poporul român pe care nu le putem uita în veci: A arătat că nu putem face nimic fără Scriptură. Nu putem face o casă a Europei, tocmai am scris la un ziar înainte de a veni aici cuvântul genial al Părintelui Nicodim Măndită despre casa Europei. Toată lumea vorbeste că facem o casă a Europei.

Acest părinte spunea din ce se face o casă. Si vă dădea canon si sunteti martori aici, spunea: "Cei patru pereti se fac din cele patru Evanghelii si acoperisul din restul Scripturii". Vă punea să o cititi si să o răspânditi de patru ori, care-i cifra pământului, adică: la răsărit, la apus, la miazăzi, la miazănoapte, răspânditi cuvântul lui Dumnezeu!

Casă nu-ti poti face fără patru pereti. Iar acesti patru pereti sunt cele patru Evanghelii. Este Scriptura, Evanghelia lui Hristos peste care vin scrisorile Sfântului Apostol Pavel si celelalte, care sunt ca un acoperis de sindrilă, cum sunt peste biserica aceasta. Casa Europei, spune părintele, vreti să faceti o casă a Europei? N-o puteti face dacă peretii ei nu sunt făcuti din cele patru Evanghelii ale lui Iisus Hristos. O Europă care nu va fi crestină, va fi un nou Turn Babel; o nouă babilonie de criminali si de oameni nefericiti strânsi laolaltă.

Asadar, profetic a vorbit acest cuvios părinte pe care-l sărbătorim astăzi. Casa Europei, casa mea si a ta si a fiecăruia, în care ne nastem pruncutii fiecare; dacă peretii ei nu sunt din Evanghelia lui Hristos, nu durează. Este asezată pe nisip; este asezată pe pământ mocirlos. Vin vânturile si trăsnetele si cutremurele care ne cearcă din an în an; vin dezastrele, vine crima si mizeria din noi, vine ura dintre noi si ne dărâmă casa.

Ca să avem o casă durabilă, fratilor, stiti fiecare ce trebuie făcut. Ca să avem o căsută, unde să atârnăm de grindă un leagăn si să vină pruncutul pe lume la ceas hotărât după sfânta nuntă, trebuie să facem casa din cele patru Evanghelii ale lui lisus Hristos.

De aceea acest om sfânt v-a dat peretii casei si acoperisul. Mergeati acasă de la Agapia sau de la Văratic, unde trăia, si spunea: "Mergeti si vă faceti casă!"

Poate aveti casă de piatră, poate aveti casă de pământ, poate aveti casă de cărămidă, poate aveti casă frumoasă si arătoasă, dar este o casă peste care trăsnetele si fulgerele si cutremurele acestui veac si mâniile si dezbinările o distrug cu usurintă; si aceea este casă? Nu este casă. Acea casă care ziceti voi că este casă, nu este casă, dovadă că toate casele falnice a acestui neam - ce rusine! au fost făcute pe dezbinare si pe mizerie si pe ateism si pe asuprirea celorlalti.

Am văzut cum le e rusine la oameni astăzi că au o casă arătoasă, făcută pe ateism, făcută pe nedreptate, făcută pe furt si pe jaf, când tara în grosul ei trăia în sărăcie. Nu astă casă, fratilor. Mergeti si vă faceti casa duhovnicească, pe care nici portile iadului nu pot s-o sfarme. Si aceasta este Biserica lui Hristos, din cele patru Evanghelii, rămase nouă mostenire de la Iisus Hristos.

Profetic ai fost, Părinte Nicodim Măndită, că ai construit asemenea case. Vă văd veniti aici, fratii mei iubiti, si stiu că toti veniti din asemenea case. Veniti din aceste case fragile, case usoare, case de vânt si de azur, case de aur si de foc, casele Duhului Sfânt, casele în care locuieste curătia, casele în care la vremea potrivită Bunul Dumnezeu trimite gânguritul unui prunc.

Si acum, a două mostenire care v-a dat-o, dovadă că ce spun eu este adevărat, este că pe mormântul lui sunt cărti. E primul mormânt în viata mea pe care nu văd aduse nici flori, nici coroane. Am fost la Ierusalim acum 20 de ani si murise un mare savant, Roland de Vaux, care descoperise manuscrisele de la Marea Moartă, si am fost si eu invitat acolo la îngropăciunea lui, un mare om, era călugăr, era descult, cu o cărămidă sub cap, cum a murit si Părintele Nicodim si pe invitatie scria: "Nici coroane, nici flori nu-mi aduceti, ci rugăciuni!"

Văd un mormânt la care nu ati venit cu flori, ci ati venit cu rugăciunile dvs. De asta are astăzi nevoie Părintele Nicodim Măndită, că si el a fost om, chiar dacă a fost duhovnicesc, dar are nevoie de rugăciunile noastre.

Ati venit cu cârti. Ce-am spus e corect. Acum al doilea dar extraordinar, si sunteti martori ai acestui fapt, este că multi de aici datorati părintelui Nicodim Măndită existenta dumneavoastră.

Cartea este cartea vietii. Eu am venit ca lumea viată să aibă Si din belsug să aibă... Lăsati copilasii să vină la Mine!... Al doilea dar pe care l-a adus în casa dumneavoastră a fost că v-a umplut casa, casa din cei patru pereti ai Evangheliei, acoperită bine de Duhul Sfânt, v-a adus pruncuti.

Câti dintre voi nu sunteti fii după dar, din părintii cinstiti ai cununiei casei dvs., dar sunteti fii duhovnicesti născuti pentru că acest părinte la spovedanie îi spunea miresei, fetei proaspăt căsătorite: "Draga mea, du-te acasă si cel mai mare dar al sfinteniei căsătoriei tale va fi pruncutul la nouă luni, pe care-l vei aduce la botez si vei înmulti Biserica lui Hristos si vei creste slava lui Dumnezeu în lume".

Sunt sigur că cei care ati venit aici, ati venit pe lume la un îndemn al lui Dumnezeu prin Părintele Nicodim. Mare lucru este să ai asemenea părinti, mai ales astăzi, când trăim într-o perioadă teribilă, de o mare sperantă, dar si de o mare tristete, după această revolutie a tineretului din decembrie de la Bucuresti, această miscare crestină, care nici n-am putea-o numi revolutie, ci o miscare de Crăciun a copiilor nevinovati, credinciosi ai acestui popor, care ne-au scos din betia mamonică a unei lumi atee si comuniste, creată pe ură de om si de clasă, care a măcinat si a distrus acest popor, si dacă n-ar fi fost bisericile, ar fi fost un dezastru total pentru România.

Dar acum ce s-a întâmplat? După această splendoare, noi continuăm să fim omorâtori de oameni. A curs sângele la Timisoara, la Bucuresti si în alte orase, dar sângele curge, si gros si masiv, în fiecare oras, dacă nu în fiecare comună, pentru că în fiecare spital din România se omoară cu sutele de mii copilasii din pântecele maicilor lor.

Fratilor, aproape o jumătate de milion, dacă nu mai mult în câteva luni, au fost junghiati (iulie 1990). Ii smulg,' fratilor, au adus din Occident pompe si-i smulg din pântecul maicilor lor, dai 30 de lei, cu 30 de lei a fost vândut Hristos, dai 30 de lei si-ti omori copilul.

Unde este un profet? Unde esti, Părinte Nicodim, să-i opresti? Unde esti,' părinte? Vino să-i oprim! Unde sunt tinerii si oamenii duhovnicesti ai Bisericii să oprească acest genocid al poporului român? Cu sutele de mii aruncati în groapa cu gunoi a istoriei, aruncati pe apele duhorilor si a puturoaselor.

Zice că plâng câte 24 de ore în spitale. Ii smulg din luna a treia, a patra, si plâng neconsolati aruncati pe cimente si se bat cu capul de ciment copiii smulsi din pântecul maicilor lor. Niste mame, sărmanele de ele, care nu stiu ce înseamnă a fi mamă. Niste părinti, care nu stiu ce înseamnă a fi părinti; niste oameni care n-au avut casă duhovnicească, n-au Sfânta Scriptură ca viata lor de toate zilele, n-au auzit că Hristos este Viata Si învierea si chiar mort fiind vei fi viu si că trebuie să lăsati copiii să vină la Mine.

De aceea, fratilor, nimic mai frumos nu putem face noi la acest mormânt al Sfântului nostru - Părintele Nicodim Măndită - decât să facem fiecare un legământ înaintea lui Dumnezeu: să răspândim cuvântul lui Dumnezeu, să facem patru pereti, să facem case duhovnicesti poporului român si să lăsăm să se nască copiii acestui neam.

Fiecare dintre noi să continuăm ce a început dânsul, si să facem ceva să salvăm Biserica lui Hristos si neamul acesta plâns si necăjit si răstignit de atâtea mii de ori, de 2000 de ani încoace în istoria acestui pământ al Europei si al lumii si al neamului nostru în care trăim.

Asa să ne ajute Bunul Dumnezeu, să putem reface casa. O casă a Europei fără Hristos nu-i cu putintă. O casă a noastră, a fiecăruia, fără Evanghelia lui Hristos n-are trăinicie, iar o casă unde nu vin copiii, vin strigoii si familia aceea se dezbină. Lăsati să vină copilasii pe lume! Lăsati să se nască pruncuti cât mai multi!

Dumnezeu se bucură extraordinar pentru fiecare copil. Si dacă venirea noastră si ostenelile pe care le-ati făcut dvs. si noi laolaltă, vor face să se nască un pruncut pe lumea asta, să-l îngăduim să vină si-l vom ajuta. Sunt atât de dificile problemele! Sunt fete care rămân însărcinate si mame ticăloase care nu înteleg ce înseamnă mamă, în loc s-o ocrotească pe biata fată, din indiferent ce motive ar fi rămas grea, s-o lase să nască copilul, o alungă de acasă, fetele se spânzură si copiii mor în pântecele maicilor lor.

Am fost la abatoarele acestea umane. Am văzut frigidere pline de copii înjunghiati, aruncati din pântecele maicilor lor. Am cumpărat giulgiu si cămăsi la copii abandonati care sunt ca niste sfinti.

Stiti cum stau în pântecele maicilor lor? Ca un călugăr la rugăciune. Smulsi de acolo si aruncati în frigidere, fără hăinute, fără nume, fără botez... Sunt pline frigiderele de copii abandonati în România.

Haideti să facem ceva! Haideti să facem un legământ aici, la un mormânt sfânt al unuia care ne-a îndemnat la aceasta: "Apărati viata copiilor! Apărati mintea oamenilor acestora împotriva valului de gunoi ateu care s-a vărsat peste România!" Si nu puteam să arătăm cu degetul. Dar acum cei care ne chinuiau, cei care credeau că sunt dumnezei, cei care s-au urcat ca Dumnezeu în fruntea neamului acestuia, vai de steaua lor!

Dumnezeu să-i ierte si pe ei, nenorocitii, că nu stiu câtă jale au adus peste poporul român! Jale care abia acum, cu toate scârbele, iese la suprafată, o lume atee care-si omoară copiii si care nu cunoaste ce înseamnă a avea o casă pe fata pâmântului si din ce se face o casă pe fata pâmântului, din cele patru Evanghelii ale lui Iisus Hristos.

Dumnezeu să ne întărească si să ne dea putere multă ca ceea ce spunem si legăm prin cuvânt să făptuim si cu viata noastră fiecare. Asa să ne ajute Dumnezeu. Amin.





DESPRE AVORT SI ANTICONCEPTIONALE


Sarut mana, maicuta mea,
Viata este un dar de la Dumnezeu
Cuvant al poetului IOAN ALEXANDRU
ANTICONCEPTIONALELE (de Pr. NICOLAE TANASE)
Efectele secundare ale mijloacelor anticonceptionale
Urmarile avortului
Marturii ale unor femei care au facut avort
Marturia unei femei care nu a facut avort
Pacat si pedeapsa
Departe de crima avorturilor - o intamplare zguduitoare
Mare urgie va veni, mai ales din cauza desfrâului si a avorturilor
Despre crima avorturilor- concluziile medicinei contemporane
"Nu-mi puteti ucide copilul!" - un exemplu de mama adevarata
Avorturile sunt un pacat infricosator - vedenia parintelui Paisie (Muntele Athos)
"Nu omori pe unul din acestia ce ii ai?" - despre moda avorturilor
Cum canoniseste biserica pacatul avortului
Sfaturi ale Parintelui Cleopa despre avort
Frica de pacat
Despre pacatul avortului
Cuvant de incheiere



Interviuri cu parinti cunoscuti despre avort

Dialog cu Părintele Arhimandrit Sofian Boghiu despre păcat si spovedanie
Părintele Paisie de la Sihla - despre canoane
Dialog cu Părintele Arsenie Papacioc - despre canonisirea femeilor care si-au lepădat pruncii
Interviu cu părintele Macarie de la Mânăstirea Pasărea
Despre CANOANE

Extrase din cartea "CANON DE POCAINTA CATRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS PENTRU PRUNCII AVORTATI"